ICCJ. Decizia nr. 538/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 538/2010
Dosar nr. 3248/99/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia civilă, sub nr. 3248/99 din 23 mai 2008, la data de 23 mai 2008, reclamanţii l.L. şi G.J. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 952 din 17 aprilie 2008 emisă de P.M. laşi.
Motivând în fapt cererea formulată, reclamanţii arată că prin dispoziţia contestată s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a 3/8 părţi indivize din suprafaţa de 450 mp teren construit şi neconstruit motivat de faptul că imobilul a fost demolat, iar terenul este ocupat de căi de acces auto şi pietonale, spaţii verzi străbătute de lucrări tehnico-edilitare subterane şi spaţii verzi între blocuri.
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 4 martie 2009, tribunalul a respins plângerea formulată şi a obligat reclamantele să plătească B.E.T.C. Iaşi în contul expertului M.I. suma de 475 RON diferenţă onorariu neachitat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 952 din 17 aprilie 2008 P.M. laşi a respins cererea de restituire în natură a 3/8 părţi indivize din suprafaţa de 450 mp teren construit şi neconstruit, motivat de faptul că imobilul construit a fost demolat, iar terenul este ocupat de căi de acces auto şi pietonale, spaţii verzi străbătute de lucrări tehnico-edilitare subterane şi spaţii verzi între blocuri. Art. 3 al dispoziţiei propune acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VII pentru 3/8 din suprafaţa de 450 mp teren şi pentru 3/8 din construcţia demolată, din care se scade valoarea actualizată a sumei de 15.780 lei încasată ca despăgubire în anul 1984 reclamantei l.L.
Litigiul poartă asupra putinţei reclamantei l.L. de a se adresa direct instanţei de judecată cu solicitarea de aplicare a măsurilor reparatorii prin echivalent, astfel cum acestea i-au fost acordate prin dispoziţia contestată, însă pentru întregul imobilul construit şi neconstruit situat în laşi şoseaua Păcurari.
Notificarea adresată în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată a vizat cota indiviză de 3/8 din imobilul construit şi neconstruit în suprafaţă de 450 mp teren situat în laşi şoseaua Păcurari. Aplicarea de către unitatea deţinătoare a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, declanşată de reclamantă în temeiul notificării adresate, a vizat punctual solicitările persoanelor îndreptăţite ale căror nemulţumiri, în prezentul litigiu, exced limitelor aduse spre soluţionare în procedura prealabilă sesizării instanţei. Controlul judecătoresc, ca expresie a principiului liberului acces la justiţie (art. 21 din Constituţia României), deşi total şi efectiv, trebuie raportat la dreptul invocat de părţi şi configuraţia dată acestuia prin mijlocirea notificării formulate. Nu este cu putinţă ca susţinerile prezentate instanţei să conţină capete de contestare privitoare la o cotă parte din imobil care, expresie a voinţei libere a reclamantelor, a fost lăsată chiar de ele în afara pretenţiilor formulate premergător sesizării instanţei.
În acest sens s-a pronunţat şi C.E.D.O. în cauza J.K. contra Comisiei Comunităţii Europene (nr. 224/87) arătând că în faţa Curţii concluziile prezentate de un funcţionar nu pot avea decât acelaşi obiect ca şi cele din reclamaţie şi pe de altă parte nu pot să conţină decât capete de contestaţie vizând aceiaşi cauză, la fel cu cele invocate în reclamaţie, în faţa Curţii, aceste capete de contestaţie pot fi dezvoltate prin prezentarea mijloacelor şi argumentelor care nu figurează în mod necesar în reclamaţie, însă sunt strâns legate de aceasta (hotărârea din 20 mai 1987, G. Contra Comisiei, 242/1985).
Rezultă că solicitarea reclamantelor de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 doar unei cote părţi din imobil leagă, în mod riguros şi definitiv faza contencioasă, de vreme ce prezentul litigiu modifică obiectul reclamaţiei în privinţa cotei părţi din imobil revendicate.
Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, notificarea va cuprinde elementele de identificare a bunului imobil solicitat, unitatea deţinătoare, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivata, fiind obligată să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură, astfel cum dispune art. 25 din acelaşi act normativ.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel, în termen legal contestatoarele I.L. şi G.J.
