ICCJ. Decizia nr. 4230/2010. Civil

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4230/2010

Dosar nr. 806/36/2006

Şedinţa publică din 5 iulie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2055 din 22 decembrie 2005 Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A.M. SA şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V. SA ca nefondată şi a admis în parte acţiunea reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâtele SC T.P. SRL, SC V. SA şi SC E. SA şi intervenientul forţat Consiliul Local Constanţa.

A obligat pârâta SC V.A. SA să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 28624 m.p. situat în Constanţa, str. Democraţiei, pe pârâtele SC E. SA şi SC T.P. SRL – să lase liberă suprafaţa de 5709 m.p., situată la aceeaşi adresă, iar pe pârâta SC V.A. SA şi SC E. SA să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie construcţiile edificate pe terenul ocupat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert ing. B.E.

A respins cererea de revendicare a construcţiilor edificate de SC T.P. SRL, ca nefondată, a respins cererea de obligare a reclamanţilor la plata contravalorii materialelor şi manoperei folosite de pârâte la edificarea construcţiilor, a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului proprietatea reclamanţilor, ca nefondat şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.

Pentru a hotărî în acest sens ă rima instanţă a reţinut următoarele:

- din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat de expert M.E. rezultă, fără echivoc, că SC A.M. SRL nu deţine în proprietate sau în folosinţă terenuri sau construcţii în Cartierul Viile Noi şi că terenul revendicat de reclamanţi corespunde, în parte, terenului ocupat de pârâţi, astfel: 8624 m.p. sunt ocupaţi de SC V.A. SA, 2602 m.p. sunt ocupaţi de SC E. SA, iar suprafaţa indiviză de 638 m.p. este ocupată de SC T.P. SRL, în favoarea căreia s-a constatat, prin sentinţa civilă nr. 388/2003 a Judecătoriei Constanţa, că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 637,82 m.p., proprietatea Municipiului Constanţa.

- titlurile în baza cărora pârâţii ocupă terenul (acord al fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, sentinţa civilă nr. 388/2003 a Judecătoriei Constanţa) nu sunt preferabile titlului reclamanţilor, iar pârâta SC E. SA nu deţine nici un titlu de proprietate.

- concluziile expertului parte nu pot fi avute în vedere pentru că nu se bazează pe măsurători la faţa locului, ci pe studiul actelor dosarului, şi nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

- cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V.A. SA nu este întemeiată pentru că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare şi cum în cadrul ei se urmăreşte predarea posesiunii unui lucru, nu poate fi îndreptată decât împotriva celui care deţine bunul în materialitatea lui şi posedă pentru sine. Numai în măsura în care pârâtul pretinde că posedă pentru altul, deci că posedă pentru o altă persoană, al cărei nume îl arată, hotărârea va fi opozabilă acesteia din urmă, ori în cauză faptul că SC V. SA posedă terenul pentru sine rezultă din însăşi edificarea unor construcţii asupra acestuia.

- deşi pârâtele SC V. SA şi SC E. SA au fost de bună credinţă la momentul realizării construcţiilor amplasate pe terenul proprietatea reclamanţilor, edificarea având la bază aprobările autorităţilor administrative de la acea dată, dreptul de proprietate asupra acestor imobile construite aparţine proprietarilor terenului, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, reglementată de art. 492 C. civ.

- în lipsa unei cereri reconvenţionale a pârâtelor, timbrată corespunzător, prin care să se solicite obligarea reclamanţilor la plata contravalorii materialelor şi manoperei folosită la realizarea construcţiilor, nu poate fi primită solicitarea titularilor acţiunii, de a fi obligai la plata unor astfel de despăgubiri.

- titlul invocat de pârâta SC T.P. SRL asupra construcţiilor pe care le-a edificat pe terenul proprietatea reclamanţilor este preferabil celui invocat de aceştia din urmă, fiind constatat prin hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 338/2003 a Judecătoriei Constanţa.

- pârâtele nu pot fi obligate la plata lipsei de folosinţă a terenului câtă vreme reclamanţii nu au dovedit că le-au adus la cunoştinţă sentinţa prin care le-a fost constatat dreptul de proprietate sau că le-ar fi solicitat eliberarea terenului; o asemenea pretenţie s-ar justifica, eventual, de la data introducerii acţiunii de faţă şi până la eliberarea efectivă a terenului, dar solicitarea din prezenta cauză priveşte perioada 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003, deci un interval anterior datei la care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii SC T.P. SRL, SC V. SA, SC E., Consiliul Local Constanţa, reclamanţii V.P., V.A., V.C., M.S., V.V., A.A., V.M., V.I., V.E., V.E., V.G., P.L. şi P.M., iar prin decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa s-au admis apelurile, s-a anulat hotărârea primei instanţe şi a fost reţinută cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., pârâta SC V. SA a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului solicitând introducerea în cauză în această calitate a Consiliului Local Constanţa, terţ care a fost introdus în cauză la instanţa de fond.

