ICCJ. Decizia nr. 4626/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4626/2010
Dosar nr. 1151/33/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 688 din 7 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de petenta D.M. în contradictoriu cu intimaţii Primarul comunei Bârsana şi C.C.C. Bârsana, anularea în parte a dispoziţiei din 27 octombrie 2005 emisă de intimatul Primarul comunei Bîrsana şi obligarea intimatului să restituie petentei în natură terenul în suprafaţă de 410 m2, situat în Bîrsana, înscris în C.F.
Au fost menţinute restul dispoziţiei.
A fost respinsă plângerea faţă de Cooperativa Consumcoop Bârsana.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia din 27 octombrie 2005 emisă de Primarul comunei Bîrsana a fost respinsă cererea petentei formulată prin notificarea din 2001 (fila 22) expediată prin executorul judecătoresc şi adresa din 2005, de restituire în natură a imobilului identificat în C.F.
Conform extrasului de carte funciară (fila 23) terenul astfel identificat a fost proprietatea antecesorului petentei, calitatea sa de moştenitor nefiind contestată.
Prin încheierea din 1968 în baza Decretului nr. 712/1966, terenul a trecut în proprietatea statului.
Prin nota de constatare întocmită de expertul G.I. (fila 24) însoţită de toate părţile din litigiu, a fost identificat terenul revendicat de petentă, acesta având o suprafaţă de 964 m2 din care 530 m2 este amenajată ca parc în faţa C.C.C. Bîrsana, iar suprafaţa de 434 m2 se află sub clădirea cooperativei.
Cu adresa din 2006 (fila 31) Primăria comunei Bîrsana a înaintat C.C.C. Bîrsana spre rezolvare, cererea petentei la Legea nr. 10/2001 privind restituirea terenului ocupat de clădirea cooperativei.
Raportat la starea de fapt prezentată şi având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură celor îndreptăţiţi, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, instanţa constată că cererea petentei de restituire este întemeiată în parte, în sensul că din suprafaţa totală de 964 m2 se poate restitui în natură suprafaţa de 410 m2, deoarece diferenţa de 120 m2 parc aparţine domeniului public al comunei Bîrsana, fapt dovedit cu anexa 18 (fila 47) aprobată prin H.G. nr. 934/2002 publicată în M. Of. nr. 605 bis, iar suprafaţa de 434 m2 este ocupată de construcţia proprietatea C.C.C. Bîrsana, conform sentinţei civile nr. 534/2003 a Curţii de Apel Cluj (fila 45).
Din probele de la dosar rezultă că petentei i s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul revendicat, însă aceasta le-a refuzat prin declaraţia din 27 octombrie 2005 (fila 3) fiind de acord doar cu restituirea în natură şi imobilul construcţie, deşi aceasta a fost construită şi este proprietatea C.C.C. Bîrsana, conform sentinţei civile nr. 543/2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deoarece dispoziţia atacată în cauză vizează doar restituirea în natură a imobilului, plângerea a fost admisă în parte.
Prin Decizia civilă nr. 335 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus admiterea în parte a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 688 din 7 iunie 2007 a Tribunalului Maramureş, schimbarea ei în parte, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de teren de 448 m2, conform raportului de expertiză tehnică judiciară (expertul K.T.) parte integrantă din prezenta hotărâre şi obligarea intimatului Primarul comunei Bîrsana să plătească apelantei suma de 7.220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2139 din 1 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de reclamanta D.M. şi pârâtul Primarul comunei Bîrsana, împotriva Deciziei civile nr. 65 din 12 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care a fost casată cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea că împrejurările de fapt nu au fost stabilite pe deplin în cauză, că nu s-a individualizat imobilul şi stabilit afectaţiunea lui printr-o expertiză judiciară.
Deoarece dispoziţiile instanţei superioare sunt obligatorii, conform art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel a dispus efectuarea expertizei indicate a fi administrată.
În consecinţă, rezultat al evaluării probatoriului administrat, instanţa a reţinut că terenul în litigiu a fost înscris în C.F. Bîrsana, pe numele antecesorului reclamantei T.O. a lui V. iar ulterior s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român în baza Decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966.
