ICCJ. Decizia nr. 4266/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4266/2010
Dosar nr. 3373/110/2006
Şedinţa publică de la 7 septembrie 2010
Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 1239 /D din 4 octombrie 2006 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins pentru acest motiv acţiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâţii SC C. SA Oneşti, SC F.C. SRL Bucureşti, SC C. SA Borzeşti, SC R. SA Oneşti prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău şi Consiliul local Oneşti.
Prin cererea introductivă de instanţă formulate la 19 ianuarie 2006 s-a solicitat plata drepturilor de autor de către pârâta SC C. SA Oneşti decurgând din calitatea reclamantului de inventator al invenţiilor, înregistrate la O.S.I.M.
În cauză au fost introduşi în calitate de pârâţi, faţă de precizările făcute de reclamant la 5 aprilie 2006, Consiliul local Oneşti, SC C. SA Oneşti si SC R. SA Oneşti.
Tribunalul a examinat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului invocate de pârâţi şi a constatat din actele şi lucrările dosarului că aceasta este intemeiată.
A reţinut în acest sens din cerificatele de inventator, aflate in dosar la filele 45-46, invocate de reclamant în susţinerea pretenţiilor, că titularul brevetelor de invenţie cu aceleaşi numere.
Faţă de această situaţie s-a constatat că raporturile juridice legate de aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie se pot constitui numai între titularul acestor brevete şi pârâţii în cauză, astfel că s-a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual activă pentru a porni acţiunea în pretenţii derivate din brevetele menţionate.
Tribunalul a constatat că soluţionarea acestei excepţii a exclus necesitatea examinării excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în raport de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi respectiv excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă pronunţată în Dosarul nr 5560/1996 şi nr. 5661/1996.
2. Instanţa de apel.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 269 din 4 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1239/2006.
Instanţa de apel a reţinut că apelantul a fost nemulţumit de soluţionarea cauzei pe excepţie întrucât există diferenţe între noţiunea de titular al brevetului şi cea de inventator.
S-a constatat în raport de dispoziţiile legale incidente (art. 2 lit. a) şi art 33 din Legea nr. 64/1991) că raporturile privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din exploatarea invenţiei se creează între persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit de brevet şi persoanele beneficiare ale invenţiei ca urmare a exploatării acesteia.
S-a reţinut de asemenea că există distincţie între titularul brevetului şi inventator, acesta din urmă având drepturile conferite de art. 36 din Lege însă s-a observat că nu s-a făcut dovada că ar există o clauză contractuală care să îi permită inventatorului conform art. 37 din Lege să beneficieze de drepturile patrimoniale stabilite printr-un contract.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minoro, familie, conflicte de muncă asigurări sociale, a mai pronunţat în acelaş dosar Decizia nr. 378 din 3 decembrie 2007 prin care a respins ca nefondată cererea de completare a hotărârii din 2007, formulată de reclamant în temeiul art. 2812 C. proc. civ.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că cererea de completare a fost întemeiata pe imprejurarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate prin apel şi nici asupra pretenţiilor formulate la instanţa de fond pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor sale de inventator aferente perioadei de exploatare a invenţiilor.
S-a contatat că instanţa de apel a verificat legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond privitoare la respingerea acţiunii pe excepţie, astfel că nu s-a produs nici o omisiune cu privire la cererile părţii, nefiind incidente în cauză dispoziţiile privitoare la completarea hotărârii.
Instanţa faţă de precizarea orală făcută de apelant în dezbaterea pe fondul cererii de completare a hotărârii, în sensul că formulează contestaţie în anulare, a constatat că această cerere nu poate fi avută în vedere în cadrul dezbaterilor privind fondul cererii când nu se mai pot face cereri noi.
3. Recursul.
Reclamantul R.C. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Bacău la 18 iulie 2007, împotriva Deciziei nr. 269 din 4 iunie 2007 precum şi la 7 ianuarie 2008, împotriva Deciziei nr. 378 din 3 decembrie 2007, ambele pronunţate în Dosarul nr. 3373/110/2006 al Curţii de Apel Bacău.
În susţinerea recursului împotriva Deciziei nr. 269/2007 au fost indicate motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5 şi 10 C. proc. civ.
În fapt în susţinerea primului motiv de recurs recurentul a arătat că a fost substituită o cerere a sa, semnată de el în Dosarul nr. 602/2006 al Tribunalului Bacău cu o altă cerere nesemnată de el, ceea ce a permis admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active. Fată de această situaţie s-a susţinut că s-au încălcat atribuţiile instanţelor judecătoreşti, întrucât a fost soluţionată de instanţa de fond şi de instanţa de apel o cerere formulată tot de instanţa de fond.
