ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3829/2010
Dosar nr. 8946/2/2005
(nr. vechi 1523/2004)
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, judeţul Giurgiu, s-a respins cererea formulată de revizuentul I.T.M., în contradictoriu cu intimaţii I.A.N., I.L., G.V., B.C., B.G., I.C., F.G. şi D.R.
Împotriva acestei încheieri revizuentul I.T.M. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia civilă nr. 144 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, judeţul Giurgiu, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul I.T.M.
Prin Decizia civilă nr. 1009 din 14 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuent.
Împotriva deciziei mai sus menţionată, a formulat contestaţie în anulare contestatorul I.T.M.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulată de contestator.
Împotriva acestei din urmă încheieri de şedinţă a declarat recurs reclamantul I.T.M.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii din data de 6 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 martie 2007, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 21 ianuarie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul I.T.M. împotriva încheierii din 6 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 8946/2/2005 (nr. 1523/2004).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3826/2010. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3830/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
