ICCJ. Decizia nr. 208/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 208/2010
Dosar nr. 475/63/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin cererea din 8 octombrie 2008 înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, petenta R.E. a solicitat în temeiul art. 2811 C. proc. civ., lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 678 din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5052/Cv/2005.
Cererea a fost întemeiată pe împrejurarea de fapt că deşi petenta împreună cu ceilalţi moştenitori cuprinşi în sentinţa civilă nr. 678/2006 au avut câştig de cauză împotriva intimaţilor - Primăria oraşului Dăbuleni şi primarul oraşului Dăbuleni - reclamanţii sunt în imposibilitatea practică de a fi despăgubiţi pentru că în dispozitiv nu se menţionează care este persoana sau instituţia obligată la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, deşi este clar că nu pot fi decât părţile care au căzut în pretenţii şi anume Primăria oraşului Dăbuleni şi primarul oraşului Dăbuleni (M.F.P. fiind scos din cauză prin Decizia civilă nr. 867 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova).
Tribunalul Dolj prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 16 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 475/63/2005 (nr. vechi 5052/civ/2005) a respins cererea.
Tribunalul a reţinut, în raport de datele dosarului, că nu se impune lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 678/2006 sub aspectul prevederii: „stabileşte măsuri reparatorii prin echivalent de 456.306,82 lei pentru clădirea morii; de 187.395,15 lei pentru utilajele morii; de 10.480,75 lei pentru împrejmuirea morii, în favoarea contestatoarelor M.P.L. şi T.M." Dispoziţia este clară şi neechivocă, nefiind susceptibilă de dificultăţi pentru a fi pusă în executare, cu atât mai mult cu cât în executarea acestei hotărâri judecătoreşti a fost emisă Dispoziţia din 16 iulie 2002 de către Primăria oraşului Dăbuleni şi potrivit adresei din 18 iulie 2007 a fost înaintată documentaţia în vederea acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru suma totală de 654.184,72 lei.
Instanţa de apel, Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 159 din 20 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de petentă împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006.
În motivarea deciziei Curtea de Apel a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. Tribunalul a soluţionat judicios cererea, dispoziţia prin care s-au stabilit măsurile reparatorii în favoarea contestatoarelor fiind clară şi neechivocă şi nesusceptibilă de a genera dificultăţi pentru punerea în executare.
Instanţa de apel a mai reţinut că sentinţa nr. 678/2006 a fost supusă cenzurii instanţelor de apel şi de recurs fără ca petenta să formuleze critici sub acest aspect iar modificarea hotărârii în sensul de a schimba termenul „stabileşte" cu cel de „obligă" în dispozitiv nu mai este posibilă după ce aceasta a devenit irevocabilă.
Din faptul emiterii, în temeiul sentinţei nr. 678/2006 a Tribunalului Dolj, a dispoziţiei din 16 iulie 2007 de către Primăria oraşului Dăbuleni prin care a fost înaintată C.C.S.D. documentaţia în vederea despăgubirilor, rezultă cu certitudine că înţelesul şi întinderea dispozitivului sunt clare şi neechivoce.
3. Recursul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta R.E.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt s-a susţinut că este surprinzător refuzul Curţii de apel de a aplica dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. şi de a corecta eroarea strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 678 din 13 iunie 2000 avându-se în vedere că în cererea de chemare în judecată moştenitorii au solicitat „obligarea" intimatelor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Faptul că instanţa de fond a stabilit măsuri reparatorii fără să dispună obligarea intimatei la plata sumelor de bani aflate în dispozitiv a făcut ca sentinţa în discuţie să nu poată fi executată silit.
S-a criticat ca neavând legătură cu cauza referirea din considerentele deciziei atacate, la emiterea unui dispoziţii de către partea căzută în pretenţii de înaintare a dosarului către C.C.S.D.
S-a criticat constatarea făcută de instanţa de apel în legătură cu neintroducerea în căile de atac împotriva sentinţei nr. 678/2006 a aspectelor neclare privind modificarea dispozitivului, Curtea de Apel omiţând să constate că nu se putea introduce în apel sau recurs un nou capăt de cerere.
S-a mai arătat că literatura de specialitate admite că în cazul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea, părţile au alegerea folosirii procedurii prevăzută de art. 2811 sau art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
4. Analiza Instanţei de Apel,
Cererea de lămurire a înţelesului dispozitivului sentinţei nr. 678/2006 a Tribunalului Dolj a fost corect soluţionată.
Dispozitivul în forma dată prin hotărârea care a devenit definitivă prin Decizia nr. 867 din 9 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin Decizia nr. 4432 din 31 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este clar şi neîndoielnic.
Prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul hotărârii, fiind posibilă doar clarificarea şi interpretarea măsurilor dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte.
Procedura instituită de art. 2811 C. proc. civ. a fost pusă la dispoziţia părţilor interesate pentru situaţia când din culpa instanţei dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar ceea ce poate genera dificultăţi de executare.
În cauză însă nu s-au dovedit asemenea dificultăţi.
Din contră, s-a reţinut în mod corect din actele existente în dosar că primarul oraşului Dăbuleni a emis dispoziţia din 16 iulie 2007 prin care, în conformitate cu art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001 (legea care a format temeiul acţiunii introductive de instanţă) cu preluarea măsurilor reparatorii în cuantumul dispus de instanţă a trimis dosarul către C.C.S.D.
Sub acest aspect sunt nefondate criticile recurentei în sensul că referirea instanţei de apel la Legea nr. 247/2005 este fără legătură cu cauza.
Celelalte critici materializate în comentariile făcute la motivarea instanţei de apel, - câtă vreme prin hotărârea atacată a fost corect interpretată şi aplicată legea incidenţă în cauză, - nu conturează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat.
Pentru aceste considerente văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva Deciziei nr. 159 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 210/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