Prin decizia civilă nr. 99 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 350 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte: a admis contestaţia introdusă de I.L. şi G.J. împotriva Dispoziţiei nr. 952 din 17 aprilie 2008 emisă de P.M. Iaşi, pe care a modificat-o în parte la art. 1 şi 3 în sensul că: la art. 1 în loc de 3/8 părţi indivize din suprafaţa de 450 mp teren construit şi neconstruit s-a constatat că I.L. este unica moştenitoare a lui G.V. şi G.E. cu o cotă de 1/1 din suprafaţa de 450 mp teren construit şi neconstruit; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale art. 1; la art. 3 în loc de 3/8 din suprafaţa de 450 mp teren şi 3/8 din construcţia demolată, a constatat că I.L. este unica moştenitoare a autorilor săi G.V. şi E. cu o cotă de 1/1 din suprafaţa de 450 mp teren şi 1/1 din construcţia demolată; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale art. 3; a menţinut dispoziţiile art. 2, 4 şi 5 din Dispoziţia nr. 952 din 17 aprilie 2008 şi a păstrat din sentinţa apelată dispoziţiile referitoare la obligarea reclamantelor la plata onorariului expert.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că autorul comun al reclamantei, G.C., a decedat la data de 2 martie 1974, de pe urma acestuia rămânând ca moşteniţi G.E. în calitate de soţie supravieţuitoare cu o cotă de 1/4 din masă şi G.V. în calitate de fiu cu o cotă de 3/4 din masă.
Ulterior, a decedat G.V. la 6 decembrie 1974, rămânând ca unic moştenitor reclamanta G.(I.)L., în calitate de fiică, G.J., soţia defunctului, renunţând la succesiune, iar în anul 1986 decedează şi G.E., bunica reclamantei I.L.
Rezultă aşadar că prin decesul bunicii G.E. şi al tatălui său G.V., precum şi prin renunţarea la moştenire a mamei sale, G.J., I.L. a rămas moştenitoarea întregii averi rămasă de la cei menţionaţi, respectiv a suprafeţei de 450 m.p. şi casa care a fost demolată.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauza rezultă că terenul în litigiu a fi preluat de stat în 1984 în prezent fiind ocupat de blocuri de locuinţe, utilităţi şi detalii sistematizare şi nu poate fi restituit în natură, iar construcţia existentă pe acest teren a fost demolată.
Potrivit adresei nr. 837 din 21 februarie 2003 emisă de R.A.J.A.C. laşi, rezultă că proprietatea numitelor G.E. şi I.V.L. (fostă G.) compusă din teren în suprafaţă de 450 m.p. situată în Iaşi, şos. Păcurari a fost expropriată conform Decretului nr. 327/1984, fiind despăgubite în raport de cotele deţinute din teren şi imobil.
Ca atare, reclamanta I.L. în calitate de unică moştenitoare a autorului său G.V. şi G.E., este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru întreg imobilul fostă proprietate, compus din suprafaţa de 450 m.p. teren şi construcţie demolată de pe acest teren şi nu doar pentru cota indiviză de 3/8 din teren şi 3/8 din construcţie, cum s-a stabilit prin dispoziţia contestată.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, intimatul-pârât P.M. Iaşi, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege „Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni (termen prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001 la un an) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."
Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol „Nerespectarea termenului de 6 luni (un an conf. O.U.G. nr. 109/2001 şi nr. 145/2001) prevăzut pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”
Aşa cum se arată în considerentele sentinţei civile nr. 350 din 04 martie 2009 a Tribunalului laşi „capacitatea şi vocaţia succesorală a reclamantei l.L. nu a făcut obiect al susţinerilor contradictorii. Litigiul poartă asupra putinţei reclamantei l.L. de a se adresa direct instanţei de judecată cu solicitarea de aplicare a măsurilor reparatorii prin echivalent, astfel cum acestea i-au fost acordate prin dispoziţia contestată, însă pentru întreg imobilul construit şi neconstruit situate în laşi, şoseaua Păcurari.”
În mod corect a concluzionat instanţa de fond, citând din practica C.E.D.O., că „solicitarea reclamantelor de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 doar unei părţi din imobil leagă, în mod riguros şi definitive faza contencioasă, de vreme ce prezentul litigiu modifică obiectul reclamaţiei în privinţa cotei părţi din imobil revendicate.”
Curtea de Apel laşi a reanalizat însă şi s-a pronunţat asupra altui aspect, al calităţii de moştenitor a reclamantei apelante I.L. pentru cota de 1/1 din imobil, aspect necontestat nici de către pârât şi recunoscut de instanţa de fond, dar nu motivează în nici un fel de ce reclamanta ar fi îndreptăţită la mai mult decât a solicitat prin notificare.
Intimatele contestatoare au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece toate documentele care dovedesc îndreptăţirea contestatoarei I.L. la întregul imobil, au fost depuse alături de notificarea formulată, dar nu au fost avute în vedere de către recurentă.
Analizând recursul, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea I.L. a investit P.M. Iaşi, solicitând, în termen legal, acordarea de despăgubiri numai pentru cota de 3/8 din imobilul în litigiu, astfel cum rezultă din notificarea nr. 1728/1 11 2001.
În temeiul principiului disponibilităţii, contestatoarea a investit pe recurentă să se pronunţe numai cu privire la o cotă din dreptul său, respectiv cota de 3/8, iar aceasta s-a pronunţat în limitele notificării cu care a fost investită, fără a lua în consideraţie înscrisurile depuse de contestatoare din care rezulta că este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Intenţia reală a contestatoarei a fost aceea de a obţine despăgubiri pentru întregul imobil, asupra căruia avea un drept de proprietate exclusiv, aspect necontestat de către partea adversă şi dovedit în cauză.
