ICCJ. Decizia nr. 52/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.52/2010
Dosar nr. 6065/1/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3119 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a plângerii creditoarei SC C.E.B.R. (fosta SC F.B.R. SA) împotriva încheierii nr. 27757 din 12 noiembrie 2002 pronunţată de B.C.F. de pe lângă Judecătoria Timişoara, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 52 din Legea 7/1996, că textul reprezintă o normă expresă şi că, în corelaţie cu dispoziţiile cuprinse în art. 2 pct. 1 C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 725 C. proc. civ., context în care judecătoria este instanţa care trebuie să soluţioneze respectiva plângere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, care prin sentinţa civilă nr. 6319 din 29 aprilie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului, formulat de petenta SC C.E.B.R. SA în contradictoriu cu intimaţii J.E., C.C.T., P.C. şi P.F. împotriva încheierii nr. 27757/2002 pronunţată de B.C.F. de pe lângă Judecătoria Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, judecătoria a reţinut că încheierea atacată reprezintă un act jurisdicţional care poate fi atacat numai pe căile ordinare de atac prevăzute de lege, că tribunalul este acela care are competenţa de a soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă, iar încheierea pronunţată de un judecător delegat la B.C.F. reprezintă o hotărâre pronunţată în primă instanţă şi poate fi atacata doar prin căile ordinare de atac.
Curtea de Apel Timişoara, examinând prezentul conflict negativ de competenţă ivit, a constatat că plângerea formulată de către creditoarea SC C.E.B.R. împotriva încheierii nr. 27757/2002 pronunţată de B.C.F. de pe lângă Judecătoria Timişoara este de competenţa Judecătoriei Timişoara.
Astfel, s-a reţinut că art. 52 din Legea nr. 7/1996 la pct. 2 stabileşte prerogativa exercitării controlului judecătoresc asupra încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la C.F., judecătoriei.
În cauză, a declarat recurs în termen legal petenta SC C.E.B. (România) SA care critică hotărârea pronunţată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, susţinând că încheierea dată de judecătorul delegat la biroul de carte funciară este un act jurisdicţional şi o hotărâre dată în primă instanţă care nu poate fi atacată decât prin căile ordinare de atac, a căror judecare trebuie să aibă loc cu respectarea competenţei materiale şi, prin urmare, competenţa de soluţionare, în speţă, aparţine Tribunalului Timiş. în sensul celor susţinute, recurenta a invocat şi Decizia nr. H/2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Urmare reorganizării activităţii de cadastru şi publicitate imobiliară (Legea nr. 7/1996, fiind modificată prin OUG nr. 14/2004 şi respectiv Legea nr. 449/2004), judecătoria are competenţa soluţionării plângerilor îndreptate împotriva încheierilor de carte funciară, doar când acestea au fost date de registrator.
Cum, încheierea atacată în prezenta cauză a fost dată de către un judecător delegat la biroul de C.F., aceasta are forţa juridică a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată în primă instanţă, care este supusă căii de atac a apelului, în condiţiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
De altfel, chiar potrivit art. 52 al Legii nr. 7/1996, în redactarea de la data atacării încheierii de carte funciară, 29 octombrie 2004, calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii dată de judecătorul delegat la C.F. era apelul, iar nu „plângerea" ulterior introdusă prin Legea nr. 449/2004.
Tot astfel, din moment ce cererile soluţionate pe calea încheierii dată de judecătorul de carte funciară au caracter necontencios, astfel de încheieri erau supuse, în acord cu dispoziţiile art. 336 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea anterioară modificărilor operate prin Legea nr. 219/2005, în vigoare la data cererii, căii de atac a apelului, la instanţa imediat superioară, cu posibilitatea atacării cu recurs a soluţiei pronunţată în apel.
În sensul că încheierea dată de judecătorul de la biroul de carte funciară este supusă căii de atac a apelului, care se judecă de tribunal, precum şi celei a recursului, care se judecă de curtea de apel, s-au pronunţat şiSECŢIILE UNITEale Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia nr. II din 26 februarie 2001, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie, conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei în sensul stabilirii competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta SC C.E.B. SA împotriva deciziei nr. 19 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în tot sentinţa în sensul că stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 51/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
