ICCJ. Decizia nr. 2865/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2865
Dosar nr. 20102/1/2005
(nr. vechi 5672/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2204/c/2004 din 3 mai 2004 la Tribunalul Botoşani, C.G., V.E., C.M. şi C.V. au acţionat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Botoşani şi Prefectura judeţului Botoşani, solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilele expropriate de Statul Român şi care în prezent nu mai există, fiind imposibilă restituirea lor în natură.
În motivarea acţiunii, petiţionarii precizează că autoarea lor C.M. a avut în proprietate o construcţie şi anexe gospodăreşti în suprafaţă de 232,38 mp, aflate pe un teren de 1907 mp situate în Botoşani, care au fost expropriate în temeiul Decretului 137/1987 şi demolate, în locul lor edificându-se un ansamblu de locuinţe. Cât priveşte despăgubirile acordate, acestea nu reprezintă o dreaptă şi justă reparaţie, motiv pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii băneşti în complinire, până la acoperirea valorii reale a imobilului.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa 672 din 11 noiembrie 2004 a admis acţiunea petiţionarilor şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să le achite măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 3.135.743.777 lei pentru imobilele expropriate şi care nu mai pot fi restituite în natură.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că autorul reclamanţilor a deţinut în proprietate o construcţie cu anexe gospodăreşti aflate pe un teren de 1907 mp, şi care au fost expropriate, în locul lor edificându-se un ansamblu de locuinţe, iar despăgubirile ce i-au fost acordate nu reprezintă o dreaptă şi justă reparaţie. După apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii, moştenitorii proprietarei C.M. au notificat Prefectura judeţului Botoşani şi primăria Municipiului Botoşani, solicitând complinirea despăgubirilor până la valoarea reală a imobilului expropriat.
Comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 de la Primăria municipiului Botoşani a evaluat construcţia şi terenul la suma de 2.835.555.578 lei, valoare cu care reclamanţii nu au fost de acord.
Potrivit expertizei M.A. şi care nu a fost contestată de niciuna din părţi, valoarea actualizată a imobilului expropriat a fost stabilită la suma de 3.135.743.777 lei după ce s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii.
În temeiul art. 11 alin. (2), (5), (8) şi (9) din Legea 10/2001, instanţa a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 3.135.743.777 lei.
S-a reţinut că Prefectura Botoşani şi Primăria Municipiului Botoşani nu pot fi obligate la despăgubiri prin echivalent, motiv pentru care instanţa a respins acţiunea faţă de acestea.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia 166 din 14 februarie 2005 a respins ca tardiv apelul declarat de D.G.F.P. Botoşani şi ca nefondat apelul reclamanţilor C.G., C.M. şi V.E. prin procuratorul C.F. prin care solicitau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în sumă de 3.135.743.777, conform ultimului raport de expertiză.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiunilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „ în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul", şi că instanţa de fond a acordat corect reclamanţilor în temeiul art. 11 pct. 8 titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
De asemenea, instanţa de apel a înlăturat susţinerile reclamanţilor legate de necesitatea opţiunii lor în privinţa naturii măsurilor reparatorii, condiţie inserată în art. 9 pct. 2 din lege, cu motivarea că o atare opţiune operează numai în cazul imobilelor care au o altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
În recursul declarat de C.G., C.M. şi V.E. se critica Decizia pronunţată în apel, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă că instanţa a făcut o greşită apreciere a probatoriului administrat, ignorând nejustificat opţiunea petiţionarilor pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc la nivelul sumei stabilită prin expertiza, 3.135.743.777 lei.
Instanţa de apel a reţinut şi a interpretat greşit prevederile art. 9 pct. 2 şi art. 11 pct. 4 şi 8 din Legea nr. 10/2001, care nu sunt incidente în cauză, deoarece imobilul expropriat având destinaţia de locuinţă era supus măsurilor reparatorii prevăzute de art. 24 pct. 2 coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanele îndreptăţite pot opta pentru măsuri reparatorii băneşti aşa cum de fapt s-a solicitat prin acţiune şi în toate fazele procesuale.
Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
În speţă, recurenţii, moştenitorii proprietarului expropriat, au adresat notificări pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc Primăriei Municipiului Botoşani şi Prefecturii.
Primăria Municipiului Botoşani căreia i s-a înaintat şi notificarea adresată prefecturii,nu a emis Decizia sau dispoziţia motivată privind soluţionarea notificării, ci prin adresa 8081 din 5 decembrie 2004 a comunicat succesorilor valoarea imobilului, aceea de 1.338.970.000 lei, punându-le în vedere ca în conformitate cu art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 să opteze între măsurile reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare şi acţiuni.
Instanţa de fond şi mai apoi aceea de apel, ignorând exigenţele art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 înainte de modificare prin Legea 247/2001, a păşit la soluţionarea cauzei, deşi petiţionarii optaseră prin acţiune şi pe tot parcursul procesului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
Într-adevăr, la data soluţionării acţiunii în fond şi în apel, făcându-se prin lege distincţia în privinţa modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii, între imobile cu destinaţia de locuinţe şi alte categorii de imobile expropriate, instanţele au făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiunilor art. 9 alin. (2) şi art. 11 pct. 8 din Legea 10/2001.
După modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 prin Legea 247/2005, dispoziţiunile art. 24 alin. (2) referitoare la acordarea măsurilor reparatorii băneşti pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă proprietate, au fost abrogate.
Potrivit art. 11 pct. 4 şi 8 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată, de imediată aplicare în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcţional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul, iar măsurile reparatorii vor consta în alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi, cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În speţă, Primăria Municipiului Bacău nu s-a conformat exigenţelor art. 25 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, deoarece nu a acordat celor îndreptăţiţi prin decizie sau dispoziţie motivată în compensare alte bunuri sau servicii şi nici nu a acordat despăgubiri în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de cei îndreptăţiţi.
Aşa fiind şi sub acest aspect, recursul declarat va fi admis şi în temeiul art. 314 C. proc. civ. Decizia pronunţată în cauză va fi casată în parte. Sentinţa civilă 672/2004 a Tribunalului Botoşani va fi schimbată în parte în sensul obligării Municipiului Botoşani de a emite dispoziţia motivată privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.135.743.777 ROL, actualizată.
Totodată acţiunea faţă de statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice va fi respinsă, deoarece instanţele nu au avut în vedere procedura administrativă impusă de legea specială care derogă de la dreptul comun, iar petiţionarii nu sunt în posesia unei decizii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc de natură a justifica incidenţa art. 36 din Legea nr. 10/2001 anterior modificării şi completării.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.G., C.M. şi V.E. împotriva deciziei civile nr. 166 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava pe care o casează în parte; schimbă în parte sentinţa civilă nr .672 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoşani în sensul că obligă primarul municipiului Botoşani să emită dispoziţie motivată privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în limita sumei de 3.135.743.777 ROL actualizată.
Respinge acţiunea faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1540/2010. Civil → |
|---|