Procedând la rezolvarea pe fond a cererii de arătare a titularului dreptului tribunalul a reţinut însă, că solicitarea de lărgire a cadrului procesual formulată de pârâta SC V. SA conform art. 64 C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că acţiunea în revendicare cunoaşte predarea bunului revendicat şi pe cale de consecinţă, se poate îndrepta doar împotriva celor care posedă pentru sine.

Soluţia dată de către instanţa de fond a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 64 şi urm. C. proc. civ., pentru că, atâta vreme cât cererea de arătare a titularului dreptului a fost formulată cu respectarea condiţiilor impuse de lege, iar raportul procesual stabilit prin acţiunea reclamanţilor a fost lărgit, cu acordul acestora, susţinerile terţului introdus în cauza în care în această situaţie a dobândit calitatea de intervenient forţat se impuneau a fi analizate pe fond.

În condiţiile în care intervenientul a invocat calitatea de proprietar al terenului revendicat se impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părţi, soluţia contrară echivalând cu rezolvarea fondului acţiunii în revendicarea dedusă judecăţii.

Nesocotirea prevederilor art. 64 şi urm. C. proc. civ. atrage nulitatea hotărârii atacate fapt pentru care instanţa de apel a reţinut cauza spre rejudecare.

Rejudecând cauza pe fond instanţa reţine următoarele:

În rejudecare aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 58 din 17 martie 2008 a admis în parte acţiunea în fond după anulare, având ca obiect revendicarea formulată de reclamanţii V.P., V.A., V.C., M.M., V.V., A.A., V.M., U.S., P.L. şi P.M. împotriva pârâţilor SC T.P. SRL Constanţa, SC V. SA Constanţa, SC E. SA Constanţa, SC M. SA Constanţa şi intervenientul forţat Consiliul Local Constanţa.

Au fost obligate pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL şi SC V. SA şi intervenientul forţat Consiliul Local al Municipiului Constanţa să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 14333 m.p. teren situat în Constanţa, str. Democraţiei, astfel:

- pârâta SC V.A. SA şi intervenientul, suprafaţa de 8.624 m.p. având ca vecinătăţi: N – Str. Democraţiei, V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str. Comarnic.

- pârâtele SC E. SA şi SC T.P. SRL şi intervenientul, suprafaţa de 5709 m.p. având ca vecinătăţi: N – teren ocupat de SC V. A. SA, V – Cimitirul Viile Noi, S – S.A.V.N., E – Str. Comarnic.

Au fost obligate pârâtele să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie construcţiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de dl. expert B.E.

Au mai fost obligate pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL şi SC V.A. SA la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului ocupat astfel:

- SC V.A SA şi SC E. SA – de la data de 12 februarie 2002 şi până la data pronunţării prezentei decizii, într-un cuantum de 0,4 euro/m.p./lună.

- SC T.P. SRL – de la data de 16 decembrie 2004 până la data pronunţării prezentei decizii, într-un cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

- S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu SC M. SA pentru lipsa calităţii procesuale active, precum şi cererea de obligare a reclamanţilor la plata contravalorii materialelor şi manoperei folosite de pârâte la edificarea construcţiilor este nefondată şi s-a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V.A. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 480 C. civ. rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele civile şi naturale şi de a dispune de ele adică de a-l înstrăina, iar potrivit art. 481 din acelaşi cod, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru o cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

În cazul în care dreptul de proprietate este încălcat şi se pune în discuţie inexistenţa lui, persoana căreia i se constată acest drept are la îndemână acţiunea în revendicare prin care se cere restituirea acelui bun de la o persoană care îl deţine în fapt şi care se pretinde la rându-i proprietar.

Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, drept care conform regulei – actor incumbit omus probandi înscrisă în art. 1169 C. civ., trebuie dovedit de reclamant.

În speţă, reclamanţii au dedus judecăţii, încălcarea dreptului lor de proprietate a imobilului compus din teren în suprafaţă de 14.393 m.p. situat în Constanţa, Cartierul Viile Noi, Str. Democraţiei şi construcţii, de către pârâţi.

