ICCJ. Decizia nr. 223/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 223/2010
Dosar nr. 1900/117/2007
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalului Cluj s-a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Cluj - Napoca, Primăria municipiului Cluj - Napoca, Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca.
S-a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamantul Mocanu emil în contradictoriu cu pârâţii primarul Municipiului Cluj - Napoca, Municipiului Cluj - Napoca, Primăria Municipiului Cluj - Napoca, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca, privind anularea dispoziţiei, acordare de bunuri în compensare, acordare de despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Imobilul casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, cu două camere, o bucătărie, dependinţe, curte şi grădină, în suprafaţa de 305 stj.p. a constituit proprietatea numiţilor M.V. şi M.M., şi a fost expropriat în baza Decretului prezidenţial nr. 174 din 23 iunie 1982 în vederea realizării unor artere de circulaţie în Municipiul Cluj - Napoca. Potrivit certificatului de moştenitor din 1985 emis de notariatul de Stat Judeţean Cluj, reclamantul este unicul moştenitor al foştilor proprietari de carte funciară M.V. şi M.M.
La momentul apariţiei Legii nr. 10/2001, reclamantul a notificat Primăria Municipiului Cluj - Napoca, solicitând acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
Prin dispoziţia din 2007, primarul Municipiului Cluj - Napoca a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj - Napoca, ţinând cont de despăgubirile acordate la preluare.
Conform adresei din 10 mai 2007, Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca a comunicat că nu dispune de o listă a bunurilor ce pot fi oferite în compensare pentru imobilele revendicate şi care nu pot fi restituite în natură. Ulterior, Consiliul local a comunicat o listă cu bunurile aflate în domeniul privat al statului Român, în administrarea D.A.F.I.S., menţionând că acestea nu pot fi oferite în compensare întrucât sunt afectate de contracte de închiriere, mare parte reprezentând curţile şi grădinile imobilelor vândute la Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 112/1995.
În baza acestei liste, reclamantul a solicitat expertizarea a două terenuri situate în Cluj - Napoca, care însă nu sunt libere şi prin urmare nu pot fi oferite în compensare.
Referitor la evaluarea casei demolate şi a terenului, reclamantul nu a solicitat numirea unui expert evaluator membru A.N.E.V.A.R., arătând că această valoare urmează să fie stabilită de organele abilitate de Legea nr. 10/2001. Cu privire la acordarea de despăgubiri băneşti pentru teren şi casa demolată cu ignorarea prevederilor Titlului VI al Legii nr. 247/2005, reclamantul nu a menţionat care este pârâtul care ar urma să plătească aceste despăgubiri, în condiţiile în care responsabil de preluările abuzive este Statul Român, iar sumele acordate se virează de M.E.F., care nu este parte în proces, situaţie în care petitul cu acest obiect a fost repins.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi a fost respinsă deoarece referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea de bunuri în compensare, Statul Român şi Municipiul Cluj - Napoca fiind proprietarii acesteia iar Consiliul local este organul administrativ care hotărăşte bunurile ce pot fi oferite în compensare, închiriate, concesionate.
In consecinţă, acţiunea a fost respinsă în temeiul art. 26 alin. (30 raportat la art. 1 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 13 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea apelului formulat de reclamantul M.E., împotriva sentinţei civile nr. 479 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj ca neîntemeiată şi menţinerea sentinţei apelate.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa reţinut următoarele:
În baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură sau în situaţia în care acest lucru nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, pentru imobilul situat în Cluj - Napoca.
Prin dispoziţia din 2007 emisă de primarul Municipiului Cluj - Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
Reclamantul a solicitat prin prezenta plângere acordarea prin compensare a unui alt bun în locul celui preluat de Statul Român. Conform adresei din 10 mai 2007, Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca a comunicat instanţei de fond că nu dispune de o listă a bunurilor ce pot fi oferite în compensare pentru imobilul revendicat şi care nu poate fi restituit în natură, situaţie în care, în mod legal, instanţa de fond a reţinut că aplicarea art. 26 din Legea nr. 1072001, nu este posibilă.
Apelul reclamantei priveşte doar obligarea pârâtului primarul Municipiului Cluj - Napoca de a-i acorda prin compensare alt teren în locul celui preluat.
Prin concluziile scrise apelantul a solicitat desfiinţarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, motivat de faptul că M.F.P. nu a fost citat în cauză şi pentru numirea unui expert A.N.E.V.A.R. care să evalueze imobilul în litigiu.
Or, efectul devolutiv al apelului vizează doar aceste probleme de fapt şi de drept care sunt criticate expres sau implicit de reclamant, cererile formulate prin concluziile scrise fiind cereri noi, inadmisibile în apel în baza art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei cu trimiterea spre rejudecare.
Recursul este motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., art. 312 C. proc. civ. şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Prin plângerea formulată împotriva dispoziţiei din 2007 emisă de primarul Municipiului Cluj - Napoca a solicitat acordarea de despăgubiri în ipoteza imposibilităţii de acordare a unui imobil în compensare, al căror cuantum să fie stabilit printr-o expertiză ce se va efectua în cauză, iar referitor la construcţia demolată în suprafaţă de 211 m2 acordarea de despăgubiri avându-se în vedere şi despăgubirea în sumă de 80.000 lei acordată cu ocazia exproprierii, al căror cuantum va fi stabilit printr-o expertiză.
A solicitat prin urmare stabilirea prin hotărâre a cuantumului despăgubirilor ţinând cont de caracterul incorporabil al Fondului Proprietatea reglemetat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La fond a solicitat efectuarea unei expertize topografice care să stabilească amplasamentul unui teren ce urma să-i fie atribuit în proprietate, în compensare, iar expertiza efectuată nu a stabilit cuantumul despăgubirilor teren, deoarece expertul desemnat nu avea o astfel de competenţă, situaţie în care instanţele nu au soluţionat pe fond cauza, încălcând dispoziţiile referitoare la rolul activ al judecătorului. Astfel instanţa trebuia să numească un expert A.N.E.V.A.R. care să aibă competenţa necesară în natură.
În apel, a reiterat această cerere care i-a fost respinsă nelegal, cu toate că instanţa trebuia chiar din oficiu să numească în cauză un evaluator A.N.E.V.A.R.
În cauză sunt realizate şi condiţiilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece hotărârea nu este motivată.
Ulterior, reclamantul a invocat nepronunţarea instanţei asupra pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca datorită faptului că unele dintre terenurile identificate de recurent pentru a-i fi acordate în compensare aparţineau acestuia.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca a formulat întâmpinare solicitând respingerea lui ca nefandat.
Instanţa reţine ca susceptibilă de a fi examinată în recurs sub auspiciile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este doar critica care vizează aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001, care a constituit obiectul judecăţii în apel şi nu criticile vizate de expertiza evaluatorie, care nu a constituit obiect de critică în apel, chiar dacă recurentul a calificat juridic motivele de recurs ca aparţinând pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.
Pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii. In cauză, în raport cu critica formulată in apel care viza aplicarea compensării ca de altfel şi cererea nouă formulată prin concluziile scrise care au caracter inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a motivat hotărârea pronunţată.
Aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 în cauză este condiţionată de posibilitatea acordării în compensare a altor bunuri şi servicii, împrejurare în raport cu care în mod corect instanţa a reţinut că în absenţa unor bunuri care pot fi oferite în compensare pârâtei imobilele revendicate ce nu pot fi restituite în natură, textul art. 26 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil.
În consecinţă, în raport cu cele reţinute, urmează a se dispune respingerea recursului în temeiul art. 312 C. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.E. împotriva Deciziei nr. 13/A din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj Napoca, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
