ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1/2010
Dosar nr. 8608/99/2002
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 185 din 11 februarie 2008, a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale invocate de pârâtele SC C SA şi A.D.S.; a respins acţiunea formulată de reclamanta T.M. şi acţiunea formulată iniţial de T.N., continuată de T.M., T.C., T.P.R., T.V., T.N., P.M.M., V.T.N. prin procurator A.A.D. în contradictoriu cu pârâtele.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, imobilul revendicat, terenul în suprafaţă de 30 ha, categoria agricol, extravilan, categoria de folosinţă viţă-de-vie, nu intră în categoria celor susceptibile a fi restituite în baza Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 185 din 12 noiembrie 2008, a respins apelul formulat de T.M. prin procurator A.A.D., T.C., T.P.R., T.V., T.N., P.M.M., V.N. (T.), împotriva încheierii din 28 mai 2008 a Tribunalului Iaşi şi a sentinţei civile nr. 185 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut faptul că, devreme ce instanţa de fond a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii, lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâte, acest lucru nu constituie greşeli materiale care ar putea fi remediate pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale. Mai mult, din cuprinsul cererii de investire a instanţei nu rezultă că aceasta a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, în condiţiile în care acţiunea formulată de reclamanţi a fost respinsă în totalitate (art. 2812 C. proc. civ.).
Cu privire la apelul declarat de reclamanţi s-a reţinut că, aceştia nu au depus motive de apel, dar, în conformitate cu dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel s-a pronunţat pe fondul cauzei, numai în baza celor invocate la instanţa de fond.
S-a mai reţinut de instanţa de apel şi faptul că, terenul agricol, în litigiu, extravilan solicitat de autorul reclamanţilor, a fost reconstituit reclamanţilor în condiţiile Legii nr. 18/1991, legea fondului funciar.
Împotriva deciziei civile mai sus-menţionată, au declarat recurs reclamanţii T.M., T.C., T.P.R., T.V., T.N., P.M.M. şi V.N. (T.).
Reclamanţii critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- Prin cererea de apel, s-a solicitat să se soluţioneze mai întâi cererea privind îndreptarea erorilor materiale, lămurirea şi completarea hotărârii, iar mai apoi să se soluţioneze cauza pe fond.
- În mod greşit instanţa de apel a soluţionat ambele capete de cerere, fără să citeze reclamanţii pentru a lua parte la soluţionarea apelului.
- În mod greşit, instanţa de apel a soluţionat cererea referitoare la îndreptarea erorilor materiale, şi a capătului de cerere referitor la terenul extravilan, solicitat de autorul reclamanţilor.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la cererea de îndreptare a erorilor materiale, lămurirea şi completarea sentinţei civile nr. 185 din 11 februarie 2008, reclamanţi sau prevalat de dispoziţiile art. 2811 – art. 2813 C. proc. civ.
În mod judicios instanţa de apel a reţinut că respingerea excepţiilor inadmisibilităţii, prematurităţii, lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi, nu constituie greşeli materiale, care ar putea fi remediate pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
De asemenea, din cuprinsul cererii de investire a instanţei nu rezultă că aceasta a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, în condiţiile în care acţiunea formulată de reclamanţi a fost respinsă în totalitate, art. 2812 C. proc. civ.
Mai mult, nici dispoziţiile art. 2811 nu sunt aplicabile, în cauză nefiind necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, soluţia respingerii acţiunii reclamanţilor nu necesită alte lămuriri, întrucât instanţa nu a dispus măsuri executorii.
Cum dispoziţiile art. 281 – 2811 – 2822 C. proc. civ., nu-şi găsesc aplicare în speţă, instanţa de apel în mod corect a respins apelul reclamanţilor împotriva încheierii din 28 mai 2008 a Tribunalului Iaşi.
Cu privire la critica referitoare la sentinţa civilă nr. 185 din 11 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, instanţa de apel corect a reţinut faptul că reclamanţii nu au depus motive de recurs, solicitând doar judecarea cauzei în lipsa lor.
Examinând critica referitoare la terenul extravilan solicitat de autorul reclamanţilor, se reţine că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cest teren s-a făcut în condiţiile sistemului fondului funciar, lucru ce exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la speţă.
Aşadar, faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că recursul fiind nefondat se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.M., T.C., T.P.R., T.V., T.N., P.M.M. şi V.N. (T.) împotriva deciziei nr. 185 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2865/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