De asemenea au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la plata daunelor provocate pentru lipsa de folosinţă a imobilului, pe ultimii trei ani, corespunzător suprafeţei ocupate de către fiecare pârât.

Conform contractului de vânzare – cumpărare transcris sub nr. 745/1897 la Tribunalul Constanţa, M.G. vinde lui C.H.P. o parcelă din lotul de pământ de 100 ha situat în comuna Techirghiol. Pentru lotul înstrăinat, planul de parcelare a fost întocmit în anul 1897 şi s-a stabilit suprafaţa acesteia ca fiind de 25.000 m.p.

Prin sentinţa civilă nr. 4532 din 18 aprilie 1996 şi încheierea din şedinţa publică din 21 ianuarie 1997 a Judecătoriei Constanţa transcrise sub nr. 13.538 din 18 septembrie 1996 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a constatat intervenită vânzarea – cumpărarea cu privire la suprafaţa de 2,5 ha situată în Constanţa, Viile Noi, având ca vecinătăţi, Str. Comarnic, Str. Democraţiei, SC A.V.N., şi Şoseaua din Vii, între vânzătorii E. şi G.C. şi cumpărătorii S.T.V., T.I.V. şi F.T.V. Dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra acestui imobil este recunoscut şi confirmat şi de Consiliul Local Constanţa, potrivit adresei nr. 6538 din 7 februarie 2003 al Serviciului Public de Impozite şi Taxe şi alte venituri ale bugetului local, reclamanţii figurând ca proprietari ai imobilului situat în Constanţa, Str. Democraţiei compus din teren în suprafaţă de 250.000 m.p. pentru care achita taxe şi impozite.

Pentru identificarea terenului în litigiu şi pentru a se stabili dacă suprafaţa ocupată de pârâţi este una şi aceeaşi cu suprafaţa revendicată de către reclamanţi în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert M.E. reclamanţi corespunde terenului ocupat de către pârâţi, raport care este însuşit şi de către instanţă.

Urmare a contestării titlului de proprietate deţinut de către reclamanta – pârâtă SC V.A. SA Constanţa a formulat cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept titular al dreptului de proprietate Consiliul Local Constanţa.

Potrivit art. 64 C. proc. civ. „pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretindea un drept real asupra lucrului”.

Deoarece acţiunea în revendicare urmăreşte predarea posesiunii unui lucru, ea se îndreaptă împotriva celui ce deţine materialmente lucrul împotriva celui ce posedă pentru sine.

Pârâta SC V.A. SA Constanţa ocupă terenul pe care îl revendică reclamanţii, urmare a atribuirii în folosinţă de către Consiliul Local Constanţa.

În această situaţie se impune admiterea cererii de arătare a titularului dreptului şi compararea titlului de proprietate deţinut de către reclamanţi cu cel deţinut de către intervenientul forţat şi anume Consiliul Local Constanţa.

Din actele depuse la dosar de către SC V.A. SA nu rezultă că intervenientul forţat Consiliul Local are în proprietate terenul în litigiu, ci doar îl administrează, motiv pentru care l-a dat în folosinţă pârâţilor din cauza de faţă.

În concluzie, actele prezentate de această pârâtă nu fac dovada că, intervenientul forţat este proprietarul suprafeţei de teren revendicate de către reclamanţi.

Chiar dacă s-ar admite ideea că terenul în litigiu este proprietatea de stat, astfel cum rezultă din avizul nr. 397/1988 eliberat de către Comisia judeţeană pentru Gospodărirea Unitară a Fondului Funciar, precum şi cele reţinute de către expert că potrivit H.C.L.M. nr. 84/2002 terenul în litigiu a fost trecut în domeniul privat al Municipiului Constanţa, (nu a fost depus la dosar, deşi s-a solicitat de către instanţă, titlul prezentat de către reclamanţi (sentinţa civilă nr. 4532/1996) şi intabulat de cartea funciară este preferabil cu o dată mai veche celui pe care îl invocă pârâţii şi intervenientul ce provine de la adevăratul proprietar.

De altfel chiar intervenientul a recunoscut că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de teren revendicate din moment ce au fost luaţi în evidenţă şi plătesc taxe şi impozite pentru acest teren.

În concluzie, reclamanţii sunt proprietarii imobilului în litigiu, motiv pentru care în baza art. 480 C. civ. urmează a admite în parte acţiunea în revendicare şi a obliga pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL, SC V. SA şi intervenientul forţat Consiliul Local al Municipiului Constanţa să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 14.333 m.p. teren situat în Constanţa, Str. Democraţiei astfel:

- pârâta SC V.A. SA şi intervenientul suprafaţa de 8.624 m.p. având ca vecinătăţi: N – Str. Democraţiei; V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str. Comarnic.

