ICCJ. Decizia nr. 675/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 675/2010
Dosar nr. 4738/3/2006
Şedinţa publică de la 5 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1565 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii Z.G., M.O. şi Z.D.C., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti.
S-a modificat în parte hotărârea nr. 1din 27 septembrie 2005 emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 1297,42 euro (7,33 euro/mp teren expropriat).
A obligat intimata C.N.A.D.N.R. SA să consemneze pe seama şi la dispoziţia contestatorilor diferenţa de despăgubire în cuantum de 235,41 euro în echivalent lei la data plăţii şi să plătească contestatorilor suma de 1028 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea de la defuncta Z.E. a suprafeţei de 177 mp teren intravilan arabil, situat în Oraşul Buftea, nr. cadastral 1682/1, stabilindu-se totodată suma de 37.720.116 ROL, echivalentul a 1062 Euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi a H.G. nr. 744/2005.
Hotărârea a fost comunicată expropriatei la data de 03 octombrie 2005, prezenta contestaţie fiind formulată la 11 octombrie 2005, cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Conform încheierii nr. 72040 din 05 decembrie 2005 emisă de O.C.P.I. Ilfov, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 177 m.p. înscris în cartea funciară nr. 2161 a Oraşului Buftea cu nr. cadastral 1682/1 a fost intabulat ca fiind proprietatea intimatei.
Împotriva hotărârii menţionate a fost formulată prezenta contestaţie, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite.
În prima expertiză efectuată în cauza, comisia formată din experţii desemnaţi conform legii a stabilit valoarea de circulaţie a terenului la data de 27 septembrie 2005, la echivalentul a 18 Euro/m.p. şi la data întocmirii lucrării, 10 octombrie 2007, la echivalentul a 85 Euro/m.p.
În urma discutării în contradictoriu a obiecţiunilor formulate de intimată şi a înlocuirii expertului desemnat de tribunal, noua comisie de experţi a evaluat terenul expropriat în categoria de terenuri extravilane, având în vedere că în hotărârea de stabilire a despăgubirilor s-a menţionat în mod greşit calitatea terenului de a fi intravilan şi s-a stabilit prin metoda comparaţiei directe, la data de 27 septembrie 2005 o valoare de 7,33 Euro/m.p. şi la data de 04 aprilie 2008, momentul întocmirii lucrării, o valoare de 72 Euro/m.p.
La efectuarea expertizei s-a avut în vedere că terenul nu beneficiază de utilităţi, iar suprafaţa expropriată este relativ mică.
În mod corect terenul a fost evaluat ca extravilan, deoarece din menţiunile titlului de proprietate emis pe numele defunctei Z.E. sub nr. 65632 din 17 aprilie 2003 de C.J.S.D.P.T. Ilfov rezultă că proprietatea expropriatei era situată în extravilanul localităţii Buftea, astfel încât, în mod greşit s-a menţionat în hotărârea atacată că terenul este intravilan, iar evaluarea trebuia să se realizeze în consecinţă.
Pe de altă parte, tribunalul nu şi-a însuşit susţinerea contestatorilor în sensul că prezenta contestaţie trebuie să stabilească valoarea corectă de circulaţie a terenului expropriat la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi nu la data emiterii hotărârii de către expropriator, pentru argumentele ce urmează.
În procedura specială reglementată de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii atacate, procedură aplicabilă în speţă, art. 8 stabileşte că „în termen de 5 zile dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 (prin care se stabileşte cuantumul despăgubirilor), expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora în condiţiile art. 5 alin. (4) - (6) şi ale art. 6 alin. (2).”
Totodată, art. 15 din lege, prevede că „transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi”.
La fila x în dosarul cauzei se găseşte recipisa nr. 1483/02 din 13 octombrie 2005, prin care se dovedeşte că intimata a consemnat pe seama şi la dispoziţia defunctei Z.E. suma de 3772 lei cu titlu de contravaloare despăgubiri pentru imobilul cu nr. cadastral 1682/1.
Prin urmare, de la data de 13 octombrie 2005, terenul expropriat a trecut de drept în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului, iar suma stabilită s-a aflat la dispoziţia expropriatului în toată perioada de timp ce a trecut de la consemnarea sumei şi până la soluţionarea prezentei contestaţii, putând fi folosită de către beneficiarul despăgubirii.
