ICCJ. Decizia nr. 5956/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5956/2010
Dosar nr. 1063/90/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Vâlcea, E.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, pronunţarea unei hotărâri prin care să se desfiinţeze dispoziţia din 24 mai 2005, prin care i-a fost respinsă reclamantei notificarea privind restituirea în natură a suprafeţei de 1.808 mp, situată în str. R. din Municipiul Râmnicu Vâlcea.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în mod greşit a fost respinsă cererea reclamantei de restituire în natură a suprafeţei de 1.808 mp, cu argumentul că este afectată de amenajări de interes public.
Prin întâmpinare, intimatul s-a apărat în sensul că pentru imobilul ce a făcut actul notificării, reclamantei i-a fost atribuit teren în compensare în suprafaţă de 1.542.
Tribunalul Vâlcea, prin Sentinţa civilă nr. 308 din 18 mai 2006, a respins contestaţia ca nefondată, cu argumentul că suprafaţa de 1.808 mp pe care reclamanta a solicitat-o să-i fie restituită este supusă regimului juridic reglementat de Legea nr. 8/1991, astfel că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu este posibilă restituirea imobilului în procedura specială prevăzută de acest act normativ de pe urmă.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de către această instanţă prin respingerea apelului formulat de către reclamantă potrivit Deciziei civile nr. 33 pronunţată la 1 februarie 2007.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind adoptate Hotărârile nr. 4845, respectiv 4947/2003 de acordare de despăgubiri, fiindcă terenurile erau ocupate de construcţii sau alte amenajări.
Curtea de Apel Piteşti, în argumentarea soluţiei pronunţate în apel a apreciat că cererea reclamantei formulată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 are ca scop obţinerea unei duble despăgubiri pentru imobilul în cauză.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că, au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, atunci când s-a reţinut că imobilul nu face obiectul acestui act normativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 7421 din 2 noiembrie 2007, a admis recursul reclamantei şi a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea că, în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel nu au soluţionat pe fond cererea recurentei şi a aplicat eronat dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorând împrejurarea că acesteia de pe urmă nu i-a fost restituită suprafaţa de 1.808 mp în natură şi nici nu i-au fost plătite despăgubiri în temeiul Legii fondului funciar.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 949 din 6 noiembrie 2008, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură reclamantei a suprafeţei de 727,50 mp, aşa cum s-a identificat în raportul de expertiză tehnică.
Instanţa de fond a reţinut că, doar suprafaţa de 727,5 mp este liberă şi poate fi restituită în natură reclamantei, deoarece restul suprafeţei ce face obiectul notificării este traversată de o conductă de gaz şi este absolut necesară pentru exploatarea imobilelor învecinate, asigurându-se spaţiul necesar accesului şi eventualelor intervenţii.
Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanta şi pârâtul Primarul Municipiului Vâlcea.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că, în mod greşit instanţa de fond nu a restituit integral suprafaţa de teren în natură, încălcându-se dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, suprafaţa de 141,11 mp şi suprafaţa de 409,9 mp fiind libere, în sensul legii pentru a se putea restitui în natură.
Cu privire la suprafaţa de 230,8 mp, instanţa de fond nu a motivat soluţia respingerii în parte a cererii de restituire în natură, pronunţând o hotărâre nelegală.
Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, în dezvoltarea motivelor de apel a arătat că Tribunalul a restituit suprafaţa de 727,50 mp contrar dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, ignorând amenajările de utilitate publică ce afectează imobilul.
Analizând apelurile în limita motivelor invocate s-a apreciat ca fondat cel formulat de reclamantă şi nefondat cel formulat de pârât.
Reclamanta-apelantă a solicitat să-i fie restituite în natură suprafaţa de 1.808 mp teren situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea, str. R., problema de drept cu privire la regimul juridic al imobilului fiind dezlegată cu caracter obligatoriu, potrivit art. 315 C. proc. civ., de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Părţile au criticat aplicarea textului de lege de către instanţa de fond, fie că imobilul trebuia restituit integral în natură, nefiind ocupat de construcţii sau de amenajări de utilitate publică, fie în sensul că, în mod greşit s-a restituit o suprafaţă de teren exceptată de la regula prevăzută de art. 7 din Legea nr. 10/2001.
Condiţia restituirii în natură, reglementată de textul de lege enunţat este ca terenul să fie liber, să nu fie afectat de servituţi legale, ori alte amenajări de utilitate publică.
Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a criticat sentinţa tribunalului pentru argumentul că s-a restituit reclamantei o suprafaţă de teren în natură, făcându-se abstracţie de regimul juridic al acesteia, respectiv de amenajarea de utilitate publică ce o afectează, fără a face dovada apartenenţei imobilului la domeniul public, în sensul mai sus invocat.
Din cercetarea la faţa locului s-a confirmat că suprafaţa de 727,5 mp era una ce excede căilor de acces ce deservesc blocurile învecinate, fiind liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru a se restitui în natură, potrivit art. 7 din acelaşi act normativ.
Acelaşi regim juridic îl are şi suprafaţa de 298 mp, identificată în schiţa anexată raportului de expertiză tehnică ce se putea restitui în natură apelantei-reclamante, astfel că, privitor la această suprafaţă, s-a admis apelul şi s-a modificat sentinţa în sensul că s-a dispus restituirea în natură.
Suprafaţa de 141,7 mp este străbătută de o conductă de gaz şi, în mod corect, instanţa de fond a păstrat dispoziţia de plată a despăgubirilor ca urmare a restituirii în natură precum şi suprafaţa de 409,9 mp, identificată în raportul de expertiză tehnică.
Reclamanta apelantă a criticat sentinţa şi sub aspectul că instanţa de fond nu a motivat soluţia respingerii cererii de restituire a terenului în suprafaţă de 230,8 mp, însă cu privire la această suprafaţă, tribunalul a motivat că nu este liberă pentru a putea fi restituită în natură.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 177/A din 14 decembrie 2009 a admis apelul declarat de reclamantă şi a respins apelul declarat de parat.
Împotriva Deciziei civile nr. 177/A din 14 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1063/90/2008, au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.
Se susţine că prin dispoziţia Primarului atacată s-a stabilit dreptul la despăgubiri al reclamantei recurente pentru suprafaţa de 1.808 mp notificată. Prin hotărârea instanţei de fond în rejudecare s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de 727,50 mp (identificată pe planul anexă la raport prin "S3" din totalul suprafeţei libere de 1.508,47 mp stabilită prin raportul de expertiză).
Prin decizia atacată s-a reluat menţiunea restituirii celor 727,50 mp şi s-a dispus în completare restituirea suprafeţei de 298 mp (S2).
Se susţine că acea suprafaţă S2 nu au solicitat-o nici prin contestaţie, nici prin apel, iar în privinţa suprafeţei S3 (727,50 mp) nu se justifică reluarea hotărârii instanţei de fond sub acest aspect.
Se consideră incident şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se încalcă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 1 lit. a) din Normele metodologice care prevăd prevalenţa restituirii în natură şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată - care prevăd obligativitatea restituirii în natură atunci când imobilul este deţinut de o autoritate publică locală.
Instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond pe acest aspect în ceea ce priveşte nerestituirea suprafeţelor S4, S5 şi S6, reţinând că sunt "grevate" de o conductă de gaz (S5 şi S6) şi o cale de acces în str. R. pentru persoanele ce locuiesc în blocul vecin (S4). Niciuna dintre aceste pretinse afectaţiuni publice nu sunt reale, aspecte rezultate cu certitudine din toate probele administrate.
Se mai precizează că instanţa de apel încalcă prin hotărârea atacată şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, se consideră că prevalenţa restituirii în natură trebuie analizată şi circumscrisă condiţiilor concrete ale aplicării Titlului VII al Legii nr. 247/2005 şi O.G. nr. 81/2007, notorii sub aspectul unei imposibilităţi de despăgubire justă şi într-un termen rezonabil în baza acestei legi astfel cum impun dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea vizează următoarele aspecte:
Instanţa de fond a admis în mod greşit contestaţia şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 727,50 mp compusă din două suprafeţe, respectiv spaţiul de parcare propriu-zis şi un scuar ce este un teren de uz şi interes public.
Este normal ca în cadrul unui ansamblu de locuinţe, clădirile să fie amplasate la anumite distanţe care trebuie să fie mai mari sau cel puţin egale cu înălţimea clădirii celei mai înalte. Aceasta nu înseamnă că terenul dintre construcţii poate fi restituit în natură foştilor proprietari.
La amplasarea clădirilor cu destinaţie de locuinţă se are în vedere şi amplasarea dotărilor tehnico-edilitare aferente acestora, aşa cum sunt reglementate şi prin "Normele de igienă şi a recomandărilor privind modul de viaţă al populaţiei", aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997.
Se mai consideră din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pe terenul respectiv se află o parcare auto, alei de acces la blocuri, o conductă de gaze ce alimentează bl. x, o fântână şi spaţiu verde. Aceste dotări tehnico-edilitare au fost realizate cu ansamblul de locuinţe deoarece ele sunt prevăzute în planul de situaţie anexă la Decretul de expropriere nr. 303/1987.
Se invocă în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Recursul declarat de reclamantă vizează, pe de o parte, greşita restituire în natură a două suprafeţe de teren, de instanţa de apel şi pe de altă parte, greşita nerestituire în natură a suprafeţelor de teren "grevate" de afectaţiuni publice (S4, S5 şi S6) care, în opinia acesteia ar fi suprafeţe libere, putând fi restituite în natură.
Susţinerile recurentei-reclamante nu sunt fondate.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este necesar ca instanţa să fi acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecăţii, or aşa cum a învederat reclamanta, obiectul acţiunii sale îl constituie desfiinţarea dispoziţiei din 24 mai 2005 a Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea prin care i-a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a suprafeţei de 1.808 mp teren.
Acea suprafaţă de teren de 298 mp cu privire la care instanţa de apel a dispus restituirea în natură face parte din suprafaţa de teren solicitată, şi a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică în cauză.
Cu privire la suprafaţa de 727,50 mp despre care se susţine că greşit s-au reluat dispoziţiile sentinţei de fond sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nici această critică nu se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci a reluat dispoziţia de restituire în natură a acestei suprafeţe, dispoziţie a instanţei de fond.
Nici prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece instanţele de judecată au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente şi anume art. 11 din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 10, 11, 10.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziţii "prin teren liber", restituibil în natură se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică. Sintagma "amenajare de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie, dotări tehnice-utilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţilor învestite cu soluţionarea acestora, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Interpretarea dată de instanţa de judecată este conformă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a situaţiei de fapt identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză (acele suprafeţe de teren fiind afectate de amenajări de utilitate publică) nefiind încălcate dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Şi recursul declarat de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea este nefondat, nefiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a considerat în mod just, prin interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente - art. 1, 7 şi 11 din Legea nr. 10/2001, că acele suprafeţe de teren pot fi restituite în natură, fiind libere (aşa cum s-a constatat şi în urma efectuării cercetării la faţa locului).
Procedând astfel, instanţa de apel a dat prioritate principiului prevalenţei restituirii în natură a terenului liber, pronunţând o hotărâre legală, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legii speciale de restituire a imobilelor preluate abuziv.
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile ca nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta E.M. şi pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei civile nr. 177/A din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5953/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 63/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
---|