ICCJ. Decizia nr. 5773/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5773/2010
Dosar nr. 48563/3/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2008, sub nr. 48563/3/200 reclamantul N.L. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. şi Guvernul României, solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate că, prin sentinţă, a fost discriminat de pârâţi, care nu au respectat principiile prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, când au emis actele de înstrăinare a acţiunilor deţinute de Statul Român la B.C.R.; să fie obligaţi pârâţii să îi vândă în aceleaşi condiţii şi la acelaşi preţ un număr egal cu cel al acţiunilor oferite şi vândute fostului preşedinte al B.C.R. - N.D. şi să repare gravul prejudiciu moral şi material pe care l-au produs reclamantului prin această discriminare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâtul Guvernul României, printr-o serie de acte adoptate ilegal, a făcut posibilă vânzarea pachetului de acţiuni de 8% din capitalul social al B.C.R., cu excluderea abuzivă a celorlalţi salariaţi, care munceau sau care munciseră în economia naţională, printre care se număra şi reclamantul.
Prin această excludere, reclamantul a susţinut că a suferit în mod evident un grav prejudiciu material şi moral, ce se impune a fi acoperit de către pârâţi.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României şi Convenţiile europene în materie Prin sentinţa civilă nr. 97 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant prin Decizia nr. 106/ A din 15 februarie 2010, a admis calea de atac, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu motivarea că instanţa era obligată să dispună citarea reclamantului în vederea suplinirii lipsei semnăturii de pe cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanţă atunci când a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată.
Intimatul-reclamant prin concluziile orale a invocat excepţialipsei calităţii active a recurentului.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia invocată conform art. 137 C. proc. civ., va constata caracterul nefondat al acesteia, dat fiind calitatea de parte în proces a recurentei, ce îi conferă vocaţia de a exercita căile de atac permise de lege.
Recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii pe o cerere de chemare în judecată poate fi împlinită în tot cursul judecăţii, iar dacă pârâtul invocă această lipsă, reclamantul trebuie să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.
Acest text de lege reglementează în mod clar posibilitatea acoperirii nulităţii cererii de chemare în judecată prevăzută la alin. (1) din acelaşi articol, prin semnarea acesteia de către reclamant, fie în tot cursul judecăţii, fie până la prima zi de înfăţişare următoare, în cazul în care lipsa a fost invocată de pârât şi se aplică indiferent de faptul că pârâtul a solicitat sau nu judecarea cauzei în lipsă.
În aplicarea acestei dispoziţii şi a dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorului, instanţa de fond, constatând lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată, era obligată să dispună citarea acestuia în vederea suplinirii acestei lipse, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., şi numai dacă acesta nu s-ar fi prezentat pentru a suplini această lipsă, putea constata nulitatea acţiunii.
Înalta Curte pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului recurent invocată de reclamantul N.L.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 106/ A din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5664/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5777/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