La aceste considerente se adaugă şi argumentul faptic rezultat din concluziile raportului de expertiză astfel cum a fost completat, în sensul că valoarea stabilită de experţi pentru terenul extravilan arabil expropriat la data emiterii hotărârii contestate prin metoda comparaţiei directe [(metodă ce răspunde cel mai bune criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994)], este de 7,33 Euro/m.p., valoare foarte apropiată de cea stabilită de intimată prin hotărâre, de 6 Euro/m.p.
Prin urmare, chiar dacă prezenta contestaţie este parţial întemeiată în ceea ce priveşte nemulţumirea expropriatului asupra despăgubirii stabilite, nu s-a dovedit o culpă gravă a intimatei referitor la respectarea cerinţei justei despăgubiri la privarea de proprietate.
În urma precizării acţiunii de către contestator, s-a solicitat şi obligarea expropriatorului la efectuarea unei căi de acces direct din autostradă, însă în raport de caracterul special al procedurii de faţă şi de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, o astfel de măsură nu poate fi luată în contestaţia formulată împotriva hotărârii expropriatorului, contestaţie ce poate privi numai cuantumul despăgubirii stabilite.
Prin decizia civilă nr. 377 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de reprezentată a S.R., prin D.R.D.P. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1565 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanţii-reclamanţi Z.G., M.O. şi Z.D.C.
A admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
S-a modificat în parte sentinţa, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, în sensul că valoarea totală a despăgubirii este de 3186 Euro (18 Euro/mp).
A fost obligată C.N.A.D.N.R. SA să consemneze pe seama şi la dispoziţia reclamanţilor diferenţa de despăgubire de 2124 Euro în echivalent în lei la data plăţii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
La pronunţarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat la prima instanţă de comisia de experţi, depus la dosar pentru termenul de judecată din 15 octombrie 2007, toţi cei trei experţi care au format comisia de evaluare (B.C. desemnată de instanţă, C.M. desemnată de reclamanţi şi A.D. desemnat de C.N.A.D.N.R. SA) au ajuns la un consens sub aspectul cuantumului despăgubirii, concluzionând că valoarea unui mp de teren din cel expropriat este de 18 Euro. La stabilirea acestei valori, experţii au avut în vedere că la data de 27 septembrie 2005 (data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor de către Comisia de stabilire a despăgubirilor din cadrul C.L. Buftea) ofertele pentru terenuri similare situate în zona analizată se situau între 15 Euro/mp şi 18 Euro/mp. Experţii au considerat că valoarea terenului în litigiu se situează la limita superioară a acestui interval, respectiv 18 Euro/mp, având în vedere caracteristicile acestuia: este situat în Buftea, la limita teritorială a oraşului Chitila, la piciorul podului pe DN 7, respectiv kilometrul 14 + 853, are acces direct la DN 7 şi are „la gard” reţelele de utilităţi, respectiv energie electrică, gaze şi telefon.
Ca urmare a obiecţiunilor formulate de C.N.A.D.N.R. SA, s-a depus răspuns de către experta B.A.M.D., care a înlocuit-o pe experta B.C., răspuns care, în realitate, reprezintă un raport de expertiză separat care ajunge la alte concluzii decât cel întocmit de comisia de experţi. Astfel, în ceea ce priveşte categoria terenului, aceasta a arătat că terenul, deşi nu se găseşte în intravilanul localităţii Buftea, face parte, conform Planului Urbanistic General al Municipiului Bucureşti, din zona EX 2, rezervată pentru unităţi de transfer dintre circuitele de transporturi transcontinentale şi cele locale, zona având un potenţial deosebit de dezvoltare la nivel regional, naţional şi internaţional. Concluzia expertei a fost în sensul că, în raport de tipul proprietăţii şi amplasarea acesteia, cea mai bună utilizare a terenului este aceea de teren pentru dezvoltare industrială. Aceeaşi expertă arată la pagina 8 din expertiză că, în zona analizată, preţurile terenurilor extravilane industriale înregistrează acelaşi nivel ca şi preţurile terenurilor aflate în intravilan si că expertiza iniţială reflectă preţurile aferente categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinaţie industrială, uşor de convertit în intravilan.
În ceea ce priveşte evaluarea la data de 27 septembrie 2005, experta a folosit două metode: metoda comparaţiei directe pe baza căreia a stabilit preţul de 7,33 Euro/mp şi metoda regresiei statice pe baza căreia a stabilit preţul de 8,55 Euro/mp, iar prin concilierea celor două valori a stabilit 8 Euro/mp.
