ICCJ. Decizia nr. 2012/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2012/2010

Dosar nr. 2330/235/2008

Şedinţa publică de la 24 martie 2010

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Dej, împotriva pârâtelor H.A., P.A., P.M., M.A. şi M.L., şi în consecinţă:

S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.730 m.p., situat în municipiul Gherla, str. Mintiului, jud. Cluj, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07, din 28 mai 1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, teren ce se identifică cu parte din imobilul înscris în CF nr. 420 Mintiu Gherlii, în suprafaţă totală de 31.493 m.p., potrivit documentaţiei tehnice extrajudiciare depuse la dosar.

S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 420 Mintiu Gherlii, potrivit documentaţiei tehnice întocmite, astfel:

Lotul nr. 1 format din teren în suprafaţă de 24.763, identificat prin nr. top nou 918/1, care se atribuie vechilor proprietari tabulari: H.A., P.A., în cote de câte 1/8 parte fiecare, P.M., M.A. şi M.L., în cote de câte 2/8 parte fiecare.

Lotul nr. 2 format din teren în suprafaţă de 6.730 m.p., identificat prin nr. top nou 918/2, care se atribuie reclamantei SC S. SA Dej.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel moştenitoarele pârâţilor decedaţi, E.E. şi G.I.A., acesta fiind respins ca lipsit de interes într-o primă fază procesuală, prin decizia civilă nr. 236/A/2006, pronunţată în dosarul nr. 7020/2005.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2281/R/2007, pronunţată în Dosarul nr. 3233/33/2006 a admis recursul declarat de E.E. şi G.I.A., a casat decizia pronunţată în apel, trimiţând cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

În rejudecare, Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 140/A/2008 pronunţată în dosarul nr. 132/117/2008, a admis apelul declarat de E.E. şi G.I.A., împotriva sentinţei civile 418/1996 a Judecătoriei Dej, pe care a desfiinţat-o în întregime, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Judecătoria Dej, prin sentinţa civilă nr. 2860/2008, pronunţată în dosarul nr. 2330/235/2008, având în vedere valoarea obiectului dedus judecăţii şi dispoziţiile art. 158-159 pct. 2 art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Cluj.

Primind cauza spre competentă soluţionare, Tribunalul Cluj a reţinut că, prin acţiunea civilă dedusă judecăţii reclamanta SC S. SA DEJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii H.A., P.A., P.M., M.A. şi M.L., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.730 m.p., situat în municipiul Gherla, str. Mintiului, jud. Cluj, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07, din 28 mai 1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, teren ce se identifică cu parte din imobilul înscris în CF nr. 420 Mintiu Gherlii, nr. top 918, în suprafaţă totală de 31.493 m.p., potrivit documentaţiei tehnice extrajudiciare depuse la dosar, să se dispună dezmembrarea şi intabularea în cartea funciară a imobilului astfel dobândit.

Pârâţii chemaţi în judecată sunt proprietarii tabulari asupra imobilului din litigiu, iar în rejudecare în faţa Judecătoriei Dej, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la judecată faţă de aceştia, menţinând cadrul procesual în raport cu pârâtele E.E. şi G.I.A., în calitate de moştenitoare ale proprietarilor tabulari.

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâtele reclamante reconvenţionale au solicitat obligarea reclamantei la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren din litigiu, să se constate că acest imobil nu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, iar în urma comparării titlurilor de proprietate al reclamantelor reconvenţionale cu cel al pârâtei reconvenţionale, să se constate că primul este preferabil.

Potrivit sentinţei civile nr. 190 din 2 aprilie 2009 pronunţate de Tribunalul Cluj a fost admisă acţiunea, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6730 mp, în baza certificatului de atestare nr. 0463, seria M 07 din 28 mai 1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. A dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 420 Mintiu Gherlii, nr. top 918, potrivit documentaţiei tehnice întocmite, astfel:

Lotul nr. 1 format din teren în suprafaţă de 24763, identificat prin nr. top nou 918/1, care se atribuie vechilor proprietari tabulari: H.A., P.A., în cote de câte 1/8 parte fiecare, P.M., M.A. şi M.L., în cote de câte 2/8 parte fiecare.

