ICCJ. Decizia nr. 4640/2010. Civil
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4640 din 22 septembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 756 Tribunalul Dâmboviţa a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta B.E.N.G. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgovişte. S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 3568 din 8 decembrie 2003, emisă de Primăria Târgovişte. S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să i se acorde măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 22,5 ha teren arabil situat în Municipiul Târgovişte, zona cartier micro VI.
In considerentele sentinţei s-a reţinut că dreptul de proprietate al autoarei reclamantei şi calitatea juridică de moştenitor legal al acesteia rezultă din actul de partaj autentificat la 3 martie 1935, în care se menţionează că autoarea reclamantei primise în proprietate şi averea constituită în formă de dotă prin actul de partaj autentificat şi din actele de stare civilă, suprafaţa de teren rezultând din referatul din 2 iunie 1955 întocmit de Sfatul Popular că a fost cedată U.M. Târgovişte.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Primăria Târgovişte, care a fost respins prin decizia civilă nr. 404 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti cu motivarea că reclamanta este moştenitoarea legală a mamei sale R.E., calitate în care a solicitat despăgubiri pentru suprafaţa de 22,5 ha teren situat pe raza oraşului, drept dovedit cu actul de partaj voluntar, teren preluat de stat prin referatul fostului Sfat popular la 2 iunie 1955, act care nu reprezintă donaţie. Reclamanta nu a fost beneficiara unui alt tip de reparaţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Primăria Târgovişte, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că petiţionarei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha în baza Legii nr. 18/1991 şi a primit despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 18,33 ha, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că terenul solicitat nu este identic cu cel pentru care i s-a soluţionat favorabil cererea.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la termenul de la 14 martie 2007 judecarea recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 C. proc. civ., măsură menţinută şi la termenul din 21 mai 2008, consecinţă a nedepunerii certificatului de moştenitor de pe urma decesului intimatei B.E.N.G.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen pentru discutarea excepţiei perimării.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, epuizându-se şi termenul de suspendare al perimării conform art. 250 alin. (2) C. proc. civ. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, perimarea sancţionează neglijenţa manifestată prin abandonarea procesului.
În speţă, deşi legal citat recurentul nu s-a prezentat în instanţă la termenul din data de 22 septembrie 2010, fixat pentru soluţionarea cererii şi nici succesorii intimatei B.E.N.G.
Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părţilor, conform art. 248 alin. (1) şi art. 252 alin. (1) C. proc. civ. a fost constatată perimarea cererii de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4309/2010. Civil → |
|---|
