ICCJ. Decizia nr. 4235/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4235/2010
Dosar nr. 8883/2/2006
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul I.I.D. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA şi SC A.O. SA solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996, obligarea pârâtei să depună la dosar planşele, precum şi planul cadastral al oraşului Budeşti, sat Buciumeni, judeţul Călăraşi, şi scoaterea din acest certificat a oricărei suprafeţe care afectează proprietatea sa.
A mai solicitat reclamantul anularea certificatului de atestare asupra terenurilor din 27 iunie 1997, precum şi anularea în întregime a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea SC A.O. SA şi obligarea pârâtei să depună la dosar acest document împreună cu documentaţia cadastrală.
Prin întâmpinare, pârâta SC A.B. SA a invocat excepţia de inadmisibilitate, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, excepţia de tardivitate a acţiunii; excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa civilă nr. 1104 din 17 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 40/1998, irevocabilă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2008, Curtea, în raport de obiectul cauzei şi Dosarul nr. 189/2/2007 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, având ca obiect recurs - Legea nr. 10/2001, a constatat că dezlegarea pricinii nu atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul judecăţii în Dosarul nr. 189/2/2007 şi, prin urmare, a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 09 mai 2008, instanţa a constatat tardiv capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 2006, a constatat ca rămasă fără obiect excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins excepţiile de neîndeplinire a procedurii administrative prealabile şi de tardivitate în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 iunie 1997 şi din 19 martie 1999 ca neîntemeiate, şi a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiate.
Prin sentinţa civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte excepţia de tardivitate, a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 2006 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca tardiv formulat, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA şi SC A.O. SA, prin lichidator judiciar H.N., ca neîntemeiată, şi a obligat reclamantul către pârâta SC A.B. SA la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în raport de soluţia dată excepţiei de tardivitate, va analiza în fond doar capetele de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 iunie 1997 cu obligarea pârâtei să depună la dosar toate planşele anexe acestui certificat şi anularea în întregime a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis în favoarea SC A.O. SA cu obligarea pârâtei să depună la dosar acest document împreună cu documentaţia cadastrală.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate au fost emise în baza Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 şi criteriilor de aplicare ale MEF nr. 2665/1C/311/1992, iar conform acestora, la data înfiinţării pârâtelor în favoarea cărora s-au emis certificatele de atestare, trebuiau îndeplinite cumulativ două condiţii: terenurile să se afle în patrimoniul acestora şi să fie necesare desfăşurării activităţii obiectului lor de activitate.
În ceea ce priveşte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 iunie 1997 emis în favoarea SC A.B. SA, instanţa de fond a reţinut că din documentaţia depusă la dosarul cauzei rezultă că obiectul de activitate al acesteia era producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agricole, prestări servicii export-import, terenurile aveau destinaţie agricolă, fiind folosite de fermele acestei societăţi, care avea un drept de administrare asupra acestora.
Referitor la certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis în favoarea SC A.O. SA, instanţa de fond a constatat că la emiterea acestuia au fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenul fiind folosit conform obiectului de activitate al societăţii şi având ca destinaţie autobază, autoservice, aflându-se în patrimoniul societăţii.
Astfel, instanţa învestită cu soluţionarea fondului a constatat că documentaţia avută în vedere la emiterea certificatelor respectă Instrucţiunile MEF nr. 2665 din 28 februarie 1992 şi MLPAT nr. 1 C/311 din 28 februarie 1992, fiind însoţită de planuri topografice, procese-verbale de vecinătăţi, schiţe, rapoarte de evaluare, avizate de Oficiul de cadastru Călăraşi şi înregistrate la Consiliul Judeţean Călăraşi.
Având în vedere că în cauza instanţa de contencios administrativ este chemată să verifice legalitatea unor acte administrative, instanţa de fond a apreciat că nu au relevanţă susţinerile reclamantului privind nevalabilitatea titlului statului şi nelegalitatea exproprierii, reclamantul urmând să-şi realizeze drepturile pe căile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi a dreptului comun.
Împotriva acestor hotărâri, respectiv împotriva încheierii din 26 februarie 2008 şi împotriva sentinţei civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, I.I.D. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii.
