ICCJ. Decizia nr. 527/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 527/2010
Dosar nr. 1927/109/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 204 din 14 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 1297/109/2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.P. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Piteşti şi a anulat în parte dispoziţia din 24 aprilie 2008 emisă de pârâtă, constatând că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 162 mp, fiind menţinută în rest dispoziţia.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că dispoziţia din 24 aprilie 2008, prin care s-a respins cererea reclamantului pentru măsuri reparatorii, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu acte încheiate în formă autentică, a modificat dispoziţia din 30 octombrie 2007 a aceluiaşi emitent, prin care se propusese acordarea de despăgubiri reclamantului pentru acelaşi teren, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Cea din urmă dispoziţie este nelegală, deoarece reclamantul figurează în lista anexă a decretului de expropriere din 1974 cu teren în suprafaţă de 165 mp, iar potrivit dispoziţiilor art. 23.1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007, pentru dovada dreptului de proprietate este suficientă şi prezentarea actului de expropriere, după caz, a procesului - verbal încheiat cu cea ocazie.
Întrucât nu este posibilă restituirea în natură a terenului, acesta fiind afectat de detalii de sistematizare, iar construcţia a fost demolată, s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Apelul declarat de către Primarul Municipiului Piteşti împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 28 din 4 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-au confirmat legalitatea şi temeinicia considerentelor primei instanţe cu privire la dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 162 mp, cu atât mai mult cu cât reclamantul a figurat în evidenţele fiscale ca plătitor de impozit pentru teren până în anul 1974.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs Primarul Municipiului Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, în mod greşit, s-a apreciat că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, în absenţa înfăţişării actului de dobândire a dreptului, în formă autentică.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.
Aşadar, în măsura în care nu s-a înfăţişat însuşi titlul translativ, declarativ ori constitutiv al dreptului de proprietate, în condiţiile art. 23 din Lege, prin derogare de la regimul probator de drept comun al dreptului de proprietate, este operantă prezumţia legală de proprietate instituită prin art. 24 alin. (1) în favoarea persoanei care figurează în actul normativ sau administrativ de preluare a bunului de către stat.
Conform art. 24.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2001, înscrisurile menţionate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate „acte doveditoare ale dreptului de proprietate”, în sensul art. 23 alin. (1) din Lege.
Ca atare, sunt fără temei susţinerile recurentului în sensul că dovada dreptului de proprietate în contextul Legii nr. 10/2001 se realizează exclusiv prin înfăţişarea unui înscris doveditor al dreptului, ce întruneşte exigenţele de fond şi formă ale unui titlu de proprietate, câtă vreme este admisibilă aplicarea prezumţiei legale de proprietate instituite prin art. 24 alin. (1) din Lege.
În cauză, reclamantul figurează în lista - anexă a decretului de expropriere din 1974 (poziţia 63) cu terenul în suprafaţă de 165 mp şi construcţie - în prezent, demolată -, situate în Piteşti, fapt ce nu s-a contestat de către recurent.
Extrasul din actul de expropriere reprezintă o dovadă viabilă a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, după cum, în mod corect, au constatat în cauză ambele instanţe de fond, făcând o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Lege.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti împotriva Deciziei civile nr. 28/A din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 532/2010. Civil → |
|---|