Separat a depus răspuns la obiecţiuni, precum şi „obiecţiuni la raportul de expertiză depus de doamna expert M.D.B.” expertul propus de C.N.A.D.N.R. SA, A.D. Acesta susţine că valoarea de 18 Euro/mp din primul raport de expertiză este eronată, deoarece terenul nu este intravilan şi nu are utilităţile „la gard” şi că, la întocmirea raportului de expertiză, s-au avut în vedere susţinerile reclamanţilor, fără a se efectua verificări cu privire la categoria terenului şi existenţa utilităţilor. De asemenea, expertul A. nu este de acord nici cu valoarea de 7,33 Euro/mp stabilită prin metoda comparaţiei directe de către experta B., deoarece acest rezultat se bazează pe o ofertă de vânzare a unui teren învecinat care aparţine unei firme, teren dotat cu reţea de gaze şi electricitate în proprietatea firmei, în timp ce terenul în litigiu nu beneficiază de aceeaşi dotare tehnică. Expertul A.D. consideră că valoarea unui mp de teren din cel expropriat este de 6 Euro (aceeaşi valoare stabilită în raportul de expertiză care a stat la baza Hotărârii nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de Comisia de stabilire a despăgubirilor în procedura administrativă prealabilă).
Prin răspunsul la obiecţiuni depus, de asemenea, separat, experta C.M., propusă de reclamanţi, a arătat că îşi menţine punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză iniţial, care a fost rezultatul acordului celor trei experţi, în sensul că valoarea unui mp de teren este de 18 Euro. Pe de altă parte, experta a arătat că diferenţa de teren rămasă neexpropriată a fost vândută ulterior la preţul de 32,5 Euro/mp.
Trebuie menţionat că nici în faţa primei instanţe şi nici în calea de atac a apelului, părţile nu au mai solicitat efectuarea unei noi expertize, de către alţi experţi. De altfel, o astfel de măsură ar fi condus la cheltuieli de judecată foarte mai, care ar fi depăşit chiar valoarea în litigiu, lipsind practic de miză continuarea judecăţii.
În prezenţa unor puncte de vedere atât de diferite, ale unor experţi care, iniţial, au stabilit de comun acord o valoare de 18 Euro/mp (exceptând-o pe experta B.A.M.D., care a fost introdusă în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză al comisiei), instanţa nu poate face altceva decât să aibă în vedere, în principal, concluzia comună la care au ajuns cei trei experţi în raportul de expertiză iniţial (având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora stabilirea despăgubirii se face de către o comisie de experţi, nu de către fiecare expert în mod individual), urmând a analiza în ce măsură punctele de vedere diferite, exprimate ulterior, ca urmare a obiecţiunilor, sunt sau nu justificate şi bazate pe argumente convingătoare, de natură să explice diferenţa de valoare a despăgubirii.
Pentru aceasta, trebuie observate obiecţiunile la expertiză pe care le-a formulat C.N.A.D.N.R. SA, respectiv: 1) terenul are categoria de folosinţă extravilan - arabil, iar valoarea stabilită în raportul de expertiză se referă la teren intravilan - construcţii; 2) s-au avut în vedere numai ofertele de vânzare, neconcretizate în contracte de vânzare-cumpărare; 3) s-au avut în vedere caracteristicile unui teren intravilan: energie, gaze, telefon, deşi terenul este extravilan (aspectul menţionat la pct. 4 din obiecţiuni, în care se arată că raportul de expertiză cuprinde valoarea terenului atât la momentul actual cât şi la data exproprierii, reprezintă mai mult o constatare, neputând fi calificată ca o obiecţie la expertiză, întrucât nu se poate înţelege ce anume îl nemulţumeşte pe autorul acestei susţineri).
Ambii experţi care au exprimat un punct de vedere diferit faţă de cel din raportul de expertiză iniţial au avut în vedere prima şi a treia obiecţiune care, în esenţă cuprind aceeaşi critică, şi anume, faptul că nu s-a avut în vedere categoria de folosinţă extravilan (în ceea ce priveşte obiecţiunea a doua, ambii experţi au arătat că valoarea despăgubirii nu se poate stabili în funcţie de preţurile înscrise în contracte de vânzare-cumpărare concrete; asupra acestui răspuns, C.N.A.D.N.R. SA nu a mai formulat obiecţiuni suplimentare).