Această intenţie rezultă inclusiv din contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 952 din 17 aprilie 2008 emisă de P.M. Iaşi, în care se critică tocmai neacordarea de despăgubiri pentru întregul imobil.
Înalta Curte apreciază că procedura contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 22 al Legii nr. 10/2001 permite instanţei să facă verificări sub aspectul voinţei reale pe care persoana notificată a avut-o la momentul formulării notificării.
Astfel, se constată că persoana îndreptăţită a avut o cotă proprie de 3/8 pe care a cules-o în calitate de moştenitor pe cale de reprezentare, de pe urma tatălui său, în calitate de fiu al unuia dintre coproprietari, care avea o cotă de ½ din imobil. Cota de 5/8 a devenit proprietatea contestatoarei prin decesul bunicii G.E., coproprietară a imobilului pentru cota de ½, precum şi prin renunţarea la moştenire a mamei sale, G.J. de pe urma soţului său G.V., tatăl contestatoarei, astfel încât I.L. a rămas moştenitoarea întregii mase succesorale, respectiv a suprafeţei de 450 m.p. şi casa care a fost demolată.
Însă certificatul de calitate de moştenitor de pe urma bunicii sale, G.E., a fost emis ulterior formulării notificării, respectiv la data de 30 august 2002, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor de calitate nr. 103/2002, fiind ataşat la înscrisurile care au sta la baza emiterii dispoziţiei, fără însă ca persoana îndreptăţită să îşi modifice notificarea în sensul de a solicita expres despăgubiri şi pentru această cotă, iar acest act nu a fost avut în vedere de către P.M. Iaşi la momentul soluţionării notificării, care a avut loc ulterior depunerii tuturor înscrisurilor.
Chiar dacă nu a fost precizată în mod expres notificarea în sensul de a se solicita măsuri reparatorii pentru întregul imobil, contestatoarea a dovedit prin înscrisurile ataşate notificării că este persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru întregul imobil şi că doreşte să fie despăgubită pentru cota de 1/1 şi nu pentru cota de 3/8.
Această manifestare implictă de voinţă a fost avută în vedere de instanţa de apel atunci când a considerat că reclamanta I.L. în calitate de unică moştenitoare a autorului său G.V. şi G.E., este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru întreg imobilul fostă proprietate, compus din suprafaţa de 450 m.p. teren şi construcţie demolată de pe acest teren şi nu doar pentru cota indiviză de 3/8 din teren şi 3/8 din construcţie, cum s-a stabilit prin dispoziţia contestată, astfel încât nu se poate reţine că decizia din apel nu este motivată, motivarea fiind implicită.
Înalta Curte consideră că nu s-a făcut o greşită aplicare în speţă a art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, căci contestatoarea a respectat termenul de formulare a notificării, iar modificarea cotei cu privire la care s-au solicitat despăgubiri constituie o precizare a notificării, realizată în faţa instanţei în mod expres, precizare care nu modifică obiectul notificării atâta vreme cât această modificare fost făcută implicit încă din faza administrativă, prin depunerea de înscrisuri care dovedesc îndreptăţirea contestatoarei la despăgubiri pentru întregul imobil la momentul formulării notificării, chiar dacă actele aduse în dovedirea acestui aspect au date ulterioare acestui moment.
Nimic nu împiedică instanţa, în exercitarea controlului de temeinicie şi legalitate asupra dispoziţiei emise în faza administrativă să cenzureze şi aspectele legate de întinderea obiectului notificării, în raport de voinţa reală a persoanei îndreptăţite, luând în considerare faptul că s-a dovedit în cauză că aceasta avea calitatea de persoană îndreptăţită pentru întregul imobil în litigiu încă de la data formulării notificării.
Pe de altă parte, sancţionarea sa pentru faptul că a menţionat expres în notificare numai o cotă de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului, deşi era îndreptăţită la întreg, ar fi şi inechitabilă faţă de intenţia Legii nr. 10/2001 care, în art. 4 alin. (4), permite moştenitorului care a formulat notificare în termen legal să beneficieze şi de cotele celorlalţi moştenitori care nu au formulat notificări.
Prin urmare, considerându-se că nu a cerut despăgubiri în termenul legal decât pentru o cotă din dreptul său de proprietate, motiv pentru care nu mai poate beneficia de despăgubiri pentru cealaltă cotă până la întreg, contestatoarei i se creează o situaţie inferioară celei pe care ar fi avut-o dacă nu era proprietara întregului imobil, caz în care ar fi beneficiat în temeiul legii, fără nici o altă precizare, de diferenţa de cotă până la întreg, putând-o culege în numele celorlalţi moştenitori care nu au formulat notificare.
Pentru aceste argumente, apreciind neincident în cauză motivul de recurs invocat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P.M. Iaşi împotriva deciziei civile nr. 99 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5419/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