Lotul nr. 2 format din teren în suprafaţă de 6730 mp., identificat prin nr. top nou 918/2, care se atribuie reclamantei SC S. SA Dej.

S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, astfel dobândit, potrivit documentaţiei tehnice extrajudiciare depuse la dosar, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de către pârâte.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere faptul că, reclamanta SC S. SRL Dej a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 6730 mp. teren situat în municipiul Gherla, str. Mintiului, în temeiul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0463 din 28 mai 1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Acest certificat de atestare a dreptului de proprietate a făcut deja obiectul controlului judiciar, fiind respinsă acţiunea introdusă de actualele pârâte, prin care acestea au solicitat constatarea nulităţii certificatului, precum şi, într-un alt proces, excepţia de nelegalitate a aceluiaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate.

În ce priveşte dreptul invocat de pârâtele reclamante reconvenţionale, s-a constatat că aspectele privitoare la trecerea imobilului în proprietatea statului au mai făcut obiectul unor procese în care au fost respinse în mod irevocabil acţiunile introduse de pârâte.

Ca atare, pârâtele nu deţin un titlu de proprietate care să fie preferabil celui al reclamantei şi mai caracterizat decât al acesteia.

A fost apreciată ca nefondată excepţia de nulitate a cererii de chemare în judecată pe care pârâtele au formulat-o, întrucât cererea dedusă judecăţii cuprinde toate elementele pretinse de art. 112 C. proc. civ.

Tot nefondată a fost găsită şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, deoarece acestea sunt succesoare ale proprietarilor tabulari.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele E.E. şi G.I.A., susţinând următoarele critici:

1. Judecătorul care a pronunţat sentinţa atacată era incompatibil, tot el fiind acela care, anterior, pronunţase în apel decizia civilă nr. 140/A/2008 a Tribunalului Cluj prin care a desfiinţat în întregime sentinţa civilă nr. 418 din 13 februarie 1996 a Judecătoriei Dej, trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Gherla.

2. Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor din cererea reconvenţională şi nici asupra fondului cauzei.

În mod nelegal a fost respinsă şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, câtă vreme iniţial reclamanta îi chemase în judecată pe antecesorii pârâtelor, ca proprietari tabulari, deşi aceştia erau decedaţi la data pornirii procesului. Acest cadru procesual nu putea fi schimbat de către reclamanţi ulterior, în rejudecare după casare, prin renunţare la judecată faţă de pârâţii iniţiali şi atragerea în proces, ca pârâte, a actualelor recurente.

3. Prima instanţă a greşit şi atunci când a apreciat că pârâtele nu justifică un interes şi că nu sunt în măsură să îi opună reclamantei un drept actual asupra imobilului în litigiu.

De asemenea, sentinţa civilă nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej, la care prima instanţă a făcut referire a fost desfiinţată în căile de atac, astfel că în legătură cu operaţiunile tabulare făcute în temeiul ei trebuia dispusă rectificarea de carte funciară, în sensul restabilirii situaţiei anterioare înscrierilor făcute în baza acestei sentinţe. Or, situaţia actuală de carte funciară nu mai concordă cu cele dispuse de prima instanţă, câtă vreme rectificarea tabulară nu a fost făcută.

4. Imobilul în litigiu a fost naţionalizat în mod nelegal în baza Legii nr. 119/1948, fără titlu valabil, nefiind întrunite condiţiile cerute de acest act normativ.

5. La baza încheierii de intabulare a reclamantei stau acte lovite de nulitate absolută, astfel că şi această încheiere este lovită de nulitate absolută.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 217 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj.

În considerentele deciziei s-a reţinut caracterul nefondat al criticii vizând incompatibilitatea judecătorului faţă de dispoz. art. 24 alin. (1) C. proc. civ. şi împrejurarea că în speţă, judecătorul cauzei nu a cenzurat propria hotărâre în calea de atac, ci, pe aspecte strict procedurale, a pronunţat anterior, o decizie în apel, prin care a desfiinţat hotărârea de primă instanţă, cu trimiterea pricinii spre rejudecare (reţinând procedura viciată şi necesitatea extinderii cadrului procesual).

