ICCJ. Decizia nr. 5419/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5419/2010
Dosar nr. 2543/116/2007
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 558 din 4 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a dispus admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamanta L.F. în calitatea de mandatar al persoanelor îndreptăţite D.C., M.D.M., R. I.S. şi C.M.V. împotriva pârâţilor P.M. Călăraşi şi P. Călăraşi.
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2628/2005 emisă de pârâtul P. Călăraşi.
S-a constatat dreptul persoanelor îndreptăţite reprezentate de reclamant la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi lată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul teren în suprafaţă de 35 ha situat în fosta moşie L. pendinte de fosta comună Mircea-Vodă (actualmente parte din intravilanul municipiului Călăraşi).
Pârâta P.M. Călăraşi a fost obligată să înainteze P.C. Ştefan Vodă notificarea reclamantului în vederea emiterii dispoziţiei cu privire la suprafaţa de 6000 m2 teren intravilan situat în comuna Ştefan Vodă, solicitată prin aceeaşi notificare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2628 din 7 iulie 2005, P. Călăraşi a respins notificarea nr. 58/2002 formulată de reclamant pe motiv că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv elementele de identificare a bunului imobil solicitat, cel puţin, respectiv pentru cele trei locuri de casă a câte 2000 m2 teren fiecare, situate pe raza comunei Ştefan - Vodă (localitatea exista atât la data preluării abuzive cât şi la data formulării notificării) aceste elemente existau şi erau suficiente pentru a constata că P. Călăraşi nu are calitate de unitate deţinătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, această calitate aparţinând P.C. Ştefan Vodă.
Din actele depuse de reclamant, coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul ce a format obiectul notificării nu face parte din această categorie.
Cum prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în faza rejudecării în fond a cauzei a rezultat amplasamentul suprafeţei de 3,5 ha teren solicitate prin aceeaşi notificare, în sensul că acesta este situat actualmente în intravilanul municipiului Călăraşi dar acest amplasament nu este liber, fiind ocupat de sediul unor societăţi comerciale (SC S. SA Călăraşi, SC A. Călăraşi, SC Z. SA Călăraşi) rezultă că persoanele îndreptăţite reprezentate de reclamant au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prevăzute în Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv la despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv iar determinarea valorii acestora urmează a fi făcută în conformitate cu procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi standardelor internaţionale de evaluare.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de L.F., mandatar al persoanelor îndreptăţite D.C., M.D.M., R.I.S. şi C.N.V. împotriva pârâţilor P.M. Călăraşi şi P. Călăraşi.
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2628/2005 emisă de pârâtul P. Călăraşi.
S-a constatat dreptul persoanelor îndreptăţite reprezentate de reclamant la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul teren în suprafaţă de 3,5 ha. situat în fosta moşie L., pendinte de fosta comună Mircea - Vodă (actualmente parte din intravilanul municipiului Călăraşi).
P.M. Călăraşi a fost obligată să înainteze P.C. Ştefan Vodă notificarea reclamantului în vederea emiterii dispoziţiei cu privire la suprafaţa de 6000 m2teren intravilan situat în comuna Ştefan Vodă solicitată prin aceeaşi notificare.
