ICCJ. Decizia nr. 6354/2010. Civil
| Comentarii |
|
I. La 10 noiembrie 1995, reclamantul R.I.M.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și Serviciul Român de Informații, solicitând în temeiul art. 480 din C. civ. obligarea acestora la restituirea imobilului situat în București, sector 1, compus din 1.977 mp teren și construcție (casă cu 4 nivele și garaj), preluat abuziv de la M.I., defuncta sa mamă.
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 8464 din 27 mai 1999, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 537 din 3 mai 2000, a respins acțiunea, ca nefondată.
Reclamantul a declarat apel și, pe parcursul soluționării acestei căi de atac, în cauză au depus cereri de intervenție în interes propriu Ministerul Finanțelor Publice (în calitate de reprezentant al Statului Român), precum și M.G.I. (în nume propriu și ca reprezentant al E.E.A., căsătorită E.E.A.B.K., sora sa), M.N.R.A. și D.S.A. (în nume propriu și ca reprezentant al Z.I.D. și B.R.D., născută B.R.D.A., sora și, respectiv, verișoara lui), toți în calitate de moștenitori legali ai defunctului N.I.M., soțul mamei apelantului.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 31 mai 2001, a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții persoane fizice și a admis, în principiu, cealaltă cerere de intervenție.
în continuare, aceeași curte, prin decizia nr. 345 din 14 iunie 2001, a admis apelul și a anulat sentința, cu reținere în vederea judecării fondului, iar apoi, prin decizia nr. 285 din 5 iunie 2003, a admis acțiunea, i-a obligat pe pârâți și pe intervenientul Ministerul Finanțelor Publice să lase imobilul revendicat în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamantului și a respins cererea de intervenție în interes propriu.
II. La 4 septembrie 2003, intervenienții D.S.A. (în nume propriu și ca reprezentant legal al Z.I.D. și B.R.D.), M.G.I. (în nume propriu și ca reprezentant legal al E.E.A.B.K.) și M.N.R.A. au solicitat, conform art. 281 din C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea din 31 mai 2001, în sensul că reprezentantul pârâtului Serviciul Român de Informații a pus concluzii de admitere în principiu a cererii lor de intervenție, și nu de respingere a acestei cereri, cum greșit s-a consemnat.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 16 octombrie 2003, a admis cererea și a îndreptat eroarea materială strecurată în încheierea precedentă, în sensul că reprezentantul pârâtului S.KI. a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de petenți.
III. La 10 noiembrie 2009, intervenienții D.S.A. și M.G.I. (în nume propriu și în calitate de reprezentanți ai Z.I.D., B.R.D. și E.E.A.B.K.) au solicitat, conform art. 281 din C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 285/2003.
Concret, petenții au susținut că mențiunea "întrucât imobilul a fost cumpărat de mama apelantului în regimul separației de bunuri" este contrară consemnărilor cuprinse în încheierea din 31 mai 2001.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 4 martie 2010, a respins cererea, ca nefondată.
S-a reținut că:
- prin încheierea din 31 mai 2001, instanța nu a motivat respingerea cererii de intervenție formulate de petenți;
- totuși, în considerentele deciziei nr. 285/2003 s-a menționat că instanța a respins această cerere de intervenție pe considerentul că "imobilul a fost cumpărat de mama apelantului în regimul separației de bunuri";
- nemotivarea respingerii cererii de intervenție în încheierea de ședință și prezentarea acestei motivări direct în considerentele deciziei nu constituie însă erori materiale în sensul art. 281 din C. proc. civ.
IV. Petenții intervenienți au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei încheieri, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, așa cum a fost formulată.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 2813,art. 299 și urm. din C. proc. civ., recurenții susțin că:
- de vreme ce încheierea din 31 mai 2001 nu face nicio referire la motivele respingerii cererii lor de intervenție, mențiunea cuprinsă în considerentele deciziei și vizată prin cererea de îndreptare este contrară prevederilor art. 268 alin. (3)- alin. (4) C. proc. civ.;
- la dosarul cauzei nu a fost atașată copia filei corespunzătoare din caietul grefierului de ședință în care acesta a consemnat mersul dezbaterilor din 31 mai 2001.
Prima critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteze prevăzută de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- textul pe care petenții și-au întemeiat cererea de îndreptare se referă la "erori materiale", și nu la erori de judecată;
- or, este evident că mențiunea contestată de recurenți, fără corespondent în încheierea de respingere a cererii lor de intervenție constituie, eventual, o eroare de judecată, și nicidecum o eroare materială susceptibilă de îndreptare pe calea prevăzută de art. 281 din C. proc. civ.
Cealaltă critică nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs enumerate de art. 304 din C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6357/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6353/2010. Civil → |
|---|