De asemenea, a fost găsită nefondată critica referitoare la repronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere din reconvenţională, în condiţiile în care soluţia asupra acesteia a fost de respingere ca neîntemeiată, ceea ce semnifică respingerea cererii în totalitate.

Referitor la chemarea în judecată ca pârâţi, a antecesorilor decedaţi ai pârâtelor, s-a constatat că nu poate fi reţinută nulitatea invocată a cererii, faţă de împrejurarea că prin decizia nr. 140/2008 a Tribunalului Cluj (irevocabilă) s-a reţinut că înaintea primei instanţe nu a fost posibilă introducerea în cauză a moştenitorilor decedaţi, având în vedere că în faţa instanţei de fond nu s-a relevat faptul că pârâţii care au fost citaţi prin afişare ar fi decedaţi şi s-ar impune astfel, citarea succesorilor.

De aceea, modificarea cererii de chemare în judecată, făcută cu ocazia rejudecării în primă instanţă este corectă şi a avut la bază dezlegările irevocabile date prin decizia nr. 140/2008 a Tribunalului Cluj.

În ce priveşte operaţiunile de carte funciară dispuse conform sentinţei atacate, ele sunt de asemenea, corecte. Faptul că prin sentinţa civilă nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej se dispuseseră anterior aceleaşi operaţiuni este lipsit de relevanţă, având în vedere că această sentinţă a fost desfiinţată în calea de atac, ea nemaifiind astfel, producătoare de efecte juridice.

S-a constatat în acelaşi timp, ca fiind corect stabilit dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului de 6730 mp, întrucât el rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, act administrativ atacat în justiţie de către pârâte şi validat atât prin sentinţa civilă nr. 127/2004 al Curţii de Apel Cluj, cât şi prin sentinţa civilă nr. 433/2006 a aceleiaşi instanţe.

Susţinerea apelantelor-pârâte referitoare la preluarea fără titlu valabil, de către stat, a imobilului în litigiu, a fost înlăturată întrucât prin sentinţa nr. 662/2004 a Tribunalului Cluj (irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului) s-a statuat contrariul, iar aceste aspecte care au făcut obiectul judecăţii nu mai pot fi reluate.

Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantele-pârâte, care au formulat următoarele critici:

- Instanţa de apel a apreciat în mod greşit asupra excepţiei nulităţii sentinţei, date de incompatibilitatea unui membru al completului, deşi erau incidente dispoz. art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

- La fel, cererea de suspendare a judecăţii în apel a fost respinsă în mod nelegal, deşi soluţia care urma să fie dată în dosarul care se judeca în paralel viza anularea încheierii de intabulare pronunţate în baza sentinţei nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej.

- În mod greşit a fost respinsă cererea de probatoriu formulată în apel.

- Este greşită soluţia instanţei de apel şi cu privire la critica vizând nepronunţarea primei instanţe asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii pe cale reconvenţională.

Aceasta, întrucât soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii reconvenţionale este una generică, de ansamblu.

- În mod nelegal s-a considerat că n-ar opera excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, faţă de împrejurarea că iniţial, cererea a fost introdusă în contradictoriu cu antecesorii decedaţi ai pârâtelor-recurente, iar după desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, nu mai putea fi schimbat cadrul procesual prin atragerea în judecată a moştenitorilor persoanelor decedate.

- Decizia din apel păstrează soluţia nelegală a primei instanţe prin care se dispune dezmembrarea imobilului şi intabularea, deşi aceste operaţiuni au mai fost efectuate şi în baza sentinţei nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej. Se ajunge astfel, ca reclamanta să rămână înscrisă în cartea funciară în baza unei sentinţe desfiinţate şi ulterior, să-şi înscrie din nou dreptul de proprietate asupra aceluiaşi număr de top, deşi nu mai era posibilă o nouă dezmembrare.