Faţă de încheierea din 26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de reclamant în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. recurentul arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare a litigiului de contencios administrativ până la soluţionarea celor două acţiunii civile aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Se arată de recurent că soluţionarea acţiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei SC A.B. SA depindea în totalitate de soluţionarea acţiunilor civile având ca obiect calitatea recurentului de moştenitor şi respectiv de titular al imobilelor revendicate în această calitate.
Se solicită admiterea recursului şi suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
În recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 se invocă motivele de recurs prevăzute de art. 3, 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Se arată că instanţa a denaturat natura celor patru certificate de proprietate emise unilateral de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 480, 481 şi 650 C. civ. şi a făcut o greşită apreciere a materialului probator. Aceasta deoarece statul nu a devenit proprietarul domeniului Buciumeni cu titlu valabil şi, pe cale de consecinţă, nu putea fi înstrăinat valabil prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
La dosar, pârâta-intimată SC A.B. SA a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate atât în ceea ce priveşte încheierea din 26 februarie 2008, cât şi sentinţa civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea va aprecia ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Încheierea din 26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării acţiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
În mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi dispusă suspendarea.
S-a apreciat corect că soluţionarea acţiunii în anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu depinde de soluţiile care urmează a se pronunţa în cauzele civile în care se discută calitatea de moştenitor al reclamantului şi calitatea sa procesuală activă în a formula acţiunea în revendicarea terenurilor care formează obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate. Aceasta deoarece acţiunea în contencios administrativ se încadrează în condiţiile şi termenele specifice prevăzute de art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 pretind a fi introdusă de o parte care justifică un interes pretins vătămat, independent de soluţia ce urmează a se pronunţa în cauzele civile aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008 aceasta este legală şi temeinică în cauză nefiind îndeplinite motivele de recurs de casare sau de modificare prevăzute de art. 3, 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi nu a pronunţat hotărârea cu încălcarea competenţei unei alte instanţe. S-a pronunţat exclusiv în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi cu respectarea competenţei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, neexistând în cauză motive de casare cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzut de art. 8 şi 9 C. proc. civ. acestea sunt nefondate deoarece instanţa nu a denaturat natura certificatelor de proprietate, acestea fiind acte administrative care se supun cenzurii Legii nr. 554/2004. Acţiunea formulată de recurent nu este o acţiune în revendicare de comparare a titlurilor în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 480, 481 C. civ. şi textele constituţionale invocate de recurent.
Sentinţa de fond pe soluţia pronunţată este legală şi temeinică fiind respins ca tardiv formulat capătul de acţiune privind anularea certificatului de proprietate din 04 noiembrie 1996 în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar celelalte cereri ca neîntemeiate.
Aspectele invocate în motivele de recurs nu au legătură cu soluţia dispusă deoarece în cauză nu s-a verificat valabilitatea deţinerii de către stat a terenurilor, care poate forma obiectul unui acţiuni civile în revendicare imprescriptibile, ci îndeplinirea condiţiilor specifice prevăzute de art. 1 şi 11 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, în mod legal, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat tardivitatea formulării cererii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996.
Faţă de celelalte acte administrative contestate, soluţia de respingere este legală şi temeinică în condiţiile în care legalitatea acestor acte a fost verificată strict în raport de dispoziţiile H.G. nr. 834/1991 şi a criteriilor de aplicare ale MEF nr. 2665/1C/311/1992 şi s-a constatat că din punct de vedere al legalităţii emiterii ca acte administrative acestea sunt legal emise.
Nu au fost reţinute ca având legătură cu soluţionarea acţiunii principale susţinerile privind nevalabilitatea titlurilor statului, respectiv a exproprierii, acestea putând forma obiectul numai unei acţiuni civile, în compararea titlurilor invocate de părţi, comparare care presupune mai mult decât verificarea legalităţii din punct de vedere administrativ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2008, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 menţinând ca legale şi temeinicie hotărârile pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I.D. împotriva sentinţei civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 26 februarie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5329/2010. Civil → |
|---|