- pârâtele SC E. SA şi SC T.P. SRL şi intervenientul suprafaţa de 5709 m.p. având ca vecinătăţi: N – teren ocupat de SC V.A. SA; V – cimitirul Viile Noi; S – S.A.V.N.; E – Str. Comarnic.

Privitor la cel de-al doilea capăt de cerere – obligarea pârâtelor să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie construcţiile ridicate pe terenul proprietatea reclamanţilor pe care îl revendică, instanţa reţine:

Pe terenul proprietatea reclamantelor conform probelor administrate în cauză, pârâtele au edificat mai multe construcţii cu dominaţia de spaţii comerciale.

Pentru edificarea acestor spaţii comerciale pârâtele au avut toate aprobările necesare – de la organele în drept (schiţă, autorizaţii de construcţii), ele fiind construcţii de bună credinţă.

Dar edificând pe terenul proprietatea reclamanţilor în baza accesiunii imobiliare (art. 492 C. civ.) proprietarii terenului sunt şi proprietarii construcţiilor edificate pe acest teren.

În această situaţie, va obliga pârâtele să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie, construcţiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate conform raportului de expertiză efectuat de expert B.E.

Pretenţiile reclamanţilor de a fi obligaţi la plata contravalorii materialelor şi manoperei folosite de pârâţi la edificarea construcţiilor nu sunt justificate în lipsa unei cereri reconvenţionale din partea acestora din urmă, prin care să fie evaluate şi timbrate la valoare fapt pentru care se va respinge acest capăt de cerere.

Este adevărat că prin sentinţa civilă rămasă definitiv, pârâta SC T.P. SRL a devenit proprietar pe construcţia edificată, dar în baza accesiunii imobiliare reclamanţii sunt proprietarii acestei construcţii, urmând să recupereze valoarea materialelor şi a manoperei pe calea unei acţiuni civile reparatorii.

Cel de-al treilea capăt de cerere se referă la obligarea pârâtei la plata daunelor provocate de lipsa de folosinţă a terenului, pe ultimii trei ani, calculate corespunzător suprafeţei ocupate de fiecare pârât.

În baza notificării cu nr. 5503 şi 5504 din 12 decembrie 2002 prin BEJ M.A., pârâtele SC E. SA şi SC V. A. SA au fost notificate de către reclamanţi că solicită daune pentru lipsa de folosinţă a terenului iar cealaltă pârâtă SC T.P. SRL a fost notificată la 6 decembrie 2006.

Întrucât pârâtele nu au dat curs notificării la cererea reclamanţilor a fost admisă proba cu expertiză contabilă ce a stabilit dauna provocată de către fiecare pârât – pentru lipsă de folosinţă a terenului, lunar pe m.p.

Instanţa însuşindu-şi raportul de expertiză efectuat în cauză a luat în considerare lipsa de folosinţă pe m.p. şi a admis şi acest capăt de cerere conform art. 998 şi urm. C. civ. obligând pârâtele după cum urmează:

- pârâtele SC V.A. SA şi SC E. SA de la data de 12 februarie 2002 şi până la data pronunţării prezentei decizii, în cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

- SC T.P. SRL de la data de 16 decembrie 2004 şi până la data pronunţării prezentei decizii într-un cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA invocată de către aceasta, instanţa reţine:

Conform art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii.

În referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC M. SA, se reţine că aceasta este fondată şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În speţa de faţă având în vedere cele relatate mai sus precum şi împrejurarea că pârâta SC M. SRL nu deţine în proprietate şi nici în folosinţă imobile din cele revendicate de către reclamanţi, urmează a constata că nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC T.P. SRL, pârâtele SC E. SA şi SC V. SA şi intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanţa.

Deşi pârâta SC T.P. SRL a fost obligată la lata taxei de timbru aferentă căii de atac, aceasta nu s-a confirmat dispoziţiilor instanţei, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, urmând a se anula recursul acestei pârâte ca netimbrat.

Criticile aduse hotărârii instanţei de apel de SC V. SA, SC E. SA şi intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanţa, vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanţa a invocat nelegalitatea hotărârii instanţei de apel prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 3, şi 5 C. proc. civ., iar soluţia ce se impunea a fi fost dispusă de către instanţa de apel era aceea a trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Or, prin încălcarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., s-a creat în apel o situaţie mai grea în propria cale de atac.

Se mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor şi nici nu a clarificat calitatea procesuală a Consiliului Local al Municipiului Constanţa prin prisma legii.