Prin decizia civilă nr. 628 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus admiterea apelului declarat de apelanta - pârâtă P.M. Călăraşi prin P., împotriva sentinţei civile nr. 558 din 4 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
S-a dispus schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul că în urma admiterii în parte a acţiunii şi a anulării dispoziţiei atacate, s-a dispus trimiterea notificării referitoare la terenul de 3,5 ha, situat în fosta Moşie L., identificat de expertiza efectuată de expert C.V., C.M. Călăraşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Au fost păstrate dispoziţiile referitoare la înaintarea notificării cu privire la terenul de 6000 m2 către P.C. Ştefan Vodă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate conform prevederilor Legii fondului funciar şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste dispoziţii legale, coroborate cu concluziile raportului de expertiză topografică, efectuat de expertul C.V., care concluzionează fără echivoc faptul că la data preluării abuzive, terenul de 3,5 ha. situat în fosta moşie L., se află în extravilanul localităţii Călăraşi, conduc indubitabil la concluzia că această suprafaţă de teren nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Având în vedere dispoziţiile art. 8.1. şi 8.2. din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 (8.2. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din aceeaşi lege, acestea, în temeiul art. V alin. din titlul 1 din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare) soluţia care se impune este aceea de înaintare a notificării referitoare la acest imobil, C.M. Călăraşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Critica formulată de apelantă privitoare la faptul că reclamantul nu a făcut nicio menţiune în notificarea nr. 58/2002, cu privire la suprafaţa de 6000 m2 teren intravilan, nu mai poate face obiect de analiză, deoarece instanţa supremă, în primul ciclu procesual a stabilit că bunul, deşi nu a fost identificat în notificare, era identificabil, atâta vreme cât notificarea face trimitere la fosta moşie L. descrisă în actul de proprietate ataşat notificării. Din acest punct de vedere instanţa de fond a reţinut în mod corect că pentru cele trei locuri de casă a câte 2000 m2teren, fiecare situate pe raza comunei Ştefan Vodă (localitate existentă atât la data preluării abuzive cât şi la data formulării notificării) existau elemente suficiente în actul de proprietate pentru a constata că P.M. Călăraşi nu are calitate de unitate deţinătoare şi a dispus înaintarea acesteia P.C. Ştefan Vodă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.M. Călăraşi criticând-o pentru următoarele aspecte.
Prin dispoziţia nr. 2628 din 7 iulie 2005 s-a respins notificarea formulată de L.F., pe considerentul că aceasta nu cuprinde elementele de identificare a bunului imobil, pentru care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent, contrar dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Tot astfel notificarea nu face nicio precizare expresă cu privire la suprafaţa de 3,5 ha teren ce constituia moşia L., care nu are menţionate elementele de identificare, situaţie în care în mod neîntemeiat s-a dispus anularea dispoziţiei emise de recurentă.
Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a pronunţat asupra unei cereri de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 3,5 ha, fosta moşie L., aşa cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, situaţie în care reclamantul urma să se adreseze cu cerere Primăriei localităţii pe raza căreia se află terenul, până la 31 decembrie 1998, sub sancţiunea decăderii aşa cum prevede art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Or, intimatul nu a respectat acest termen, ci a formulat cerere în temeiul Legii nr. 10/2001 fără a preciza şi suprafaţa de 3,5 ha, în notificarea care a fost întocmită la data de 4 februarie 2002, situaţie în care instanţa a greşit dispunând trimiterea notificării Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Solicită admiterea recursului în privinţa dispoziţiei de trimitere a notificării privind suprafaţa de 3,5 ha teren, Comisiei municipale Călăraşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul L.F. a formulat concluzii scrise.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Recursul vizează critica soluţiei instanţei de apel în privinţa anulării dispoziţiei atacate şi trimiterea notificării referitoare la terenul de 3,5 ha situat în fosta moşie L., Comisiei municipale Călăraşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Or, din moment ce, consecinţă a deciziei de casare nr. 2281 din 13 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a identificat suprafaţa de teren ce compune fosta moşie L., ca întindere şi amplasament şi s-a stabilit că suprafaţa de 3,6 ha teren preluat abuziv, inclus în fosta proprietate a contestatorilor se află în extravilanul localităţii Călăraşi, şi prin urmare nu intră sub auspiciile Legii nr. 10/2001 [(art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege)] în mod legal a procedat instanţa de apel aplicând dispoziţiile art. 81 şi 82 din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Astfel, potrivit textelor citate, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din aceeaşi lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul 1 din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii în mod legal instanţa a dat semnificaţie juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de a proceda în ipoteza de natura celei în speţă şi a dispus trimiterea notificării privitoare la suprafaţa de 3,5 ha teren, Comisiei Municipiului Călăraşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Faţă de cele reţinute, instanţa nu are a se pronunţa asupra decăderii din termen a contestatorilor, deoarece soluţia de trimitere a cauzei spre soluţionare organului competent nu semnifică pronunţarea instanţei de apel în vreun fel asupra termenului de formulate a cererii, şi prin urmare nu poate fi supusă criticii în recurs.
În aceste condiţii, criticile calificate de instanţa de recurs ca aparţinând pct. 9 art. 304 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, situaţie în care recursul urmează a fi respins în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P. M. Călăraşi împotriva deciziei nr. 628 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant L.F. 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5686/2010. Civil → |
|---|
