ICCJ. Decizia nr. 615/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 615/2010
Dosar nr. 1322/1/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. N.M.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 7342 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe considerentul că judecarea cauzei s-a făcut cu rea credinţă, doi membri ai completului fiind colaboratori ai fostei securităţi.
În demersul judiciar al soluţionării prezentei acţiuni, revizuienta şi-a extins temeiul juridic al cererii sale şi pe dispoziţiunile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., deoarece instanţa a omis să se pronunţe în legătura cu atribuirea unui teren în echivalent.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanta R.N.M. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti prin primar rectificarea dispoziţiei nr. 5484 din 6 martie 2006 a Primarului Municipiului Bucureşti în sensul de a-i fi atribuit un teren în valoare echivalentă sau un apartament într-o vilă în schimbul terenului în suprafaţă de 359,92 mp, preluat de stat abuziv şi pentru care i-au fost acordate despăgubiri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia lipsei de legitimare procesuală pasivă a Ministerului Apărării Naţionale iar pe fond a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinând că dispoziţia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin Decizia nr. 33 din 13 februarie 2007 a respins apelul contestatoarei şi a menţinut sentinţa, concluzionând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiunilor legale în materie – respectiv Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 – care stabilesc modalităţile de acordare a măsurilor reparatorii în privinţa imobilelor preluate de stat în mod abuziv.
Prin Decizia nr. 73342 din 1 noiembrie 2007 a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de reclamanta R.N.M. împotriva deciziei nr. 331 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs nu a rezultat concret în ce consta motivele de nelegalitate, lipsa temeiului legal ori încălcarea şi aplicarea greşită a legii, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., text legal pe care recurenta şi-a întemeiat recursul. Mai mult, susţinerile reclamantei din motivarea recursului nu au putut fi încadrate în niciunul din temeiurile legale de casare sau modificare a hotărârii recurate – prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cu excepţia cazului prevăzut la pct. 7, revizuirea este admisibilă numai cu privire la hotărârile de fond, chiar dacă nu s-a exercitat calea ordinară de atac a apelului, precum şi la cele pronunţate de către instanţa de recurs, dacă a rezolvat fondul litigiului.
În cauză însă cererea de revizuire este formulată împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care recursul s-a constatat nul, astfel că, nefiind vorba de o hotărâre de evocare a fondului, cererea de revizuire nu poate fi primită.
În afară de aceasta, depăşind chiar impedimentul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., deşi existenţa acestuia reprezintă o cerinţă de admisibilitate a cererii de sesizare, revizuienta nu a probat împrejurarea potrivit căreia Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi fost pronunţată în condiţiile săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu pricina de către judecătorii incriminaţi în cererea sa.
În acelaşi cadru ipotetic vizat de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în speţă nu putea opera nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. – care reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii şi care se referă la inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a pronunţat. Faptul că prin contestaţia la dispoziţia nr. 5484/2006 a Primarului municipiului Bucureşti R.N.M. a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în natură sub forma acordării unui teren în schimb şi i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor, nu reprezintă o încălcare a principiului de referinţă consacrat de art. 129 pct. 6 C. proc. civ., ci un act de judecată, de apreciere a instanţei, operat în limitele legale ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, care nu cade sub incidenţa controlului exercitat pe calea extraordinară a revizuirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 7342 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de R.N.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 611/2010. Civil → |
|---|
