ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3685/2010
Dosar nr. 5997/2/2009
Şedinta publica din 14 iunie 2010
Asupra recursului civil de faţă,
Prin sentinţa civila nr. 5345 din data de 04 iulie 2008, pronunţata de către Tribunalul Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de munca si asigurări sociale, s-a respins cererea principală formulată de reclamantul U.l. în contradictoriu cu paratul P.D., ca introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva şi ca neîntemeiata, cererea de chemare în garanţie a A.S.E. - I.N.D.E.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, prima instanţa a reţinut ca, potrivit dispoziţiilor art. 282 C. muncii pot fi părţi în proces salariaţi, angajatorii persoane fizice si/sau alte persoane juridice, sindicatele sau patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocaţie în temeiul legilor speciale sau ale C. proc. civ.
S-a mai avut In vedere ca pârâtul P.D. nu a avut calitate de angajator al reclamantului, acesta din urma având raporturi de munca cu A.S.E. în baza contractului de muncă nr. 1138/1 din 24 martie 2003.
Ca atare, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de paratul P.D. si a respins cererea formulă împotriva acestuia ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, constatând ca nu exista identitate între persoana chemata în calitate de parat si titularul obligaţiei corelative dreptului dedus judecaţii.
Pe cale de consecinţa, prima instanţa a respins ca neîntemeiată şi cererea de chemare în garanţie fata de soluţia data cu privire la cererea principala.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul U.I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin Decizia civila nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VII-a civila, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul U.I. împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii P.D. si A.S.E. – I.N.D.E.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul Ursu Iancu.
Prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai 2009, pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a Vll-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, în Dosarul nr. 2513/2/2009 (1926/2009), a fost respinsa, ca neîntemeiata, contestaţia în anulare formulata de contestatorul Ursu Iancu împotriva Deciziei civile nr. 493/R din data de 28 ianuarie 2009 pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VII-a civila şi pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, în Dosarul nr. 1210/3/2008 (7303/2008), în contradictoriu cu intimaţii A.S.E. - I.N.D.E. şi P.D.
Împotriva acestor decizii si sentinţei civile a formulat revizuire contestatorul U.I.
In motivarea cererii de revizuire îndreptata împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 4 iulie 2008, pronunţata de Tribunalul Bucuresti, revizuientul a arătat ca prima instanţa a pronunţat respectiva sentinţă, în temeiul unei excepţii procesuale, respectiv lipsa calităţii procesuale a pârâtului şi neglijând prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu a soluţionat cererea cu care a fost investită, deci s-a pronunţat c u privire la ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti, s-a arătat ca, deşi revizuientul a formulat cerere de recurs prin care a solicitat Curţii de apel sa exercite un control judiciar asupra hotărârii instanţei de fond şi in conformitate cu prevederile art. 269 C. muncii sa oblige pârâtul la plata de daune, în loc sa judece pricina în fond, instanţa de recurs a confirmat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive si celelalte „argumente" al instanţei de fond.
În privinţa Deciziei nr. 3291/R din 13 mai 2009, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, s-a arătat ca deşi s-a formulat contestaţie în anulare, prin care s-a solicitat Curţii de apel reanalizarea actului dedus judecaţii, rejudecarea în fond şi pronunţarea unei noi hotărâri corecte, în loc de soluţionarea acestei cereri, instanţa fara o analiza juridica, nu a dat altă soluţie asupra fondului şi nu a schimbat situaţia de fapt, confirmând excepţiile procedurale ale celorlalte instanţe.
S-a mai arătat ca la toate cele trei instanţe reclamantul a cerut daune, pretenţii formulate în condiţii procedurale prin cereri scrise, note scrise şi cereri verbale, însa acestea nu au soluţionat cererile cu care au fost legal investite, deşi în toate cazurile a fost clar stabilit obiectul pricinii dedus judecăţii.
Hotărârile sunt sumare, cu aplicarea, interpretarea greşita sau neglijarea legii, schimbând situaţia de fapt si conducând la pierderea procesului.
S-a mai arătat că, potrivit art. 2811 C. proc. civ. sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul şi întinderea dispozitivelor şi hotărârilor pentru înlăturarea dispoziţiilor potrivnice.
În cererea de recurs s-a arătat documentat ca sentinţa tribunalului este nelegala, netemeinica si nemotivata, iar procesul nu a fost echitabil, in loc de analiza juridica şi îndreptarea soluţiilor instanţele au confirmat soluţiile date de instanţa de fond.
În realitate, arata revizuientul că din probele administrate rezulta ca P.D. a avut calitatea de director adj. si între acesta si revizuient nu s-a încheiat un contract individual de munca sau alt act adiţional de formare profesionala care sa-i confere calitate procesuala.
S-a mai arătat ca instanţele au reţinut ca paratul P.D. a semnat adresa de încetare a activităţii programului in calitate de director si nu de persoana fizica, situaţie în care nu exista identitate între acesta si titularul obligaţiei deduse judecaţii, dar el este de fapt singurul titular.
Revizuientul a mai susţinut ca instanţele au reţinut ca paratul nu l-a împiedecat pe reclamant să-si exercite sarcinile de serviciu, din înscrisuri rezultând ca el a avut iniţiativa încetării raporturilor de munca, înscrisurile fiind scrisoarea nr. 103 din 16 septembrie 2005, prin care paratul a dispus abuziv încetarea programului „fără a se mai organiza cursuri" si demisia reclamantului datata 10 noiembrie 2005 (după aproape 2 luni) pentru ca a rămas fără obiect de activitate.
Hotărârile mai sus enunţate au mai fost criticate si sub aspectul susţinerii ca soluţionarea cererii de chemare in garanţie a depins de modul in care a fost judecata cererea principală, in condiţiile în care cererea a fost rezolvata într-un mod nelegal.
