ICCJ. Decizia nr. 3165/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3165/2010
Dosar nr. 8996/1/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 31 octombrie 2008, contestatorul T.I.P. a solicitat, atât casarea deciziei civile nr. 5812 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cât şi a deciziei nr. 387/A din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, şi, drept consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare sau reţinerea pentru judecare pe fond; pronunţarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei SC H. SA Câmpulung, deţinătorul în fapt al terenului, fără niciun drept real probat şi dovedit, la despăgubirile băneşti cerute şi la o penalizare de 5% pe an.
Motivele contestaţiei în anulare privesc următoarele aspecte.
Ambele instanţe, de apel şi de recurs, au reţinut şi motivat greşit respingerea acţiunii deduse judecăţii, acestea aflându-se într-o eroare gravă de apreciere în ceea ce priveşte actele probatorii depuse la dosar, cât şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, între terenul în suprafaţă de 8273 mp, expropriat conform Decretului nr. 557/1969, teren care face obiectul cauzei şi suprafeţele de teren pe care Comisia de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 Câmpulung Muscel le-a recunoscut, validat şi reconstituit pe vechile amplasamente, emiţând titlul de proprietate nr. 81510/1995, nu există nicio legătură de cauzalitate astfel cum au reţinut ambele instanţe în cauză.
Motivarea şi susţinerile instanţelor anterioare,în sensul că au fost şi sunt respectate dispoziţiile Legii nr. 18/1991 sunt netemeinice şi nelegale, în opinia contestatorului, întrucât terenul în litigiu, conform Decretului de expropriere nr. 557/1996, se afla sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 11 alin. (3) şi art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, dovedite cu acte din care rezulta că familia contestatorului nu a primit despăgubiri în echivalent pentru acest teren.
In drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 11 mai 2010, contestatorul T.I.P. a formulat o cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele încheierii de şedinţă din 25 februarie 2010, în sensul că greşit s-a reţinut că „la fila 44, dosar recurs, se află dovada comunicării motivelor contestaţiei", corectă fiind motivarea reţinută în dispozitivul aceleiaşi încheieri, cerere în susţinerea căreia, însă, contestatorul nu a insistat la termenul la care s-a judecat pricina. De altfel, aşa cum rezultă din chiar petitul acestei cereri, nu este vorba de nicio eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., solicitarea contestatorului fiind neîntemeiată.
Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.I.P., prin prisma condiţiilor de admisibilitate reglementate de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Motivele de contestaţie în anulare specială prevăzute de textul mai sus citat (teza I), invocate de contestator în cauză, îngăduie analizarea unei hotărâri irevocabile pronunţată de instanţa de recurs, atunci când aceasta este rezultatul unei greşeli materiale.
In speţă, prin Decizia nr. 5812 din 14 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1266/109/2007, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant T.I.P. împotriva deciziei civile nr. 387/A din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii SC H. SA, A.V.A.S. şi Comisia Locală de Fond Funciar Valea Mare Pravăţ.
In sensul textului de lege, „greşeală materială" înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. In această categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei, greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Prin urmare, textul legal se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, sau că a fost legal timbrat ori a fost formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea acestor situaţii nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
In acest context, Înalta Curte apreciază că susţinerile contestatorului, relative la fondul cauzei, respectiv la netemeinicia şi nelegalitatea deciziei contestate, nu pot face obiectul analizei de faţă, contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi care, poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Considerentele pentru care instanţa de recurs s-a pronunţat într-un anumit mod, nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată drept un recurs la recurs.
In consecinţă, contestaţia în anulare de faţă urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.I.P. împotriva deciziei nr. 5812 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3027/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
