ICCJ. Decizia nr. 532/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 532/2010
Dosar nr. 6942/30/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 737/ PI din 19 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul G.G.A. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Timişoara, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al pârâţilor Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara, fără obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul G.G.A.
Prin Decizia civilă nr. 118 din 18 mai 2009, a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată în sensul că au fost obligaţi pârâţii sus-menţionaţi să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că argumentele instanţei de fond privind respingerea petitului de acordare a cheltuielilor de judecată este nelegală, în condiţiile în care demersul judiciar promovat de reclamantul G.G.A. a fost iniţiat prin notificarea înregistrată la B.E.J M.S.R., din 2001, rămasă nesoluţionată timp de aproape 7 ani. Astfel, nu se poate susţine că pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, investită cu soluţionarea notificării înregistrată în anul 2001 de reclamant, nu se află în culpă procesuală, întrucât aceasta a stat în pasivitate în privinţa soluţionării notificării din anul 2001 până în data de 14 octombrie 2008 când, după promovarea prezentei acţiuni, a înaintat dosarul administrativ, aferent notificării, autorităţii competente - Consiliul judeţean Timiş.
Pe de altă parte şi intimatul Consiliul Judeţean Timiş este în culpă procesuală, întrucât, într-o primă fază de investire cu soluţionarea notificării, a emis Dispoziţia nr. 163/2008, prin care a dispus trimiterea dosarului administrativ spre competenţă soluţionare Primarului Municipiului Timişoara, pentru ca, apoi, să o revoce la data de 10 decembrie 2008 şi să se investească cu soluţionarea pe fondul notificării.
În consecinţă, întrucât demersul judiciar promovat de reclamant, prin formularea notificării în anul 2001, în condiţiile legii, şi-a găsit o primă soluţiona abia după soluţionarea prezentei acţiuni în obligaţia de a face, Curtea apreciază că pârâţii se află în culpă procesuală evidentă, astfel că, în baza art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant în prezenta acţiune civilă, solicitate prin cererea introductivă, cât şi prin concluziile scrise depuse ulterior, sunt justificate şi urmează a-i fi acordate.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, intimatul-pârât Primarul municipiul Timişoara pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că, deşi s-a ridicat şi în faţa instanţei de apel excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timişoara, Consiliului Local al Municipiului Timişoara şi Unităţii Administrativ - Teritoriale Municipiul Timişoara, având în vedere faptul că în litigiile în baza Legii nr. 10/2001, ce au ca obiect contestaţie împotriva dispoziţiei Primarului sau obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii, calitatea procesuală pasivă o are doar Primarul Municipiului Timişoara, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor şi nu a soluţionat această excepţie, astfel încât se impune casarea cu trimitere a prezentului dosar pentru ca instanţa de apel să se pronunţe cu privire la excepţiile invocate.
Mai mult, calitate procesuală pasivă nu are, în prezenta cauză, nici Primarul Municipiului Timişoara, deoarece imobilul ce face obiectul Notificării nr. 580/2001 se află în proprietatea publică a Judeţului Timiş, iar Consiliul Judeţean Timiş are drept de administrare asupra acestui imobil. Prin urmare, Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş este autoritatea publică competentă să soluţioneze dosarul administrativ aferent notificării.
Considerăm că în mod întemeiat instanţa de fond a constatat că instituţia noastră nu este în culpă procesuală, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Primarul Municipiului Timişoara şi-a îndeplinit îndatoririle legale procedând la darea unei soluţii prevăzute de lege în soluţionarea notificării, prin trimiterea dosarului administrativ instituţiei apreciate a fi unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, desesizându-se de soluţionarea notificării, în acest sens nu mai poate fi obligat la plata unor cheltuieli care s-ar impune în situaţia unei culpe procesuale. Mai mult Preşedintele Consiliului Judeţean a soluţionat pretenţiile reclamantului, s-a pronunţat asupra temeiniciei pretenţiilor sale, cu privire la imobilul în litigiu constatând că G.G.A. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001.
Chiar instanţa de apel a arătat faptul că în culpă procesuală este Consiliul Judeţean Timiş întrucât, într-o primă fază de investire cu soluţionarea notificării, a emis Dispoziţia nr. 163/2008, prin care a dispus trimiterea dosarului administrativ spre competentă soluţionare Primarului Municipiului Timişoara, pentru ca apoi să revoce această dispoziţie la data de 10 decembrie 2008 şi să se investească cu soluţionarea pe fond a notificării.
Pentru aceste motive, considerăm că instituţia noastră nu se află în culpă procesuală, nu trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Timişoara, a Consiliului Local al Municipiului Timişoara şi Unităţii Administrativ - Teritoriale Municipiul Timişoara a fost invocată în faţa instanţei de apel, astfel cum rezultă din practicaua Deciziei civile recurate, nr. 118/2009, fără a fi pusă în discuţia părţilor şi fără ca isntanţa de apel să o analizeze. Totuşi, această excepţie poate fi invocată în orice fază procesuală, urmând ca neanalizarea acestei excepţii să fie suplinită de instanţa de recurs.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 2144/PI/2007 a Tribunalului Timiş, devenită irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, intimaţii Consiliul Judeţean Timiş, Unitatea administrativ teritorială - Judeţul Timiş şi Preşedintele Consiliul Judeţean Timiş au fost obligaţi să emită şi să comunice reclamantului G.G.A. decizie de răspuns la notificarea din 2001, care face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâţilor: Primarul Municipiului Timişoara, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al pârâţilor Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara, să emită şi să comunice dispoziţia de admitere sau respingere în ceea ce priveşte notificarea din 2001.
Stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că în prezenta cauză au calitate procesuală pasivă Consiliul Judeţean Timiş, Unitatea administrativ teritorială - Judeţul Timiş şi Preşedintele Consiliul Judeţean Timiş, chemarea în judecată şi a altor persoane, precum Primarul Municipiului Timişoara, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al pârâtei Primăria Municipiului Timişoara, excede cadrului procesual, această persoană neavând calitate procesuală pasivă.
Instanţa de apel a constatat existenţa culpei procesuale a tuturor pârâţilor, astfel cum au fost indicaţi de către reclamant, fără însă a lua în considerare lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Timişoara, astfel cum s-a stabilit prin prin sentinţa civilă nr. 2144/PI/2007 a Tribunalului Timiş. Cu toate acestea, din motivarea sa se desprinde fără nici un dubiu că se află în culpă procesuală, rezultând din lipsa răspunsului la notificare până la data introducerii prezentei acţiuni şi ulterior, numai Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Consiliul Judeţean Timiş, iar nu şi Primarul municipiului Timişoara. Astfel fiind, în mod greşit acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, pentru argumentele expuse anterior, că Primarul Municipiului Timişoara nu avea obligaţia de a răspunde notificării, fiind greşit chemat în judecată în calitate de pârât, acesta nu dobândeşte calitate procesuală pasivă şi, prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu va cadea în pretenţii într-un proces în care nu are calitatea de parte, deci nici culpă procesuală.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 118 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, va fi modificată decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 737/ PI din 19 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, în sensul că se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Timişoara şi se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timişoara pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Se va înlătura obligarea Primarului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 118 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 737/ PI din 19 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Timişoara.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timişoara pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Înlătură obligarea Primarului Municipiului Timişoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 539/2010. Civil. Partide politice. Recurs → |
|---|