S-a susţinut că printre competenţele prevăzute de art. 2 C. proc. civ. la lit. e) sunt menţionate cererile în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrială or, instanţele care au susţinut că pretenţiile sale decurgând din calitatea de inventator sunt raportate la o combinare a drepturilor de autor cu calitatea de inventator, combinare pe care art. 2 lit. e) nu o prevede, ceea ce face ca în lipsa competenţei de reglementare expresă asupra acestei materii, instanţele să fi judecat cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Recurentul a mai susţinut că reglementările referitoare la activitatea de invenţii, Legea asupra brevetelor din 17 ianuarie 1906, abrogată în 1968, Legea nr. 62/1974 abrogată în 2003 si Legea nr. 64/1991 în vigoare din 21 ianuarie 1992, nu menţionează în această materie competenţa instanţelor judecătoreşti ceea ce face ca judecata să fie făcută prin încălcarea competenţelor de atribuţie ale instanţelor judecătoreşti.
În susţinerea motivului prevăzut de pct. 5 recurentul a afirmat că soluţionarea cauzei s-a făcut în data de 20 mai 2007 fără participarea sa. Deşi formulase o cerere de lăsare a dosarului mai la urmă, după ora 10.30, când s-a prezentat la instanţa a constatat că şedinţa se încheiase.
Criticile în susţinerea motivului prevăzut de pct. 10 s-au referit la împrejurarea ca instanţa nu s-a referit la dovezile aflate la dosar din care rezultă că are drept şi interes, ceea ce îi conturează calitatea procesuală activă.
Împotriva Deciziei nr. 378/2007 s-au mai invocat în plus faţă de motivele sus enunţate şi motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 8 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că în mod greşit au fost apreciate probele administrate în dosar în sensul că s-a constatat că nu este titularul brevetelor de invenţie invocate deşi brevetele de invenţie îl indică ca autor pe reclamant, iar în cartea sa de muncă, la rubrica distincţii obţinute, au fost menţionate cele două invenţii. S-a mai arătat că instanţa a făcut o greşită interpretare a actelor, reprezentând probe în dosar, în sensul că a schimbat înţelesul acestora.
Intimatele şi-au exprimat poziţia prin întâmpinări, considerate note scrise faţă de depunerea lor peste termenul prevăzut de lege.
Pârâta SC C. SA Borzeşti, a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 147/2002 pronunţată în Dosarul nr. 5561/1996 s-a respins în mod definitiv şi irevocabil acţiunea reclamantului cu privire la aceleaşi pretenţii.
Pârâta SC R. SA a invocat excepţia tardivităţii recursului împotriva Deciziei nr. 269/2007 şi a solicitat respingerea ca nefondat a Deciziei nr. 378/2007.
4. Analiza instanţei de recurs.
Analizând excepţiile invocate se constată că acestea sunt nefondate astfel că au fost respinse pentru considerentele ce urmează.
Excepţia tardivităţii recursului este nefondată. Decizia nr. 269/2007 a fost comunicată reclamantului la 29 iunie 2007 conform dovezii de comunicare existente la fila 45 în dosarul Curţii de Apel. Termenul de 15 zile în raport de data cmunicării s-a împlinit pe data de 16 iulie 2007 într- o zi de luni (prin prelungire de la data de 15 iulie care a căzut într-o duminică).
Recursul înregistrat la 18 iulie 2007 la Curtea de Apel Bacău, potrivit ştampilei de înregistrare aplicate pe recurs, a fost transmis de către reclamant prin poştă la 16 iulie 2007 (potrivit ştampilei poştale aplicate pe plicul existent la fila 5 în dosar), în ultima zi de recurs.
Excepţia autorităţii de lucru judecat nu a făcut obiectul examinării instanţei de fond care a aperciat că nu mai e necesară examinarea acesteia câtă vreme a reţinut imposibilitatea de primire a acţiunii din lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
Ca urmare această excepţie apare ca nefondată în faza recursului al cărui obiect este o hotărâre a instanţei de apel care a validat soluţia instanţei de fond care s-a pronunţat asupra cauzei prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, fără deci să intre în examinarea fondului cauzei, examinare in raport de care s-ar fi putut aprecia existanţa sau inexistenţa autorităţii de lucru judecat.
