ICCJ. Decizia nr. 611/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 611/2010
Dosar nr. 272/91/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 272/91/2009 reclamanţii A.I. şi N.C. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 502 din 27 octombrie 2005 a Tribunalului Vrancea în sensul de a se menţiona alături de constatarea dreptului reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător valorii de 547.499.000 ROL şi obligarea la plata acestei sume către reclamante, menţiune care din eroare nu a fost trecută.
Prin încheierea din 26 martie 2009 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 502/2005 a aceleiaşi instanţe – formulată de reclamanţii A.I. şi N.C.
Prin aceeaşi încheiere s-a respins ca neîntemeiată şi excepţia de tardivitate invocată de A.V.A.S.
S-a reţinut că în speţă, cererea reclamanţilor nu priveşte o eroare materială în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar excepţia de tardivitate ridicată de A.V.A.S. se referă la termenul prevăzut de art. 281 alin. (2) C. proc. civ. şi nu la art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 207 A din 17 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A.I. şi N.C. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 26 martie 2009 a Tribunalului Vrancea în contradictoriu cu SC R. SA, A.V.A.S. Bucureşti, şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Galaţi a concluzionat că petitul reclamanţilor nu se încadrează în dispoziţiunile art. 281 C. proc. civ., aşa cum corect a reţinut instanţa de fond şi în consecinţă pentru acoperirea omisiunii nu se poate urma procedura prevăzută de acest text de lege.
În recursul declarat împotriva deciziei nr. 207 A din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi au declarat recurs reclamanţii, invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 8, 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului reclamanţii arată că prin omisiunea instanţei de a obliga pe pârâţi la plata sumei de 547.499.000 lei executarea sentinţei civile nr. 502/2005 este afectată sentinţa fiind astfel lipsită de puterea sa executorie.
În cauză nu este vorba de o chestiune de fond legată de interpretarea dispoziţiunilor legale pentru ca omisiunea să fie valorificată numai prin exercitarea căilor legale de atac, aşa cum greşit susţine instanţa de apel.
Hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi care i-au format convingerea, ci preia fără rezerve motivarea instanţei de fond fără nicio argumentare şi justificare a soluţiei.
Instanţa de apel s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că reclamanţii au solicitat completarea dispozitivului sentinţei instanţei de fond schimbând astfel natura, cererii avută în vedere de părţi – aceea a îndreptării erorii materiale.
Calea reglementată de art. 281 C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, inclusiv omisiunile care nu afectează substanţa hotărârii.
În speţă, prin sentinţa a cărei îndreptare materială s-a solicitat, reclamanţilor li s-a recunoscut doar un drept teoretic, iluzoriu, nefiind în măsură să ducă la valorificarea dreptului de creanţă pe cale de executare şi aceasta în condiţiile în care, Fondul Proprietatea aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană, nu funcţionează într-un mod susceptibil să asigure acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 502 din 27 octombrie 2005 Tribunalul Vrancea a admis cererea reclamanţilor A.I. şi N.C. în contradictoriu cu SC R. SA Odobeşti prin lichidator SC E. SRL Focşani, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător sumei de 547.499.000 lei, respingând totodată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins excepţia lipsei de legitimare privind A.V.A.S. Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 37 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, care a respins apelul Ministerului Agriculturii şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 9633 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a respins ca nefondat recursul aceluiaşi minister.
Prin cererea introductivă la instanţa de fond, întemeiată pe art. 281 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii au solicitat „îndreptarea erorii", materiale din dispozitivul sentinţei nr. 502/2005 în sensul adăugirii în cuprinsul acesteia – a obligării pârâtului la plat valorii de 547.499.000 lei ROL.
În accepţiunea art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Este evident din formularea şi raţiunea textului procedural că pe această cale nu se poate urmări îndreptarea unei hotărâri cu privire la aspectele de fond ale raporturilor dintre părţi, chiar dacă ele decurg în mod logic şi juridic din soluţia pronunţată şi au fost omise la darea soluţiei, întrucât acestea nu prezintă caracterul unor erori materiale.
În prezenta cauză, prin sentinţa nr. 502/2005 instanţa de fond s-a pronunţat doar în legătură cu calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii în cuantumul stabilit, fără însă a avea un temei legal de obligare a SC R. Odobeşti SA şi a Ministerului Agriculturii la plata efectivă a imobilelor revendicate, deoarece pârâtele erau ţinute doar de a propune prin Decizia sau dispoziţie motivată acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamanţilor (în valoare de 547.499.000 ROL) şi de a înainta această decizie Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura entitate chemată la acordarea lor.
Aşadar, înaintea înfăptuirii acestor demersuri legale, care vizează fondul cauzei, reclamanţii nu puteau păşi la executarea sentinţei nr. 502/2005 pentru a susţine astfel că pretinsa omisiune a instanţei, pe care nu au invocat-o nici măcar în recurs, ar reprezenta un impediment la executare.
În acest context, cererea reclamanţilor nu poate fi legal încadrată în dispoziţiunile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum corect a concluzionat Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 207/A din 17 iunie 2009.
Instanţa de apel a făcut în cauză o motivare succintă dar de natură a susţine în fapt şi în drept soluţia pronunţată, fără a depăşi însă cadrul legal al cauzei cu care a fost investită. Referirea la art. 280 alin. (2) C. proc. civ. vizează un supliment de motivare, ca o eventuală opţiune pentru reclamanţi în rezolvarea impasului în care pretind că s-ar afla.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamanţii A.I. şi N.C. împotriva deciziei civile nr. 207/A din 17 iunie 2009 va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanţii A.I. şi N.C. împotriva deciziei nr. 207 A din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 607/2010. Civil → |
|---|
