ICCJ. Decizia nr. 2814/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2814/2010
Dosar nr.32977/3/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 1 octombrie 2007, reclamantul C.B. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, solicitând:
restituirea în natura a terenului de 280 mp. situat în Bucureşti, Şos. P., ori acordarea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001;
10.000 euro daune materiale şi morale pentru repararea prejudiciului creat prin neprocesarea şi ignorarea repetată a sesizărilor pe care le-a formulat în perioada 2001-2007, timp de 6 ani.
În motivarea cerem, întemeiată pe art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că terenul menţionat a fost cumpărat la 31 decembrie 1949, prin act autentificat, de către I.T., autorul său, decedat la 9 noiembrie 1975; statul a preluat acest teren în anul 1988, cu plata unei despăgubiri derizorii, de numai 350 RON; este unic moştenitor al defunctului proprietar şi soţiei acestuia (decedată la 13 decembrie 1995) şi nu a primit niciun răspuns la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001;
- în anul 2006, valoarea de piaţă a terenului preluat abuziv de stat (care în prezent este liber) se ridica la cel puţin 400.000 euro.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1425 din 23 septembrie 2008, a admis în parte acţiunea, i-a obligat pe pârâţi să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului de 280 mp., situat în Bucureşti, Şos. P., identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză şi a respins restul pretenţiilor.
S-a reţinut că:
- terenul de 280 mp. solicitat de reclamant a aparţinut autorilor acestuia şi a fost preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 (140 mp.) şi Decretului nr. 304/1989 (tot 140 mp.);
- expertiza efectuată în cauză a identificat terenul în discuţie şi a concluzionat că acest imobil este liber, neocupat de construcţii şi neafectat de servituti legale;
- reclamantul nu şi-a dovedit pretenţiile referitoare la daunele materiale şi morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 272 din 14 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi.
S-a reţinut că:
- apelanţii susţin că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1)-(2) din Legea nr. 10/2001 este de recomandare şi începe să curgă de la completarea dosarului cu acte doveditoare;
- aceste critici sunt nefondate deoarece în speţă a fost depăşit considerabil (cu peste 5 ani) termenul prevăzut de textul invocat de apelanţi, care curge de la data depunerii notificării şi că absenţa răspunsului persoanei juridice notificate este asimilată unui refuz nejustificat, iar în asemenea situaţii instanţa de judecată poate soluţiona pe fond cererea persoanei îndreptăţite.
Primarul General al Municipiului Bucureşti a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii sumei actualizate plătite reclamantului sau, în subsidiar, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a reiterat susţinerile referitoare la interpretarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi a adăugat că, de vreme ce reclamantul a primit despăgubiri la exproprierea terenului, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea acelor despăgubiri, al căror cuantum actual nu a fost încă stabilit.
Prima critică este nefondată deoarece termenul de 6 luni prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare) pentru soluţionarea notificării este imperativ, iar pârâtul recurent nu a adus nicio dovadă în justificarea depăşirii lui considerabile.
Cealaltă critică nu poate fi analizată pentru că a fost formulată pentru prima dată în recurs, deci „omisso medio".
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (274) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului apărătorului intimatului reclamant, dovedit prin chitanţa depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 272 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant C.B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2563/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