Reclamanta este moştenitoarea fostului proprietar de C.F. iar calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii nu a fost contestată.
Parcela fără suprafaţa înscrisă, determinată în C.F., are suprafaţa totală de 1.024 m2, din care suprafaţa de 448 m2 era liberă, restul suprafeţei de 576 m2 fiind ocupată de clădirea P + 1 Consumcoop şi căile de acces care asigură buna funcţionare a construcţiei fapt constatat de expertiza tehnică efectuată în cauză de expert K.T., dovedit prin procesul-verbal din 14 decembrie 1960 şi schiţa P.U.G. a comunei Bîrsana.
Conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/201, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de sarcini, iar conform art. 10 alin. (2) din Lege, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au efectuat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de noile construcţii, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Având în vedere că suprafaţa din terenul în litigiu rămasă liberă este de 448 m2, instanţa va restitui în natură această suprafaţă, limita în care va fi schimbată sentinţa primei instanţe.
Intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură şi a suprafeţei de teren înscrise în C.F. Bârsana, conform raportului de expertiză chiar şi în situaţia în care terenul este grevat de dreptul de folosinţă al Consumcoop deoarece măsura este posibilă datorită acordului său de a i se restitui terenul în natură, iar intimatei nu, sens în care nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză, care propune să i se atribuie parcelele către recurenţi.
Procedând în acest mod nu s-ar afecta dreptul de folosinţă al intimatei.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Critica formulată de recurentă vizează aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, amendat cu poziţia sa de acceptare a preluării terenului grevat de dreptul de proprietate asupra construcţiei proprietatea pârâtei SC C. SA, şi de lipsa de obiecţiuni a pârâtelor la raportul de expertiză efectuat în cauză care ar echivala cu o acceptare a soluţiei propuse de expert.
În realitate, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care privesc modalitatea acordării măsurilor reparatorii în ipoteza edificării unor construcţii noi, autorizate pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate abuziv, sunt de strictă interpretare.
Astfel, în situaţia reglementată de text, căreia i se circumscrie situaţia juridică dedusă judecăţii restituirea în natură a terenului este condiţionată exclusiv, de situaţia juridică de teren rămas liber iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Într-o atare ipoteză este irelevantă opţiunea recurentei de a primi terenul (pe care se află construcţia nouă, autorizată) în natură, grevat de dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe el, şi în consecinţă, lipsit de dreptul de folosinţă, deoarece sensul legii aşa cum dispune şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 este ca restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv să se facă fără sarcini, sens în care legiuitorul foloseşte expresia „libere de orice sarcini”.
A proceda în alt mod, înseamnă a înfrânge caracterul imperativ al dispoziţiilor legale reparatorii, al căror sens este de a aprecia şi interesele în prezenţă, cu luarea în considerare a situaţiei juridice prezente ale imobilelor excluzând de la restituirea în natură imobilele grevate într-un fel sau altul, în scopul de a evita crearea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi imobil ori de a expune situaţiile juridice nou create unei insecurităţi juridice ori de a crea drepturi dependente, ipoteze excluse prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Într-o atare situaţie, poziţia recurentei de acceptare a acestei restituiri în natură a dreptului de proprietate asupra terenului grevat de existenţa unei construcţii este incompatibilă cu dispoziţiile legii citate, iar acceptarea concluziilor raportului de expertiză fără obiecţii de către pârâţi nu prezintă nicio relevanţă juridică, deoarece în mod singular situaţia juridică actuală a terenului supus măsurilor reparatorii - teren parţial ocupat de construcţia nouă ridicată cu autorizaţie - stabileşte măsura reparatorie şi nu opţiunea părţii ori poziţia părţii adverse.
Faţă de cele reţinute, instanţa reţine că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat şi urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva Deciziei nr. 335 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, şi pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4291/2010. Civil. încuvinţare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4763/2010. Civil. Restituire metale... → |
|---|
