ICCJ. Decizia nr. 6757/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6757/2010
Dosar nr. 3455/1/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 640 din 20 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, rejudecând cauza în fond după casare, a admis în parte acţiunea reclamantei G.I.M. împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. 3187 Sibiu sub A+3, nr.top 3589/1 în suprafaţă de 1845 mp în nr.top nou 3589/1/1, loc de casă cu corp de clădire 1, în suprafaţă de 6444 mp; nr. top nou 3589/1/2 loc de casă cu corp de clădire 2, în suprafaţă de 250 mp; nr.top 3589/1/3 loc de casă în suprafaţă de 189 mp; nr.top 3589/1/4 loc de casă în suprafaţă de 762 mp; a anulat decizia nr. 2351/2005 emisă de Spitalul General Căi Ferate Sibiu; a obligat pe pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să emită dispoziţie de restituire în natură în favoarea reclamantei a imobilelor cu nr.top noi 3589/1/1, 3589/1/3 şi 3589/1/4, toate din C.F. 3187 Sibiu; a respins acţiunea împotriva pârâţilor Prefectura judeţului Sibiu şi Spitalul General Căi Ferate Sibiu, precum şi celelalte cereri din acţiunea precizată; l-a obligat pe pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la plata sumei de 3790 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu este înscris în C.F. 3187 Sibiu nr.top 3589/1 şi a aparţinut lui W.E., antecesorul reclamantei.
La 13 septembrie 1955, imobilul a trecut prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, în proprietatea Statul Român, reprezentat prin Sfatul Popular al oraşului Sibiu şi a fost dat în folosinţa Ministerului C.F.R pentru Spitalul Unificat C.F.R. Sibiu.
La data de 10 mai 2001, prin H.G. nr. 1045/2001, imobilul a fost trecut în domeniul public al Statul Român.
Faţă de această situaţie existentă în cartea funciară este evident că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este unitatea deţinătoare cu putere de decizie asupra acestui imobil ce face parte din domeniul public, spitalul neavând decât detenţia construcţiei şi neputând dispune în niciun fel de aceasta.
Reclamanta a dovedit formularea notificării în termenul legal, dreptul de proprietate al autorului său şi calitatea sa de moştenitoare, iar printr-o expertiză tehnică de specialitate s-au identificat construcţiile vechi preluate prin naţionalizare de la autorul reclamanţilor.
Expertul a concluzionat că întreaga construcţie, inclusiv extinderea pe verticală a etajului 2, au fost executate înainte de război, iar Spitalul General Căi Ferate a efectuat la clădire numai lucrări de consolidare, recompartimentare interioară şi finisaje.
S-a mai reţinut că doar Corpul C. reprezentând laboratorul a fost construit după preluarea imobilului de către stat.
A fost înlăturată susţinerea pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în sensul că prin sentinţa civilă nr. 62/2006 Tribunalul Sibiu ar fi respins acţiunea faţă de el, deoarece această sentinţă a fost desfiinţată în integralitate prin decizia nr. 8063/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Mai mult, prin decizia menţionată instanţa supremă s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii judeţului Sibiu.
In baza art. 1 şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat abuziv, s-a dispus restituirea construcţiei vechi şi a terenului către fostul proprietar.
Judecata în apel
Prin decizia civilă nr. 22 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâtului Spitalul General C.F.R, Sibiu, pe care l-a obligat să emită dispoziţie de restituire în natură în favoarea reclamantului a imobilelor cu nr.top nou 3589/1/1, 3589/1/3 şi 3589/1/4 din C.F. nr. 3187 Sibiu şi să plătească reclamantei suma de 2790 lei cheltuieli de judecată; a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a înlăturat dispoziţia de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Pârâtul Spitalul General C.F.R. Sibiu este o unitate de utilitate publică, cu personalitate juridică în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi ulterior, la data promovării acţiunii de faţă, în patrimoniul acestui pârât se regăsea şi dreptul de folosinţă asupra imobilului în litigiu, fapt ce rezultă dine evidenţa de carte funciară şi din Ordinul nr. 1600 din 28 septembrie 2005 al Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului.
Prin încheierea de C.F. nr. 47580/2008 s-a intabulat asupra imobilului în discuţie dreptul de administrare al pârâtului Spitalul General C.F.R. Sibiu, astfel încât acest pârât exercită asupra imobilului în litigiu un drept de administrare; prin dispoziţia atacată, emisă de pârât, acesta a recunoscut implicit că are calitatea de unitate deţinătoare.
Apărarea sa conform căreia nu deţine dreptul de proprietate asupra imobilului nu poate fi primită, deoarece pârâtul este obligat să răspundă la notificare conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, indiferent de titlul cu care deţine imobilul notificat.
In acest sens sunt şi dispoziţiile Cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în care unitatea deţinătoare este definită ca fiind fie entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitatea juridică ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de tipul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi, companii naţionale, etc).
În speţă, dat fiind că în patrimoniul pârâtului Spitalul General C.F.R. Sibiu figurează dreptul de administrare asupra imobilului şi că pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu deţine niciun drept real asupra imobilului în discuţie, calitatea de unitate deţinătoare, care trebuie să emită dispoziţia de restituire în natură aparţine Spitalului General C.F.R. Sibiu.
Judecata în recurs
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In motivarea cererii, recurentul susţine următoarele:
Nu a avut posibilitatea de a formula apărări de fond, deoarece prima instanţă a constatat că nu are calitate de unitate deţinătoare şi, pe cale de consecinţă, nici calitate procesuală pasivă printr-o încheiere pronunţată anterior hotărârii şi, contestaţia fiind respinsă faţă de el, nu a declarat apel în cauză.
Nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte dacă reclamanta este moştenitoarea fostului proprietar W.E. sau dacă a renunţat la moştenirea acestuia, împrejurare relevantă în raport de faptul că renunţătorii nu sunt repuşi în termenul de notificare.
Nu s-a elucidat nici împrejurarea dacă fostul proprietar a fost sau nu despăgubit de către Statul român, împrejurare relevantă din punct de vedere al art. 12 al Legii nr. 10/2001.
Din informaţiile pe care le deţine recurentul rezultă că autorul contestatoarei ar fi primit despăgubiri.
Cele două instanţe anterioare nu au respectat prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Este de necontestat că recurentul a edificat alături de clădirea veche un nou corp de clădire ce reprezintă laboratorul; este adevărat că instanţele nu au dispus restituirea acestuia, dar nu au ţinut seama de faptul că în anii 1950 etajul 2 al clădirii a fost refăcut în totalitate, ca şi acoperişul.
In acest fel, susţine recurentul, etajul şi corpul nou de clădire depăşesc 100% din suprafaţa desfăşurată iniţial.
Or, aceste aspecte de fond nu au fost elucidate ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.
Pe de altă parte, recurentul susţine că nu el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, ci Statul Român.
In atare situaţie, nu poate emite dispoziţie de restituire, deoarece nu are decât un drept de folosinţă asupra imobilului.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar intimatul pârât a depus la dosar concluzii scrise în acelaşi sens.
Analizând decizia prin prisma şi în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este, într-adevăr, nefondat şi-l va respinge, pentru următoarele considerente:
1. Este adevărat că, acţiunea fiind respinsă faţă de el, pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu nu avea interes să declare apel principal; putea, în schimb, să declare apel incident în baza art. 2931 teza I C. proc. civ. împotriva reclamantei, intimată în apelul principal, pentru că apelantul tindea să schimbe soluţia primei instanţe în defavoarea sa.
Chiar şi aşa, în apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în care pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu era indicat ca având calitatea de unitate deţinătoare şi, prin urmare, calitate de entitate obligată să soluţioneze notificarea, acesta a avut posibilitatea să-şi facă toate apărările şi să administreze toate probele necesare în combaterea pretenţiilor reclamantei.
In atare situaţie, nu se poate reţine că pârâtului i s-a produs vreo vătămare prin nesocotirea dreptului la apărare, care să atragă incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ., text de lege căruia i se circumscrie critica formulată pe acest aspect.
2. Faţă de cele arătate şi de actuala configuraţie a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., criticile care privesc greşita reţinere a situaţiei de fapt ori chestiunile pretins neelucidate - sub aspectul calităţii de moştenitoare acceptantă a reclamantei, al eventualelor despăgubiri primite de antecesorul său ori al construcţiilor noi şi al ponderii acestora în economia întregului imobil - nu pot fi analizate în recurs, această cale de atac putând fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate.
3. In ceea ce priveşte critica de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la calitatea pârâtului recurent de unitate deţinătoare, aceasta este nefondată.
Astfel, cum corect a reţinut curtea de apel, calitatea de unitate deţinătoare nu este condiţionată de calitatea de titular al unui drept de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Însuşi legiuitorul a acceptat că, în înţelesul art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitate deţinătoare poate fi şi titulara unui drept de administrare, aşa cum este cazul în speţă.
Astfel, în preambulul capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ca face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care ca fost înregistrat, bunul care face obiectul legii.
Instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor administrate, că pârâtul Spitalul General Cai Ferate Sibiu are în patrimoniu un drept de administrare asupra imobilului solicitat de reclamantă, că acesta a şi soluţionat de altfel notificarea reclamantei, că dreptul de proprietate asupra imobilului aparţine Statului Român şi că pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu deţine nici un drept real asupra imobilului în litigiu.
În raport de situaţia de fapt reţinută, curtea de apel a procedat la obligarea primului pârât să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului printr-o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi a dispoziţiilor din preambulul capitolului II al Normelor metodologice de aplicare unitară a acestei legi.
In baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL GENERAL CĂI FERATE SIBIU împotriva deciziei nr. 22 A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3732/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
