ICCJ. Decizia nr. 4275/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4275/2010
Dosar nr. 4534/62/2008
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 126/Ap din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul T.W.R. împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Braşov.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că faptul că unul dintre moştenitorii defunctei A.L.M. a adus la cunoştinţa intimatei SC R. SRL Braşov decesul acesteia nu are relevanţă din punct de vedere juridic, în lipsa unei manifestări exprese a moştenitorilor de a continua procedura administrativă demarată în baza Legii nr. 10/2001 de către antecesoarea lor.
Nu poate fi reţinută nulitatea absolută a deciziei numai pe considerentul că a fost emisă pe numele unei persoane decedate, atâta timp cât s-a făcut menţiunea expresă că se respinge notificarea formulată de o persoană care în timpul desfăşurării procedurii administrative a decedat.
Cât priveşte bunurile mobile, prima instanţă a reţinut corect că în cauză nu s-a făcut dovada naturii bunurilor existente în Atelierul mecanic "R." şi nici dovada existenţei lor fizice la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamantul T.W.R. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la capacitatea de folosinţă a unei persoane.
Decizia nr. 644 din 9 mai 2008 emisă de SC R. SRL este nulă absolut întrucât A.L.M. era decedată la data de 25 martie 2002, împrejurare pe care emitentul o cunoştea.
Probele existente la dosar fac dovada îndeplinirii condiţiilor stipulate la pct. 6.2 din H.G. nr. 250/2007.
Recurentul nu se află în posesia niciunui înscris care să dovedească existenţa fizică a bunurilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Unitatea deţinătoare nu a făcut dovada că bunurile nu ar fi existat sau că ar fi fost casate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
2.2. Întâmpinarea
Intimata SC R. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului învederând că niciunui dintre moştenitorii notificatoarei nu i-au adus la cunoştinţă împrejurarea decesului acesteia.
Hotărârea pronunţată respectă prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe de fond au arătat, în mod corect, faptul că decizia dată asupra notificării nu este lovită de nulitate absolută, pe temeiul lipsei capacităţii de folosinţă a petentei.
Prin adresele din 7 septembrie 2006 SC R. SRL Braşov a solicitat lui B.Ş.E.A. şi lui T.W.R., în calitate de succesori ai notificatoarei defuncte, să-şi precizeze poziţia faţă de notificare, respectiv dacă înţeleg sau nu să continue procedura instituită de aceasta în baza Legii nr. 10/2001.
În condiţiile în care moştenitorii lui A.L.M. nu au răspuns acestei solicitări, şi nici nu au cerut suspendarea procedurii administrative, decizia în care este trecut numele defunctei, dar în care, prin art. 2, moştenitorii sunt înştiinţaţi de faptul că pot ataca acest act, nu este lovită de nulitate.
Referatul întocmit la 7 mai 2008 de Compartimentul de specialitate, şi în care, la pct. 3, este prezentată situaţia privitoare la decesul petentei şi la atitudinea moştenitorilor acesteia, face corp comun cu decizia atacată, astfel încât nu poate fi primită critica privitoare la emiterea unui act pe numele unei persoane decedate.
Critica ce vizează nesocotirea prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001 se circumscrie, în realitate, modului în care au fost apreciate probele precum şi faptului că intimatei i-ar fi revenit obligaţia administrării de dovezi privitoare la inexistenţa bunurilor.
Având în vedere că, faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs poate să verifice numai legalitatea hotărârii recurate, şi cum aprecierea probelor vizează temeinicia, aspectele semnalate nu pot face obiect de analiză.
Pe de altă parte, în materia dedusă judecăţii nu a fost instituită nicio excepţie de la regula privitoare la sarcina probaţiunii înscrisă în art. 1169 C. civ. Aşadar, instanţele au făcut aplicarea corectă a acestui text.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.W.R. împotriva Deciziei civile nr. 126/AP din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4277/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4274/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