În ceea ce priveşte categoria de folosinţă, aşa cum s-a arătat mai sus, experta B.A.M.D., deşi reţine că terenul în litigiu este teren pentru dezvoltare industrială, că preţurile terenurilor extravilane industriale înregistrează acelaşi nivel ca şi preţurile terenurilor aflate în intravilan şi că expertiza iniţială reflectă preţurile aferente categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinaţie industrială, uşor de convertit în intravilan (susţineri care, în mod logic, ar fi trebuit să conducă la păstrarea aceleiaşi valori stabilite în expertiza iniţială), totuşi, pornind de la alte oferte de comparaţie, ajunge la concluzia că valoarea ar fi de 12 Euro/mp, la care aplică o marjă de negociere de 1-5 %, rezultând 11,4 Euro/mp; la această valoare mai aplică un coeficient de corecţie datorat faptului că „suprafaţa de teren expropriată de 177 mp este prea mică pentru a servi ca destinaţie utilizării industriale”, coeficient care face ca valoarea terenului să scadă în final la 7,33 Euro/mp (valoare reţinută de prima instanţă în hotărârea apelată).
Or, Curtea a apreciat că o asemenea concluzie nu poate fi avută în vedere, datorită contradicţiei care există între susţinerile expertei referitoare la echivalenţa de valoare dintre terenurile extravilane industriale şi cele din intravilan, pe de o parte, şi demersul aceleiaşi experte de a recalcula valoarea pe baza altor elemente de comparaţie (oferte de vânzare), dintre care majoritatea se referă la terenuri din extravilan agricol (dintre cele 6 poziţii de la fila x, doar cea de la poziţia 3, vânzător Fabrica IKK, cu preţ de ofertă de 18 Euro/mp, se referă la extravilan industrial). Totodată, reducerea valorii despăgubirii pe motiv că suprafaţa terenului este prea mică nu este justă; suprafaţa de teren expropriată de 177 mp a făcut parte dintr-o suprafaţă mult mai mare de 5400 mp, iar dacă nu ar fi intervenit exproprierea, reclamanţii ar fi putut vinde terenul cu acelaşi preţ cu care au vândut ulterior suprafaţa neexpropriată.
De asemenea, Curtea nu a primit explicaţiile expertului A.D., care, practic, invocă grave carenţe ale propriei activităţi profesionale (faptul că a ţinut seama la efectuarea expertizei iniţiale doar de susţinerile reclamanţilor, fără a efectua niciun fel de verificări în calitate de expert desemnat în cauză). Acest expert critică răspunsul dat de experta B.A.M.D. sub aspectul încadrării terenului în categoria extravilan industrial, dar nu argumentează de ce terenul în litigiu nu ar putea fi încadrat în această categorie. Expertul mai arată că terenul în litigiu nu poate fi comparat cu terenul oferit spre vânzare la poziţia 3 (vânzător Fabrica IKK, preţ de ofertă 18Euro/mp, de la fila x dosar de fond) deoarece terenul din ofertă este dotat cu reţea de gaze şi electricitate proprietatea firmei vânzătoare, în timp ce terenul în litigiu este situat în extravilan şi nu dispune de aceste utilităţi.
Nici această susţinere nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de o parte, în raportul de expertiză iniţial nu s-a reţinut că terenul ar avea utilităţi, ci că utilităţile sunt „la gard”, în sensul că sunt în apropriere, iar pe de altă parte, existenţa utilităţilor în apropiere (pe un teren învecinat) presupune existenţa reţelelor magistrale de utilităţi, ceea ce oferă posibilitatea de racordare, cu consecinţa creşterii valorii terenului în raport cu alte terenuri extravilane (cum ar fi cele agricole, situate la mare depărtare de reţelele de utilităţi şi care ar genera cheltuieli foarte mari pentru proprietarul care ar intenţiona să-l racordeze).
În raport de aceste aprecieri, Curtea a considerat că menţionarea greşită a categoriei de folosinţă intravilan în raportul de expertiză iniţial nu era de natură să justifice ulterior recalcularea la o valoare mult mai mică a aceleiaşi suprafeţe de teren, în condiţiile în care caracteristicile terenului (extravilan industrial, amplasament, potenţial de dezvoltare a zonei, utilităţi în apropiere) au rămas aceleaşi.
În consecinţă, Curtea a reţinut valoarea stabilită de comisia de experţi în raportul de expertiză întocmit de comun acord.