- Reclamanta nu justifică un drept de proprietate asupra imobilului (teren şi construcţii situate pe acesta), în condiţiile în care recurentele sunt moştenitoarele proprietarului tabular deposedat, aşa încât este greşită soluţia de înscriere a dreptului de proprietate în C.F. în favoarea reclamantei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care s-a opus admiterii recursului, arătând că este corectă soluţia instanţei de apel, atât pe aspectele procedurale invocate, cât şi pe fond, având în vedere că dreptul de proprietate i-a fost confirmat în judecăţi irevocabile anterioare.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Susţinerea că la judecata cauzei în primă instanţă ar fi participat un judecător incompatibil ignoră dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. care, reglementând această instituţie a incompatibilităţii, au în vedere situaţia în care judecătorul care a pronunţat o hotărâre ar lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau recurs, ajungând astfel, să-şi cenzureze propria hotărâre.

În speţă însă, nu se regăseşte această situaţie, întrucât judecătorul faţă de care s-a invocat starea de incompatibilitate a pronunţat mai întâi o soluţie de desfiinţare a hotărârii de primă instanţă pe aspecte strict procedurale (fără a antama în vreun fel, fondul judecăţii), iar ulterior (ca urmare a declinării competenţei de către Judecătoria Gherla) a judecat cauza în fond.

Ca atare, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este incident, neexistând vreun caz de nulitate în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

- Este neîntemeiată şi critica vizând respingerea cererii de suspendare a judecăţii în apel, având în vedere că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care judecata separată viza efectele juridice ale sentinţei nr. 418/1996 a Judecătoriei Deva, hotărâre care a fost desfiinţată însă în calea de atac exercitată într-un ciclu procesual anterior al acestui dosar.

- Referitor la modalitatea de cenzurare a cererii de probatoriu în faza apelului, se constată că reclamanta face doar o afirmaţie, în sensul că solicitarea de probe nu trebuia să fie respinsă ci, dimpotrivă, trebuia să fie admisă.

Nu se arată însă, în concret, raportat la obiectul probaţiunii, la aspectele pe care tindea să le dovedească partea, ce dispoziţie procedurală ar fi fost încălcată (faţă de normele art. 167 – 171 C. proc. civ., care reglementează încuviinţarea şi administrarea probatoriului de către instanţă), pentru ca aspectul să poată constitui obiect de cenzură în recurs.

În aceste condiţii, critica nu este una de legalitate încadrabilă în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care să poată face obiect de analiză pentru instanţa de recurs.

- De asemenea, este nefundamentată juridic susţinerea conform căreia prin menţinerea soluţiei de primă instanţă dată cererii reconvenţionale s-ar fi validat o rezolvare a acestei cereri de o manieră generică, fără să vizeze fiecare pretenţie în parte.

În realitate, recurentele sunt în eroare asupra soluţiei pe care, din punct de vedere procedural, poate să o adopte instanţa de judecată, atunci când respinge o acţiune dedusă judecăţii cu mai multe capete de cerere.

Respingerea ca neîntemeiată a unei acţiuni, indiferent că a fost dedusă judecăţii pe cale principală ori incidentală (ca în cazul celei reconvenţionale) presupune respingerea în tot a pretenţiilor deduse judecăţii, întrucât faptul că nu a fost primită pretenţia principală are drept consecinţă implicită şi respingerea cererilor accesorii (aşa cum se întâmplă atunci când prin intermediul aceluiaşi act procedural sunt aduse în faţa judecăţii atât pretenţii principale, cât şi accesorii).

Ca atare, nu poate fi vorba de o incidenţă a dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

- Nefondată este şi critica referitoare la modalitatea în care a fost respinsă excepţia de nulitate a cererii de chemare în judecată, pe considerentul invocat, că iniţial această cerere a fost îndreptată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Or, acest aspect a fost rezolvat irevocabil prin decizia nr. 140/2008 a Tribunalului Cluj, fiind motivul pentru care de altfel s-a desfiinţat hotărârea de primă instanţă (sent. civ. nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej) cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceste condiţii, apreciindu-se asupra necesităţii întregirii cadrului procesual printr-o hotărâre irevocabilă, în mod corect s-a reţinut, prin decizia atacată cu recurs, că instanţa de trimitere nu putea decât să dea eficienţă efectelor unei hotărâri care, potrivit soluţiei adoptate, fixase cadrul rejudecării.

