ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3825/2010
Dosar nr. 832/1/2001
(nr. vechi 920/2001)
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 344 din 24 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta K.C., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar, R.A.E.D.P.P. Constanţa şi intervenienta M.N. şi s-a respins cererea de intervenienţă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta K.C. declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia civilă nr. 317 din 19 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta K.C.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a Deciziei nr. 317 din 19 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 29 septembrie 2006, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 24 aprilie 2010 când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta K.C. împotriva Deciziei nr. 317 din 19 decembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3826/2010. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