Revizuientul a mai susţinut şi faptul că, în mod eronat în Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, se arata ca recurentul a fost încadrat la 1 martie 2003 ca pensionar in cadrul A.S.E., situaţie nereala si care nu se bazează pe un document doveditor, atâta vreme cât recurentul era o persoana activă, iar la data amintită şi în perioada următoare a fost detaşat la I.N.D.E. pentru coordonarea programului, aşa cum arata documentele din Dosar nr. 14024.
În final, s-a arătat si faptul ca intimatul P.D. este singura persoana răspunzătoare pentru fapta culpabila.
Prin Decizia nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 şi nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a Bucureşti şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii P.D. şi A.S.E. – I.N.D.E.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientul U.I. împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii P.D., A.S.E. - I.N.D.E. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Hotărârea s-a reţinut ca irevocabilă cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 şi nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a Bucureşti şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi cu recurs în 5 zile de la pronunţare cu privire la declinarea competenţei privind cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, având în vedere cererea de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Conform art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă si a cărei revizuire se cere.
În speţa, s-a observat faptul că revizuientul a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de revizuire îndreptată împotriva Deciziilor civile nr. 3291/R din 13 mai 2009 şi nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunţate de Curtea Apel Bucuresti, secţia a VII-a civila si a sentinţei civile nr. 5345 din 04 iulie 2008, pronunţata de Tribunalul Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de munca si asigurări sociale.
Cu privire la cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 04 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea in temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., a dispus declinarea competentei de soluţionare a acesteia, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Referitor la Deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2009 si nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, s-au reţinut următoarele:
Potrivit art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelate, precum si a unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul.
Prin Decizia civila nr. 493/R din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucuresti nu a evocat fondul, ci a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul U.I. împotriva sentinţei civile nr. 5345 din 4 iulie 2008, pronunţata de Tribunalul Bucuresti şi a menţinut cele stabilite de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, iar prin Decizia civila nr. 3291/R din 13 mai 2009, a fost respinsă ca neîntemeiata, contestaţia în anulare formulate de contestatorul U.I. împotriva deciziei civile mai sus amintite.
Faţă de cele arătate, s-a reţinut că revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce se poate exercita doar în cazurile si condiţiile expres prevăzute de lege, situaţie ce nu s-a regăsit în speţa de fata.
Pentru că din analiza deciziilor supuse revizuite nu a rezultat existenta situaţiei prev. de art. 322 C. proc. civ., respectiv existenta unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul, în temeiul dispoziţiilor legale indicate anterior s-a dispus respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire formulata de revizuientul U.I.
Împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a declarat recurs revizuientul U.I., fără a indica în drept motivul de recurs prin prisma căruia se critică hotărârea.
Recurentul învederează că problematica din dosarul ce a făcut obiectul revizuirii este necesar să fie reanalizată, ca „argumentele superficiale ale pârâtului să fie anulate, să se evoce fondul cauzei”.
Mai susţine că, niciuna dintre instanţele care i-au soluţionat cauzele nu au făcut o analiză judiciară „pentru eliminarea afirmaţiilor false şi nefondate ale pârâtului şi rejudecarea în fond a cauzei”.
Cu privire la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, se susţine că soluţia nu are nici o bază legală şi o apreciază ca „o eroare a instanţei de revizuire”.
Instanţa de recurs, faţă de susţinerile recurentului în dezvoltarea criticilor formulate, nu poate face o încadrare în niciunul dintre motivele prev. de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Instanţa a invocat din oficiu excepţiile tardivităţii cu privire la recursul declarat de revizuient împotriva Deciziei nr. 654/R din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, privind declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de revizuient privind respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă privind deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2001 şi nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale Curţii de Apel Bucureşti.
Cu privire la excepţia tardivităţii, se reţine că recursul declarat a fost promovat peste termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul general de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Aşa cum s-a arătat,prin decizia recurată a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire privind sentinţa civilă nr. 5345 din 4 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare”.
În speţă, hotărârea supusă revizuirii a fost pronunţată la 13 noiembrie 2009, iar recursul s-a declarat la 29 decembrie 2009 (fila 45), ceea ce înseamnă că s-a depăşit termenul de 5 zile de la pronunţare.
Cu toate că recurentul revizuient susţine că a luat cunoştinţă de soluţia dată prin această hotărâre la 22 decembrie 2009, faţă de data declarării recursului, 29 decembrie 2009 şi termenul prevăzut pentru declararea recursului de 5 zile de la pronunţare, se constată că ultima zi pentru declararea acestuia ar fi fost 28 decembrie 2009, ceea ce înseamnă că şi în această situaţie a fost declarat tot peste termen.
Termenul de recurs fiind un termen de procedură legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul.
În consecinţă, faţă de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, recursul va fi respins ca tardiv.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului, se reţin următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 3291/R din 13 mai 2009 şi Decizia nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, decizie care este irevocabilă.
Recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Hotărârea recurată în speţa de faţă este irevocabilă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.
În cauză, recurentul a declarat recurs împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire şi care este irevocabilă.
Aşadar, împotriva unei decizii care, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este irevocabilă, nu se mai poate declara recurs.
Faţă de aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins ca inadmisibil.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. revizuientul U.I. va fi obligat să plătească intimatului P.D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de revizuientul U.I. împotriva Deciziei nr. 6540/R din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, privind declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii privind soluţia respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire vizând Deciziile nr. 3291/R din 13 mai 2009 şi nr. 493/R din 28 ianuarie 2009 ale Curţii de Apel Bucureşti.
Obligă revizuientul U.I. să plătească intimatului P.D. 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3487/2010. Civil → |
|---|