Astfel se mai invocă şi incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Se mai susţine că pârâţii şi intervenientul fiind obligaţi în solidar s-au încălcat regulile solidarităţii pasive reglementate de art. 1038 C. civ.

Se mai susţine că în cauză Consiliul Local Constanţa nu are calitatea de subiect de drept, invocându-se dispoziţiile Decretului nr. 31/1954 şi a Legii nr. 215/2001.

SC V. SA Constanţa a criticat hotărârea recurată prin prisma dispoziţiilor a art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Se susţine că potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel avea obligaţia să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe faţă de faptul că prima instanţă nu a soluţionat cauza pe fond, şi fără a clarifica cadrul procesual.

Se mai susţine că nu au fost soluţionate excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor.

O altă critică vizează faptul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile n care reclamanţii au solicitat plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului pe ultimii trei ani – 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003, instanţa a acordat daune pentru o perioadă de 6 ani din 12 februarie 2002 la zi.

Se mai susţine că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Recurenta SC E. SA Constanţa a criticat hotărârea prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fiind practic învederate aceleaşi motive de recurs ce au fost invocate de pârâta SC V. SRL.

Se susţine că în condiţiile în care terenul în discuţie aparţine Municipiului Constanţa acţiunea trebuie îndreptată în principal împotriva Municipiului Constanţa.

Soluţia instanţei este nelegală, susţine recurenta şi în legătură cu cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC V. SA Constanţa.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În primul rând recursul pârâtei SC T.P. SRL nefiind timbrat legal urmează ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a fi anulat ca netimbrat.

Din hotărârea instanţei de fond rezultă că pârâta SC V.A. SA Constanţa a formulat în cauză o cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept titular al dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl ocupă, pe Consiliul Local Constanţa.

Cererea de arătare a titularului dreptului formulată în condiţiile art. 64 C. proc. civ., a fost respinsă.

Instanţa de apel a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 64 C. proc. civ. şi că modalitatea de soluţionare a acestei cereri de către instanţa de fond încalcă dispoziţiile procedurale pentru că atâta vreme cât cererea de arătare a titularului dreptului a fost formulată cu respectarea condiţiilor impuse de lege, iar raportul procesual stabilit prin acţiunea reclamanţilor a fost lărgit, cu acordul acestora, susţinerile terţului introdus în cauză – care în această situaţie a dobândit calitatea de intervenient forţat – se impuneau a fi analizate pe fond.

S-a mai reţinut că această concluzie se justifică prin aceea că în condiţiile în care intervenientul a invocat la rândul său, calitatea de proprietar al terenului revendicat, rezolvarea corectă a acţiunii impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părţi, soluţia contrară echivalând cu nerezolvarea fondului acţiunii în revendicare dedusă judecăţii de reclamanţi.

Această statuare a instanţei de apel de nerezolvare a fondului cauzei având ca obiect acţiunea în revendicare, a determinat admiterea tuturor apelurilor declarate în cauză prin decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, filele 4 – 7 vol. 3 dosarul instanţei de apel, şi s-a dispus anularea hotărârii apelate dar s-a reţinut cauza spre rejudecare.

Or, în aceste condiţii în care instanţa a reţinut nerezolvarea fondului acţiunii de către instanţa de fond, erau incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) şi nu ale alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Din perspectiva celor expuse, a faptului că s-a reţinut necercetarea fondului cauzei, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., fiind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. s-a adus atingere şi principiului dublului grad de jurisdicţie şi al dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât s-a şi arătat că rezolvarea corectă a cauzei impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părţi, soluţia contrară echivalând cu necercetarea fondului acţiunii.

Din această perspectivă a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 297 alin. (2) în loc de alin. (1) C. proc. civ., şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) şi 313 C. proc. civ. urmează a se casa decizia civilă nr. 34/c din 17 februarie 2008 şi decizia civilă nr. 58/c din 17 februarie 2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond Tribunalul Constanţa care urmează a examina cauza şi raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., şi a analizei comparative a titlurilor opuse de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC T.P. SRL, prin administrator B.G.A. împotriva deciziei nr. 58/C din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă.

Admite recursurile declarate de pârâtele SC E. SA şi de SC V. SA şi de intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanţa împotriva deciziilor nr. 334/C din 17 februarie 2008 şi nr. 58/C din 17 martie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pe care le casează şi trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de fond – Tribunalul Constanţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4232/2010. Civil. Reparare prejudicii erori...		ICCJ. Decizia nr. 3478/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 4232/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs