ICCJ. Decizia nr. 671/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 671/2010
Dosar nr. 9236/1/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă la 8 noiembrie 2007 contestatoarea SC A. SA a formulat contestaţie împotriva deciziei civile nr. 6232/2008 pronunţată în dosarul nr. 27/110/2004, având ca obiect acţiunea în revendicare, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul judeţean Bacău, Direcţia generală pentru Protecţia Copilului şi Ministerul Apărării.
Motivele contestaţiei în anulare, constau în neexaminarea de către instanţa de recurs a motivului de recurs privitor la nelegalitatea hotărârii recurate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizau nelegalitatea HG nr. 807/1994, cu excepţia nulităţii absolute a procesului verbal din 16 septembrie 1994, şi a erorii în care s-a aflat instanţa cu privire la considerarea deciziei nr. 1861 din 23 mai 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca o soluţie pe fond.
Invocă dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, Consiliul judeţean Bacău au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA, instanţa reţine următoarele:
Contestaţia în anulare supusă examinării de către instanţă este fundamentată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. fără a se preciza ipoteza circumscrisă textului citat, care vizează atât greşeala materială cât şi omisiunea cercetării vreunui motiv de recurs.
Astfel, se invocă nepronunţarea instanţei de recurs asupra motivelor de recurs privitoare la excepţia de nelegalitate a HG nr. 807/1994, a nulităţii absolute a procesului verbal din 16 septembrie 1994. Or, din examinarea considerentelor deciziei civile nr. 6232 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că instanţa de recurs a examinat aceste critici (f. 6, 7, fila 3 dosar şi art. 1 fila 4 din decizie).
În privinţa erorii invocate de contestatar cu privire la reţinerea de către instanţa de recurs a caracterului de hotărâre de fond a deciziei nr. 1861/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aceasta nu se circumscrie noţiunii de greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., exclude greşeli de procedură, care ţin de aprecierea instanţei aşa cum este cea invocată de contestatoare.
În consecinţă, nefiind realizate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. în ambele ipoteze juridice, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A. SA împotriva deciziei nr. 6232 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 615/2010. Civil → |
|---|
