ICCJ. Decizia nr. 4274/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4274/2010
Dosar nr. 969/45/2008
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea de revizuire promovată la 31 octombrie 2008 revizuentul Primarul municipiului Iaşi a solicitat revizuirea Deciziei nr. 75 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, prin care acesta a fost obligat să-i restituie reclamantei L.T. imobilul situat în Iaşi, str. S., compus din teren şi construcţii, identificate conform raportului de expertiză tehnică ing. A.C. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că s-au descoperit înscrisuri noi care nu au fost avute în vedere la efectuarea expertizei şi din care rezultă imposibilitatea punerii în executare, în integralitate, a deciziei civile pronunţate în baza acestei expertize.
Prin Decizia nr. 12 din 23 ianuarie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins cererea de revizuire, reţinând că în speţă revizuenta a invocat drept înscrisuri noi Deciziile nr. 121 şi 124 din 31 martie 1981 de preluare a imobilelor din strada T., precum şi schiţele acestora, a căror existenţă a fost descoperită ulterior în arhiva Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat şi care au fost comunicate la 01 octombrie 2008 compartimentului de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Serviciului juridic al primăriei. Aceste înscrisuri, deşi existau la data pronunţării hotărârii, nu au fost prezentate instanţei şi nici invocate cu ocazia efectuării expertizei, iar omisiunea de a le depune la dosar din lipsa de diligenţă a revizuentei nu realizează condiţia imposibilităţii prezentării lor la epoca judecării cauzei, deoarece actele s-au aflat permanent la dispoziţia revizuentei. De asemenea, expertiza de identificare nu a fost contestată de pârât, care ar fi putut la acel moment să-şi verifice arhiva în privinţa vecinătăţilor şi să studieze documentaţia cu privire la acel aspect care implica şi actele pretins a fi noi. Pe cale de consecinţă, culpa revizuentei nu poate avea semnificaţia juridică a imposibilităţii înfăţişării înscrisurilor dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care necesită dovedirea forţei majore şi nu neglijenţa părţii revizuente.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata L.T., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente. În motivarea recursului a susţinut că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, în sensul că la data soluţionării cererii de revizuire nu mai deţinea drepturi sau calitatea de persoană îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001, deoarece a vândut, la 25 ianuarie 2008, numitului Z.I. toate drepturile sale succesorale ce decurgeau din calitatea de succesoare a defuncţilor S.I. şi S.R., cu privire la imobilul în litigiu.
A susţinut, de asemenea, că avocatul P.L.G., care a reprezentat-o pe recurenta-intimată cu ocazia judecării cererii de revizuire, nu a avut mandat din partea acesteia sau a mandatarului convenţional P.L., astfel încât renunţarea de către avocat la susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale a intimatei apare ca nelegală. Totodată, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., neintroducând în cauză titularul dreptului dedus judecăţii. Astfel, au fost încălcate cerinţele legale privind identitatea dintre titularul dreptului şi persoana care figurează ca parte în proces.
Analizând recursul intimatei în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca lipsit de interes, pentru considerentele ce succed:
Una din condiţiile de exerciţiu al acţiunii civile este condiţia interesului.
Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acţiunea civilă. Această condiţie trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare silită, etc.).
Pentru utilizarea unei căi de atac (ordinare sau extraordinare) este necesar ca partea să justifice un interes în modificarea hotărârii atacate. Calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru promovarea căii de atac. Cel care a avut câştig de cauză, neputând demonstra drepturile ce i-au fost lezate prin hotărâre, nu poate nici folosi calea de atac prevăzută de lege.
În cauza de faţă recurenta L.T. nu poate dovedi existenţa unui asemenea interes, din moment ce Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de revizuire prin care se încerca reformarea Deciziei civile nr. 75 din 7 mai 2008. Prin această din urmă decizie a fost admis apelul reclamantei L.T. împotriva Sentinţei civile nr. 343 din 23 martie 2005 a Tribunalului Iaşi, ce a fost schimbată în tot. Pe fond a fost admisă contestaţia reclamantei împotriva Dispoziţiei nr. 6025 din 24 mai 2004 a Primarului municipiului Iaşi, fiind obligat acesta din urmă să restituie reclamantei imobilul situat în Iaşi, str. S.
Aşadar, respingerea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunţate în apel de Curtea de Apel Iaşi nu-i lezează reclamantei niciun drept, astfel încât în exercitarea recursului de faţă nu poate justifica niciun interes.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va mai analiza criticile formulate de intimată în recurs, neavând relevanţă contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale sau lipsa calităţii de reprezentant a avocatului intimatei.
În raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. va respinge ca lipsit de interes recursul, cu consecinţa menţinerii ca legală a deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de intimata L.T. împotriva Deciziei civile nr. 12 din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4275/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4272/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
