ICCJ. Decizia nr. 4763/2010. Civil. Restituire metale preţioase. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4763/2010
Dosar nr. 2233/30/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1748/ PI din 08 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 2233/30/2004, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii T.O. şi C.C.D. în contradictoriu cu pârâta B.N.R. în reprezentarea Statului Român, reprezentată de Sucursala judeţului Timiş.
Prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâtei la restituirea monedelor de aur confiscate în mod abuziv în perioada 1946-1990 de la numitul Cinghita Cornel, în prezent decedat, tatăl reclamanţilor, monede ie aur de diferite mărimi şi cu diferite efigii, proprietatea familie reclamanţilor.
În aceste condiţii tribunalul a apreciat că reclamanţii nu şi-au dovedit pretenţiile şi se impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 152 din 17 iunie 2008, a admis apelul reclamanţilor R.K., născută C. şi C.C.D. şi a dispus schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1748/P/8 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, în sensul admiterii acţiuni, cu obligarea pârâtei să plătească reclamanţilor suma de 4.204,24 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 7 monede din aur în greutate de 54,9006 g aur fin, pentru motivele ce urmează.
Conform deciziei penale, aflată la filele 22-24 din dosarul de apel, tatăl reclamanţilor, C.C. a fost trimis în judecată deoarece în data de 31 august 1948, ca urmare a unei perchiziţii domiciliare, organele de Poliţie s-au găsit în biroul său 3751 dolari USA, o monedă a 20 dolari aur, 2 monede a 20 franci elveţieni, 3 monede aur a 10 coroane austriece, o monedă aur a 10 coroane maghiare, şi 3 monede de florinţi.
Instanţa a reţinut starea de fapt din rechizitoriu, precum şi infracţiunea văzută de art. 14 din Legea 284/1947, dispunând condamnarea la 10 ani închisoare corecţională şi 2.860.545 lei amendă precum şi confiscarea valorilor găsite la inculpat.
Din concluziile raportului de expertiză Curtea a reţinut că cele 7 monede din aur confiscate conform deciziei penale au în total greutatea de 53.9006 grame aur fin în valoare de 4.204,24 lei, iar monedele din aur a 5 florinţi, 2 florinţi şi un florint nu au fost emise conform cataloagelor de specialitate.
Totodată s-a precizat că din decizia penală nu rezultă nici numărul şi tipul monedelor belgiene confiscate.
Reclamanţii au pretins contravaloarea a 1.450 monede din aur, sens în care prin declaraţii autentificate au înţeles să facă dovada acestor pretenţii.
Expertiza a determinat şi valoarea acestei cantităţi de 7.609,4234 grame aur fin a cărei valoare este de 593.535,03 lei.
În condiţiile art. 480, 1890 şi 1169 C. civ. precum şi ale art. 26 din O.U.G. nr. /2000, modificată şi completată prin Legea 591/2004 Curtea a apreciat acţiunea reclamanţilor întemeiată în parte.
Curtea a constatat că reclamanţii au dovedit în cauză numai cantitatea 54,9006 grame aur fin în valoare de 4.204, 24 lei, întrucât declaraţiile acestora nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care nu se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi la prima instanţă şi cu înscrisurile de la dosar, mai exact cu decizia penală.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta.
Reclamanţii, prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul greşitei reţineri a faptului că nu şi-au dovedit pretenţiile întrucât B.N.R. avea obligaţia de a aduce în instanţă probele reprezentate de procesul verbal de confiscare ca şi cel de predare a aurului.
Instanţa de apel în mod greşit a apreciat că în speţă ar fi fost dovedită doar cantitatea de 53 g de aur, critică întemeiată pe dis art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de apel are argumente contradictorii atunci când reţine faptul că monedele de forinţi nu ar fi fost emise niciodată, reţinere în contradicţie cu cele menţionate în cuprinsul sentinţei penale cu privire la cantitatea şi felul monedelor confiscate, critică întemeiată pe disp.art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Lipsa procesului verbal de confiscare nu poate constitui culpa reclamanţilor iar în lipsa acestuia, singurele probe concludente sunt declaraţiile martorilor care se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al reclamanţilor cât şi cu declaraţia autentificată sub jurământ dată de fratele reclamantei, sentinţa penală făcând dovada numai cu privire la faptul condamnării, aurul fiind confiscat anterior cu ocazia percheziţiei domiciliare din 31 august 1948.
Din cuprinsul sentinţei penale rezultă că la domiciliul defunctului s-au găsit 20 dolari în aur, adică 20 de monede precum şi alte devize străine.
Se mai arată că instanţa în baza rolului activ era obligată să facă toate demersurile pentru obţinerea procesului verbal de confiscare.
B.N.R. prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. 190/2000 în sensul cănu trebuia indicată contravaloarea aurului întrucât aceasta, potrivit legii, era cea de la data plăţii.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine cele ce urmează:
Alin. (7) al art. 304 C. proc. civ., nu este incident în cauză, întrucât, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a conţinutului deciziei, nu există contradicţie între considerente, astfel cum se invocă de recurenţi.
Instanţa, analizând probatoriul administrat, a stabilit cantitatea de aur confiscată.
În cauză, nu sunt incidente nici motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce evocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, întrucât instanţa a fost învestită cu o acţiune având drept obiect restituirea unor monede din aur în temeiul O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România modificată şi completată prin Legea nr. 591/2004 şi nu cu interpretarea vreunui act juridic încheiat între părţi, a cărei natură ori înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic să fi fost schimbat de instanţă.
Alin. (1) al art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru nelegalitate.
Dispoziţiile din recurs ce permiteau reanalizarea probatoriului administrat în faţa instanţelor de fond, respectiv pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate anterior declanşării litigiului.
Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, va respinge recursul reclamanţilor în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul formulat de pârât este fondat faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 458/2006 şi art. 39 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 138/2006.
Conform acestor din urmă dispoziţii, în situaţia în care bunurile confiscate abuziv nu se mai găsesc fizic, persoanele îndreptăţite urmează a primi contravaloarea metalului preţios fin, calculată la preţul practicat la B.N.R. la data plăţii. Aşadar, valoarea aurului fin confiscat va fi stabilită abia la data plăţii.
Faţă de conţinutul normei metodologice Înalta curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul B.N.R., va modifica decizia în parte şi va obliga pârâta la plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la preţul practicat de B.N.R. la data plăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii R.(C.) K. şi C.C.D. a cărui calitate procesuală a fost preluată de C.E.M. şi L.C. împotriva Deciziei civile nr. 152 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâta B.N.R.-Sucursala Timiş împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică decizia în parte, în sensul că pârâta va fi obligată la plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la preţul practicat de B.N.R. la data plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4833/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