În ceea priveşte apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, Curtea l-a respins, ca nefondat, deoarece diferenţa de despăgubire stabilită în cadrul procedurii judiciare trebuie achitată, într-adevăr, în lei (aşa cum, de altfel, a stabilit prima instanţă prin sentinţa apelată), însă calculul sumei în lei trebuie raportată la valoarea Euro la data plăţii, nicidecum la valoarea Euro la data stabiliri despăgubirii în procedura administrativă prealabilă sau la data transferului dreptului de proprietate, aşa cum susţine C.N.A.D.N.R. SA Dacă s-ar avea în vedere punctul de vedere al apelantei, s-ar ajunge ca expropriatul să suporte, fără a avea vreo culpă, diferenţa de valoare a monedei europene, deşi expropriatorul era cel obligat să calculeze şi să-i plătească despăgubirea reală şi integrala în termen de cel mult 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei, aşa cum prevedea art. 8 din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data exproprierii terenului în litigiu.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:
l. Pe cale de excepţie invocă nulitatea de ordine publica a raportului de expertiză omologat de instanţa de apel, întrucât acesta este întocmit pentru un teren situat în intravilan, deşi din toate actele dosarului rezultă că este situat în extravilan.
2. Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, schimbându-i natura, înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut greşit că nu contează categoria de folosinţă a terenului ca fiind intravilan sau extravilan şi a omologat un raport de expertiză întocmit pentru categoria de teren intravilan, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 7/1996.
Art. l din Legea nr. 7/1996 prevede că, „cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării”. Prin încheierea de carte funciară s-a intabulat dreptul statului asupra unui teren extravilan.
Legea nr. 18/1991 - art. 2 prevede clasificarea terenurilor în funcţie de destinaţie; art. 7 prevede reglementări privitoare la înregistrarea documentelor de evidenţă funciară şi publicitate imobiliară a dreptului de proprietate; art. 77 prevede reglementări privitoare la schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor, pentru care trebuie avize ale organelor de specialitate.
3. Decizia de apel a fost dată cu încălcarea legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin reţinerea greşită a categoriei de folosinţă a terenului, care impunea şi o recalculare a valorii, s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 198/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 184/2008 şi O.U.G. nr. 228/2008, H.G. nr. 744/2005, Legea nr. 7/1996 şi Legii nr. 18/1991.
În condiţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 184/2008 şi O.U.G. nr. 228/2008, transferul de proprietate a operat la data consemnării despăgubirilor, iar recipisa de consemnare este nr. 1483/2 din 13 octombrie 2005.
Prin art. l din H.G. nr. 744/2005 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional - Dublare pasaj Denivelat pe DN 7, Km 14+853, peste CF Bucureşti-Ploieşti la Chitila, iar la art. 2 s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menţionate la art. l.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
1. Aspectul invocat în cadrul primei critici nu constituie un motiv de nulitate de ordine publică.
Normele procedurale incidente prevăd în termeni precis i procedura de contestare a unui raport de expertiză (art. 201 şi următoarele C. proc. civ.).
2. Deşi se invocă în cadrul celei de-a doua critici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu sunt arătate elementele care se circumscriu acestui text procedural.
În ceea ce priveşte art. l din Legea nr. 7/1996, se vizează de fapt încheierea de carte funciară care cuprinde menţiuni referitoare la categoria de folosinţă a imobilului, însă, o eventuală analizare a probelor administrate sau o reapreciere a acestora nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. pen.
În egală măsură, nu se poate reţine încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind schimbarea categoriei de folosinţă a terenului, faţă de obiectul litigiului şi în condiţiile în care instanţa, pe baza probelor administrate, a reţinut un anumit regim al acestuia, dacă acesta corespunde sau nu poziţiei procesuale avute de una dintre părţi şi probele invocate de către aceasta, nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.
3. În cadrul celei de-a treia critici se invocă încălcarea mai multor dispoziţii legale.
Cu privire la Legea nr. 7/1996, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 198/2004 şi H.G. nr. 744/2005, în contextul reţinut în cadrul criticii, nu sunt detaliate motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, aşa cum prevede, sub sancţiunea nulităţii, art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 cu modificările făcute prin Legea nr. 184/2008 şi O.U.G. nr. 228/2008 au fost arătate în cadrul motivului încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a se arăta aspectul de nelegalitate vizat; în măsura în care acesta are în vedere valoarea consemnată, în sensul că în limitele acesteia poate fi obligată, trebuie subliniat că în decizia de apel s-au arătat argumentele de fapt şi de drept pentru care nu este avută în vedere această valoare, argumente necriticate prin recurs.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. l şi art. 2 din H.G. nr. 744/2005, acestea nu au legătură cu modul de soluţionare a prezentei cauze, reprezentând norme cu caracter general.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (l) C. proc. civ. şi să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 377 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7184/2010. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 62/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