Examinând deciziile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele dosarului, se constată că acestea sunt legale şi temeinice astfel că recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 269/2007 a fost corect soluţionată de instanţa de apel prin aceea ca s-a validat soluţia instanţei de fond (sentinţa civilă nr. 1239/2006), prin care s-a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
Soluţia instanţei de fond este corectă atât din perspectiva împrejurării că admiterea acestei excepţii a reprezentat un fine de neprimire în examinarea fondului cauzei, cât şi din perspectiva corectei distincţii (pe care o subliniază şi instanţa de apel) dintre autorul invenţiei şi titularul brevetului de invenţie. Fiecare dintre aceste noţiuni, materializate în instituţiile de drept corespunzătoare produc efecte specifice, iar drepturile de autor (care se conferă prin brevetul care consacră şi conservă invenţia potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1991), îndreptăţeşte pe titularul brevetului la pretenţii deduse din exploatarea invenţiei. In situaţia în care autorul invenţiei nu este şi titularul brevetului, acestuia nu i se cuvin drepturile din exploatarea invenţiei (ci numai drepturile expres consacrate de lege şi de care, în cazul de speţă, reclamantul a beneficiat), decât în măsura în care autorul a încheiat o convenţie cu titularul brevetului şi a reglementat în mod expres drepturile ce şi le conservă din exploatatrea invenţiei (convenţie nedovedită în cauză).
Criticile exprimate în justificarea motivului de recurs prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.
Procesele si cererile in materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială sunt date in competenţa instanţelor judecătoreşti, recte tribunalelor, potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., cu căile de atac legal prevăzute.
Obiectul prezentei cauze, pretenţii deduse din brevet de invenţie, se înscrie în această materie şi,ca urmare,cererea cuprinzând aceste pretenţii a fost legal soluţionată de tribunal în primă instanţă şi de curtea de apel, ca instanţă de control judiciar.
De altfel reclamantul însuşi a sesizat cu cererea sa instanţa competentă, potrivit regulilor de competenţă materială mai sus arătate.
Împrejurarea că legile speciale care reglementează materia în discuţie (şi enumerate de recurent în evoluţia lor cronologică) nu au dispoziţii referitoare la competenţă, nu exclude aplicarea dispoziţiilor generale in materie de competenţă reglementate de C. proc. civ. Din contră, lipsa de reglementare în legile speciale presupune aplicarea regulilor generale din dreptul comun.
Nici criticile în temeiul art. 304 pct. 5 nu sunt întemeiate. împrejurarea că partea nu a ajuns în timp util la proces, la data defiptă judecăţii nu vizează motivul de recurs înscris la pct. 5 al art. 304 mai sus invocat si care se referă la situaţia când hotărârea a fost data cu încălcarea de către instanţă a normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., adică actele au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent. Or, în cauză au fost respectate formele legale, iar actele au fost întocmite de persoanele abilitate potrivit competenţelor prevăzute de lege.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005 publicată la 14 iulie 2005.
Nici criticile îndreptate împotriva Deciziei nr. 378/2007 în justificarea aceloraşi motive de recurs la care s-au mai adăugat şi criticile în justificarea motivelor de recurs prevăzute de 304 pct. 8-9 nu pot fi primite ele fiind nefondate.
Decizia nr. 378/2007 a Curţii de apel cuprinde soluţia dată de această instanţă unei cereri de completare a hotărârii (Deciza nr. 269/2007) formulată de reclamantul apelant în acea cauză. Soluţia este corectă, instanţa constatând că nu se mai putea analiza fondul cauzei (sumele reprezentând drepturile de inventator aferente perioadei de exploatare a invenţiei) câtă vreme s-a constatat că acţiunea a fost legal soluţionată pe cale de excepţie.
Referitor la motivele prevăzute de pct. 4-5 ale art. 304 C. proc. civ., s-au arătat mai sus considerentele pentru care acestea nu au fost primite.
Nici motivele de recurs prevăzute de pct. 9-8 ale art. 304 C. proc. civ. nu pot fi primite. Se observă că instanţa, constatând că nu sunt întrunite condiţiile art. 2812 C. proc. civ., în cauză nefiind vorba despre o omisiune de a se pronunţa supra unei cereri, în mod corect a respins cererea. S-a constatat că nu se mai puteau analiza celelalte apărări referitoare la fondul cauzei deoarece instanţa de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva Deciziilor nr. 269/2007 şi nr. 387/2007 pronunţate de Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile tardivităţii recursului şi autorităţii de lucru judecat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva Deciziilor civile nr. 269 din 4 iunie 2007 şi 378 din 3 decembrie 2007 ale Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4235/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
