ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1824/2010
Dosar nr. 4873/9/2006
Şedinţa publică de la 17 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 septembrie 2001 la Tribunalul Gorj reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtele Prefectura Gorj şi Primăria Târgu Jiu solicitând obligarea acestora să-i plătească suma de 2.500.000.000 lei reprezentând contravaloarea unui imobil şi teren expropriat prin Decretul nr. 408/1981 şi prin Decretul nr. 659/1973 plus valoarea următoarelor imobile: cuptor de pâine, bazin de motorină, atelier, brutărie, spaţiu comercial şi magazie (acestea fiind spaţii de locuit şi nu spaţii comerciale).
În motivarea acţiunii reclamantul a precizat că s-a adresat cu notificare la data de 20 iunie 2001 Primăriei Târgu Jiu şi apoi la 19 iulie 2001 Prefecturii Gorj. Această din urmă instituţie i-a răspuns printr-o adresă că terenul ce s-a expropriat face obiectul Legii nr. 18/1991, răspuns care consideră că-i prejudiciază dreptul de a revendica proprietăţile ce au aparţinut părinţilor săi C.E. şi C.A.
Printr-o precizare de acţiune, la 12 septembrie 2003, reclamantul a arătat că suma pretinsă reprezintă cota de Vz din bunurile imobile şi mobile care au existat în Târgu Jiu, Str. V. precum şi o autodubă F. preluată de C.Î. în luna septembrie 1949.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 2543 din 7 martie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamantului împotriva Deciziei nr. 1494 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, pe care a casat-o în parte în sensul că a admis apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 113 din 23 aprilie 2004 a Tribunalului Gorj, care a fost desfiinţată în parte în sensul că s-a trimis cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecarea cererii privind despăgubirile pentru cuptor de pâine, magazie pentru făină, atelier, brutărie, spaţiu comercial. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamantul a depus o copie de pe procesul-verbal din 27 ianuarie 1983 încheiat cu ocazia preluării pentru demolare a imobilului din Str. V., în care se prevede că se preia de la proprietarul C.C. etajul şi parterul imobilului. Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al aceluiaşi articol instituie prezumţia de proprietate pentru persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate. Procesul-verbal de preluare trebuie interpretat în sensul că atestă proprietatea reclamantului şi asupra parterului imobilului. În concluzie, respingând cererea reclamatului de despăgubiri pentru spaţiile aflate la parterul imobilului pentru că nu s-a dovedit proprietatea asupra acestui spaţiu, instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărâri nelegale.
În rejudecare Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.C., (decedat la data de 6 octombrie 2006) şi continuată de moştenitorii E.C. şi C.L., a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent şi pentru cuptorul de pâine, magazie, atelier brutărie şi spaţiu comercial în sumă de 20.969 lei reprezentând Vi din valoarea de 41.938 lei rezultată din raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 7701/2001 de către expert V.M., urmând ca valoarea să fie actualizată la indicele de inflaţie începând cu data efectuării expertizei până la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în sensul că în absenţa unor probe contrare existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ şi de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În baza art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate de stat abuziv se restituie în natură, iar atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. Prin raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual s-a stabilit valoarea cuptorului de pâine, a bazinului şi spaţiului comercial la 41.938 lei. Reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că pretenţiile sale se referă la Vi din c/val. bunurilor imobile expropriate.
Împotriva acestei sentinţe pârâta D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi în numele şi pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel susţinând că nu are calitate procesuală pasivă, fiind incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv poate sta în instanţă ";în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată"; situaţie care nu se regăseşte în speţă. Instituţia implicată în acordarea de despăgubiri este C.C.A.D. din cadrul A.N.R.P.
Prin Decizia nr. 72 din 3 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul. Pentru a pronunţa această decizie instanţa a avut în vedere cadrul procesual stabilit anterior prin prezenţa şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj, în condiţiile în care pentru bunurile ce au făcut obiectul exproprierii s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Este adevărat că în sistemul Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 raportul juridic se stabileşte între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare, statul putând fi subiect al acestui raport juridic numai în situaţiile reglementate de art. 28 alin. (2), când unitatea deţinătoare nu poate fi identificată şi art. 30 alin. (4) din lege. La data formulării contestaţiei a fost citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj în contradictoriu cu care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, având calitatea de parte anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Împrejurarea privind incidenţa în cauză a prevederilor Legii nr. 247/2005 în raport de care acordarea despăgubirilor se dispune de către C.C.A.D. nu justifică modificarea în apel a cadrului procesual.
Împotriva acestei decizii D.G.F.P. Gorj în numele şi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat recurs. Deşi nu indică motivele de recurs potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., criticile formulate se pot încadra în conţinutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia este criticată pentru că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice poate sta în proces în cazurile limitativ şi expres prevăzute de Legea nr. 10/2001 art. 28 alin. (3) ";în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul prin Ministerul Finanţelor Publice"; sens în care se solicită instanţei să constate că nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi menţinut în proces pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă deoarece în cauză nu ne aflăm în situaţiile de intervenţie forţată prevăzute de art. 57 - 66 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 instituţia implicată în acordarea de despăgubiri este C.C.A.D. din cadrul A.N.R.P.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente.
Art. 28 (3) (fost art. 26 pct. 3) din Legea nr. 10/2001 dispune ";în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege";.
Aşa cum rezultă clar din acţiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Prefectura Gorj şi Primăria Târgu Jiu, iar prin decizia de casare s-a dat îndrumarea instanţei de trimitere să se rejudece cererea privind despăgubirile pentru cuptor de pâine, magazie pentru făină, atelier, brutărie, spaţiu comercial.
În raport de această situaţie în mod greşit instanţa de fond a fixat prin încheierea din 18 octombrie 2001 cadrul procesual introducând în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj, deoarece nu ne aflăm în situaţia ca unitatea deţinătoare să nu fie identificată, iar dispoziţia legală cuprinsă în art. 26 pct. 3 din lege a fost menţinută în art. 28 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 după republicare. Pentru aceste considerente, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se va constata lipsa de legitimare procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român şi D.G.F.P. Gorj, urmând a fi respinsă acţiunea faţă de aceşti pârâţi.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. va fi admis recursul pârâtei D.G.F.P. Gorj şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei nr. 72 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi familie, precum şi apelul Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi D.G.F.P. Gorj împotriva Sentinţei nr. 251 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj, care va fi schimbată în parte în sensul că se va constata lipsa de legitimare procesuală pasivă a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român şi D.G.F.P. Gorj şi va fi respinsă acţiunea faţă de aceşti pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei nr. 72 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi familie.
Admite apelul Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi D.G.F.P. Gorj împotriva Sentinţei nr. 251 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în parte în sensul că constată lipsa de legitimare procesuală pasivă a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român şi D.G.F.P. Gorj şi respinge acţiunea faţă de aceşti pârâţi.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 17 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1773/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2849/2010. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