În egală măsură, dincolo de aceste considerente determinante, care ţin de efectele autorităţii de lucru judecat ale hotărârii – şi de modalitatea în care ele se impun nu doar părţilor, ci şi instanţei de judecată –, critica este nefondată şi din perspectiva dispoz. art. 132 C. proc. civ.

Astfel, fiind vorba de o reluare a judecăţii în faţa primei instanţe de fond, determinată de o incorectă determinare a cadrului procesual subiectiv, are loc, în termenii art. 134 C. proc. civ. o primă zi de înfăţişare până la care părţile pot aduce modificări ale elementelor cererii în condiţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. (inclusiv asupra părţilor atrase în procedura judiciară).

- În ce priveşte faptul că, urmare a admiterii acţiunii şi constatării dreptului de proprietate al reclamantei, s-a dispus dezmembrarea şi intabularea dreptului acesteia, soluţia nu este greşită aşa cum se pretinde, pentru că aceleaşi operaţiuni ar fi mai fost dispuse prin sentinţa nr. 418/1996 a Judecătoriei Dej.

Astfel cum s-a menţionat, această sentinţă a fost desfiinţată în calea de atac într-un ciclu procesual anterior, rămânând în consecinţă, fără niciun fel de eficacitate.

Aşadar, reluându-se judecata, instanţa era obligată să se pronunţe din nou asupra tuturor aspectelor supuse verificării jurisdicţionale, neputându-i-se opune, cum greşit se susţine, o tranşare a acestor aspecte (dedusă din împrejurarea că în cartea funciară, pe temeiul hotărârii desfiinţate, au fost operate deja respectivele menţiuni).

Altminteri ar însemna ca instanţa să lase nesoluţionate capete de cerere pe considerentul, greşit, că asupra lor s-a pronunţat deja o hotărâre, care nu mai are însă, nicio existenţă juridică, datorită desfiinţării ei în cadrul controlului judiciar exercitat.

- Susţinerea că reclamanta nu ar justifica dreptul de proprietate asupra imobilului, întrucât recurentele ar fi moştenitoarele proprietarului tabular, este lipsită de asemenea, de orice fundament.

Aceasta, în condiţiile în care între părţi s-au desfăşurat anterior două procese în cadrul cărora s-a disputat şi tranşat chestiunea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei (conform sentinţei nr. 127/2004 a Curţii de Apel Cluj şi sentinţei nr. 433/2006 a aceleiaşi instanţe).

Or, statuându-se în mod irevocabil în urma contestării de către pârâtele-recurente că reclamanta deţine un titlu valabil, acestea nu mai pot veni pe o cale separată, chiar de o manieră incidentală ca în speţă, să pună în discuţie valabilitatea titlului exhibat de către reclamantă, întrucât li se opune autoritatea de lucru judecat a celor tranşate irevocabil pe acest aspect.

În mod asemănător, respectiv prin hotărâre irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat, s-a statuat şi asupra modalităţii în care bunul a intrat în patrimoniul statului (conform sent. civ. nr. 662/2004 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului).

Repunerea în discuţie a unor asemenea aspecte, asupra cărora, pronunţându-se, instanţele şi-au epuizat puterea jurisdicţională, înseamnă de fapt, o nesocotire a autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu poate fi primit.

De aceea, se constată că prin hotărârea adoptată, instanţa de apel a dat eficienţă, sub aspectul dreptului de proprietate al părţilor, efectului pozitiv al lucrului judecat, urmare a proceselor anterioare desfăşurate între părţi.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, s-a constatat caracterul nefondat al tuturor criticilor, recursul urmând să fie respins ca atare.

În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentele, ca părţi căzute în pretenţii, vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat pârâtele E.E. şi G.I.A. împotriva deciziei nr. 217/ A din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, Secţia Civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurente la 7.140 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S. SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 306/2010. Civil ȘI DE PROPRIETATE...		ICCJ. Decizia nr. 163/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil: