ICCJ. Decizia nr. 5664/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5664/2010

Dosar nr. 945/111/2008

Şedinţa publică din 29 octombrie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Constată că la data de 5 martie 2008, reclamanta S.M. s-a adresat instanţei formulând contestaţie împotriva Dispoziţiei din 14 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea şi solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea, să se anuleze dispoziţia respectivă şi să se dispună acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilele-clădiri ce au făcut obiectul Notificării din 2001, ce au aparţinut autorului S.E., constituind o fermă de producţie agricolă, formată din mai multe clădiri şi care au fost preluate de stat după anul 1960.

La data de 5 august 2008, pârâtul Primarul Municipiului Oradea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât reclamanta a atacat în instanţă anterior Dispoziţia din 6 noiembrie 2001 prin care a notificat aceleaşi imobile, înscrise în C.F. Oradea.

Prin încheierea din 9 martie 2009, Tribunalul Bihor a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, reţinându-se că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, raportat la sentinţa civilă nr. 552/C/2004 a aceluiaşi tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 255/C/2009, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu intimata instituţia Primarului Municipiului Oradea.

A anulat Dispoziţia din 14 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea şi a dispus obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de admitere a notificării reclamantei din 2001 şi să propună despăgubiri pentru imobilele constând în : locuinţă de serviciu compusă din 1 cameră, bucătărie, construcţie mixtă din cărămidă şi chirpici, grajd şi şopron cu lungime de 30 m şi lăţime de 5,60 m, construite din cărămidă, acoperite cu ţiglă, amplasate anterior înscris în C.F. Oradea.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta este descendenta lui Schenker Endre care a dobândit construcţiile solicitate de la mama sa, S.E., născută K.A., iar din referatul de fundamentare a Dispoziţiei din 2008 a reieşit că pe terenurile ce au aparţinut antecesorului reclamantei, preluate de Statul Român, actualmente nu se mai găseşte nicio construcţie, edificatele fiind demolate.

Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa a apreciat că este întemeiată acţiunea promovată de reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 1, 2, 3, 6 şi 10 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii respective, la data de 18 august 2009, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Oradea, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât reclamanta s-a aflat în eroare atunci când a înţeles să solicite despăgubiri pentru construcţiile intabulate în alte cărţi funciare decât cele depuse în susţinerea prezentei cereri,.

Astfel, prin notificarea din 2001, reclamanta a solicitat imobilul înscris în C.F. Oradea, însă studiul acestor cărţi funciare arată că se referă la terenuri şi nu la construcţii, contestatoarea formulând şi notificarea din 30 noiembrie 2001 în Dosarul administrativ nr. 3313/2005 prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. Oradea, unde într-adevăr sunt notate construcţiile, foste proprietăţi ale antecesorilor intimatei, S.A. şi K.A.

S-a mai susţinut şi faptul că, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la aplicarea acesteia a terenurilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, contestaţia formulată de reclamantă apare ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 2/2010/ A din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de către pârâtă, întrucât, atât din cuprinsul notificării, cât şi al contestaţiei a rezultat faptul că obiectul cererii a fost constituit de imobilele preluate abuziv de către Statul Român, neputându-se exclude clădirile doar pe baza considerentului că nu figurează înscrise în cartea funciară, în condiţiile în care reclamanta a făcut dovada preluării abuzive.

S-a reţinut împrejurarea că aceste construcţii nu se mai regăsesc pe terenul în litigiu ulterior preluării de către Statul Român, însă asta nu justifică respingerea contestaţiei reclamantei, în condiţiile în care s-a făcut dovada existenţei acestor bunuri în patrimoniul antecesorilor reclamantei, anterior preluării de către stat.

S-a constatat şi faptul că din menţiunile cărţilor funciare depuse la dosar, a rezultat într-adevăr faptul că niciuna dintre construcţiile notificate şi pentru care s-au solicitat despăgubiri nu apar notate la proprietatea antecesorului reclamantei S.E., însă prin contractul de donaţie încheiat între S.E. - moşieră şi fiul său S.E.-junior la data de 1 noiembrie 1940 în faţa Notarului Public Regal V.E., autentificat din 1940 s-au donat pe lângă terenurile identificate cu numerele topografice menţionate în notificare şi construcţiile gospodăreşti existente pe aceste terenuri.

Împotriva deciziei respective, la data de 12 februarie 2010, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Oradea, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, care să fie schimbată în totalitate în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că nu prezintă vreo relevanţă motivarea instanţei de apel referitoare la faptul că imobilele notificate nu se mai găsesc pe teren, fiind demolate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Or, dată fiind incidenţa acestei prevederi legale, în raport de înscrisurile aflate la dosar, a rezultat faptul că imobilele notificate se aflau în administrarea S.C.D.P. Oradea, fiind ulterior preluate de C.A.P. Seleuş.

S-a mai susţinut faptul că instanţele de judecată au fost în eroare atunci când au considerat că pe terenurile înscrise în C.F. Oradea au fost edificate construcţii, acestea reprezentând în realitate terenuri fără construcţii, după cum rezultă şi din cărţile funciare în care au fost înscrise imobilele respective.

S-a concluzionat că nu poate fi vorba de imobile reprezentând clădiri, de vreme ce construcţiile la care a făcut referire contestatoarea se regăsesc intabulate în alte coli de carte funciară, formând obiectul altei notificări.

La data de 29 octombrie 2010, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat de pârât, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiat, şi-l va respinge ca atare.

Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stipulează faptul că - „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele ale căror regimuri juridice este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/91, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.

Această dispoziţie legală, invocată de către pârât prin motivele de recurs, nu-şi are însă incidenţă în cauză, întrucât obiectul notificării şi respectiv al contestaţiei formulată de reclamantă l-a constituit construcţii, în prezent demolate şi pentru care a solicitat şi i s-au acordat despăgubiri, şi nu terenuri.

Prin urmare, această critică formulată de pârât este cu totul străină de natura pricinii şi obiectul acţiunii introductive de instanţă.

În ceea ce priveşte criticile formulate, referitoare la menţiunile din C.F. Oradea, potrivit cărora pe aceste terenuri înscrise în cartea funciară s-au aflat construcţii, aspect reţinut eronat de către instanţa de apel, întrucât imobilele respective reprezentau terenuri fără construcţii - sunt lipsite de relevanţă, în condiţiile în care instanţele au reţinut că niciuna din construcţiile notificate şi pentru care s-au solicitat despăgubiri nu au fost notate în cartea funciară, potrivit menţiunilor cărţilor funciare depuse la dosar, în care sunt înscrise numerele topografice indicate în cuprinsul notificării.

Pe de altă parte, instanţele au reţinut corect faptul că împrejurarea că aceste construcţii solicitate nu se mai regăsesc pe teren ulterior preluării de către Statul Român, justifică admiterea contestaţiei reclamantei, câtă vreme aceasta a făcut dovada existenţei acestor bunuri în patrimoniul antecesorilor, aceasta fiind îndreptăţită la plata despăgubirilor, conform art. 1, 2, 3, 6 şi 10 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire, precum şi dovada dreptului de proprietate a antecesoarei reclamantei pentru construcţiile solicitate, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, faptul că au fost demonstrate în cauză, potrivit actelor de stare civilă şi a contractului de donaţie autentificat din 1940 prin care S.E. - moşieră a donat fiului său S.E. - junior pe lângă terenuri şi construcţiile gospodăreşti existente, respectiv locuinţă de serviciu compusă din 1 cameră şi bucătărie; construcţie mixtă din cărămidă şi chirpici, grajd şi şopron.

În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat, respectiv prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul declarat de pârât se va respinge, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva Deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5664/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs