ICCJ. Decizia nr. 708/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE §1 JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 708/2010
Dosar nr. 542/117/2008
Şedinţa publica de la 8 februarie 2010
Asupra recursului civil de fata;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 104 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţii invocate de paratul Statul Roman prin Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
A fost admisă in parte acţiunea civila precizata formulata de reclamantul G.G. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA de sub autoritatea M.T.C.T., având ca obiect despăgubiri expropriere, si in consecinţa:
A fost anulată parţial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naţionale de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România SA.
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru terenul in suprafaţa de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosinţa arabil, tarlaua Fata Luncii, identificat prin nr. cadastral 3113, la suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, şi pentru gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul expropriat, la suma de 2.000 lei.
A fost obligat paratul sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.450 lei.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la data de 07 februarie 2009, reclamantul G.G. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat de Compania Naţionala de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România SA, sa dispună stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin la un nivel superior celor acordate de către expropriator, respectiv la valoarea reala de piaţa a imobilului (25 euro/mp = 42.300 euro in echivalent lei) şi obligarea paratului la plata despăgubirilor ce urmează a fi acordate de către instanţa, plus obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivele cererii reclamantul a arătat ca prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Comisiei constituita in baza art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, au fost acordate reclamantului G.G. despăgubiri in cuantum de 9.644,40 euro, aferente propunerii de expropriere a imobilului teren arabil, tarlaua Fata Luncii (Sesurele), in suprafaţa de 1.692 metri pătraţi, identificat prin nr. cadastral 3113, teren situat in Comuna Savadisla, Sat Stolna, Jud. Cluj.
Despăgubirea oferita de către expropriator (aproximativ 5,60 euro/mp.) nu este echitabila raportat la preturile de vânzare-cumpărare din zona, care variază intre 20-25 euro/mp. A mai precizat reclamantul ca terenul se afla situat in imediata vecinătate a utilităţilor (gaz, curent, apa).
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 si a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, precum şi dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
În dovedirea acţiunii s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri si efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului teren ce face obiectul exproprierii.
Prin întâmpinarea înregistrata la data de 3 martie 2009, parata Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România SA, in calitate de reprezentanta a Statului Roman, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nedovedita si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În prealabil, parata a invocat excepţia lipsei de interes a cererii formulate de reclamantul Georgiu Gavril si excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
La data de 10 martie 2009 reclamantul G.G. a formulat precizare si completare de acţiune (f. 24-25), in conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea 198/2004 si art. 12 din Normele metodologice (HG 941/2004), solicitând ca, in urma administrării probatoriului necesar cauzei, sa se dispună: 1. includerea in cuantumul total al despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a sumei de 4.109 RON: suma de 3.786 RON reprezentând contravaloarea gardului si a cabanei edificate de către reclamant pe terenul supus exproprierii; suma de 322 RON reprezentând contravaloarea celor 25 de pomi fructiferi cultivaţi de către reclamant pe acelaşi teren; 2. acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţa de teren expropriata, respectiv pentru o suprafaţa de 1700 mp.
În motivele cererii reclamantul a arătat ca, in fapt, pe terenul expropriat a edificat un gard si o cabana din lemn in suprafaţa de 3 x 5 mp, in valoare totala de 3.786 RON, iar pe zona de panta a terenului a cultivat 25 de pomi fructiferi: 10 pruni bistriţeni si alte soiuri, 1 vişin altoi; 2 cireşi altoi; 5 pruni altoi; 2 peri altoi si 5 meri altoi.
Din actele dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naţionale de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România S.A. (f. 4-5) s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosinţa arabil, tarlaua Fata Luncii, in suprafaţa de 1692 mp., identificat prin numărul cadastral 3113.
Potrivit art. 2 din hotărârea menţionata, despăgubirile au fost stabilite la suma de 32.898,98 lei, reprezentând echivalentul sumei de 9644, 40 euro.
Conform raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de Comisia formata din experţii B.G., M.S.S. si G.P. (f. 88-111) valoarea de piaţa a terenului in litigiu este de 60 lei = 16 euro/mp. ceea ce conduce la o valoare de piaţă a terenului de 102.000 lei, echivalent cu 25.500 euro.
Instanţa nu a luat in considerare opinia expertului M.S.S., in sensul ca valoarea unui metru pătrat de teren ar fi de 25 euro, deoarece expertul nu a fundamentat in nici un fel aceasta valoare. Se constata insa o eroare materiala de calcul in cuprinsul raportului de expertiză, deoarece experţii B.G. si G.P. au avut în vedere 60 lei/mp., echivalentul a 16 euro/mp. la un curs de 3,75 lei/euro, dar valoarea finala a fost greşit indicată ca fiind 25.500 euro, in loc de 27.200 euro (1700 mp. x 16 euro/mp. = 27.200 euro).
În ceea ce priveşte suprafaţa parcelei expropriate, s-a stabilit ca exista o diferenţa de 8 mp. între suprafaţa evidenţiată in Titlul de proprietate nr. 8585 din 19 februarie 2008 care este de 1.700 mp., si cea care rezulta din hotărârea de expropriere, unde s-a indicat o suprafaţa de numai 1.692 m.p., deci cu 8 mp. mai puţin. Experţii au precizat ca, nefiind specializaţi in topografie, nu au posibilitatea de a verifica cu aparatura performanta suprafaţa reala, dar diferenţa este nesemnificativa (de sub 0,5%), motiv pentru care au apreciat ca exista identitate intre terenul din titlul de proprietate si terenul menţionat in hotărârea de despăgubire.
Având in vedere considerentele expuse, tribunalul a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat in suprafaţa de 1.700 mp. la suma de 27.200 euro.
Pentru dovedirea pretenţiilor din completarea de acţiune, s-au audiat martorii Ş.l. care a arătat in cuprinsul depoziţiei sale (f. 76) ca terenul expropriat era împrejmuit, si după aprecierea sa reclamantul a investit in acest sens suma de 25.000.000 lei, pe teren era edificata o cabana din scândura, iar in urma cu 6 ani; in perioada edificării acesteia, cabane similare se vindeau cu aproximativ 20.000.000 lei, a mai arătat martorul ca reclamantul cultiva zarzavat pe acest teren si avea pomi fructiferi: meri, peri si pruni. Pentru realizarea acestor culturi, reclamantul a investit aproximativ suma de 3-4.000.000 lei. Martorul M.V. a arătat că are cunoştinţa despre faptul ca terenul expropriat era împrejmuit in întregime cu gard şi pe acest teren era edificata o cabana, la momentul construirii cabanei, valoarea acesteia era de aproximativ 20.000.000 lei. Martorul nu a fost in măsura sa precizeze valoarea gardului. A arătat insa ca pe o porţiune din teren erau pomi fructiferi, dar nu poate preciza suma investita pentru înfiinţarea acestor culturi (f. 77).
Din planşele fotografice anexate la raportul de expertiza efectuat in cauza (f. 104-109) rezulta existenta unei cabane şi a unui gard edificat pe terenul descris in raport. Nu se poate constata insa existenta pomilor fructiferi la care se refera reclamantul in completarea de acţiune si martorii prin depoziţiile date in fata instanţei. In consecinţa, existenta pomilor fructiferi nu este dovedita in cauza.
În ceea ce priveşte gardul si cabana, a căror contravaloare este solicitata de către reclamant, având in vedere declaraţiile martorilor si planşele fotografice examinate, instanţa apreciază ca existenta acestora este dovedita. Reclamantul nu a depus însă nici un act justificativ la dosar, din care sa rezulte sumele investite pentru edificarea acestora. Având in vedere probele administrate cu referire la acest aspect, tribunalul a apreciat ca suma de 2.000 lei reprezintă o justa si echitabila despăgubire pentru cabana şi gard. Sunt incidente astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune in sensul ca despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului.
Pentru considerentele expuse, acţiunea reclamantului a fost apreciata ca fiind întemeiata in parte si admisa.
Excepţia lipsei de interes si a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate deoarece, în conformitate cu titlul de proprietate nr. 8585 din 19 februarie 2008, eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj (f. 27) reclamantul G.G. este proprietarul terenului expropriat prin hotărârea contestata. Având aceasta calitate, s-a reţinut că reclamantul are legitimare procesuala activa şi justifica interes pentru promovarea prezentei acţiuni.
În baza dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, s-a anulat parţial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA (art. 2) si s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru terenul in suprafaţa de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosinţa arabil, tarlaua Faţa Luncii, identificat prin nr. cadastral 3113, la suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, şi pentru gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul expropriat, la suma de 2.000 lei.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligata parata, a cărei culpa procesuala este dovedita, sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.450 lei, reprezentând onorarii experţi si onorariu avocaţial (f. 86-87,196).
Împotriva sentinţei a declarat apel parata Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA solicitând schimbarea acesteia, in sensul respingerii acţiunii ca fiind ipsita de interes si introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
În motivele de apel, parata a reiterat excepţia lipsei de interes a cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
În motivarea acestora se arata ca, potrivit Hotărârii nr. 28/2007 reclamantul are doar aparent calitatea de persoana îndreptăţită sa primească despăgubirea. De asemenea, se arata ca reclamantul nu are un interes actual, fiind dovedit ca pe rolul Judecătoriei Turda, in Dosarul nr. 6609/328/2007 reclamantul a promovat o acţiune având ca obiect prestaţie tabulara.
S-a reţinut că sentinţa este nelegala întrucât instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv anularea parţiala a Hotărârii nr. 28/2007.
Anularea hotărârii prin care s-au stabilit despăgubirile s-a apreciat ca inadmisibila, legea neprevăzând in atribuţiile instanţei asemenea posibilitate.
Referitor la cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor, parata a arătat ca sentinţa se întemeiază pe o grava greşeala de fapt, decurgând din aprecierea eronata a probelor.
Raportul de expertiza este eronat, întrucât metodele de expertizare sunt improprii categoriei terenului expertizat, iar experţii s-au raportat strict la oferte de vânzare culese de pe internet şi nu la contracte de vânzare-cumpărare.
Despăgubirea stabilita pentru suprafaţa totala de 1.700 mp., se susţine că este nelegala, întrucât măsurarea terenului a condus la identificarea numai a unei suprafeţe de 1.692 mp.
Pentru suma de 2.000 lei acordata cu titlu de despăgubiri pentru cabana si gardul existente pe terenul expropriat, se pretinde că reclamantul nu a dovedit pretenţiile sale.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civilă nr. 216/ A din 3 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva sentinţei civile nr. 104 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului G.G. suma de 4760 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în mod corect tribunalul a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului si a lipsei de interes in promovarea acţiunii.
La data întocmirii procesului-verbal si a emiterii Hotărârii nr. 28 din 12 noiembrie 2007, in baza documentaţiei tehnico-cadastrale înregistrate la O.C.P.I, sub nr. 11.712 din 08 august 2007, expropriatorul a recunoscut reclamantului calitatea de titular - aparent al dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ulterior, reclamantul a dovedit calitatea de proprietar cu titlul de proprietate nr. 8.585 din 19 februarie 2008, iar in apel reclamantul a prezentat adresa nr. 4.267 din 04 mai 2009 emisa de O.C.P.I. Cluj din care rezulta ca suprafaţa si amplasamentul imobilului identificat potrivit documentaţiei întocmite in vederea exproprierii, înregistrate în evidentele O.C.P.I. Cluj sub nr. 11.712 din 08 august 2007 prin nr. cadastral 3.113 corespunde cu imobilul din titlul de proprietate nr. 8.585 din 19 februarie 2008 identificat prin tarlaua 51, parcela 166 (f. 50 dosar apel).
Fiind probat ca, din proprietatea sa expropriatorul a preluat imobilul cu nr. cadastral nr. 3.113, reclamantul are calitate procesuala activa şi interes sa conteste in justiţie întinderea terenului expropriat şi despăgubirile acordate.
Faptul ca anterior emiterii titlului de proprietate in favoarea reclamantului, acesta a promovat acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 6.609/328/2007 al Judecătoriei Turda, este lipsit de relevanta din punct de vedere al existentei unui interes actual, născut şi direct, câta vreme parata nu a dovedit ca obiectul material asupra căruia poarta cauza mai sus menţionata îl constituie imobilul In litigiu.
Nelegalitatea sentinţei nu poate fi reţinuta raportat la încălcarea disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi anume acordarea a ceea ce nu s-a cerut. într-adevăr, reclamantul nu a formulat un capăt de cerere expres, in sensul anularii parţiale a Hotărârii nr. 28/2007 emisa de parat, însă încă de la emiterea acestui act a susţinut ca terenul expropriat este in suprafaţa de 1.700 mp., iar nu in suprafaţa de 1.692 mp.
Hotărârea nr. 28/2007 stabilind întinderea suprafeţei expropriate si despăgubirea aferenta acesteia poate fi apreciata ca fiind lovita de nulitate relativa, raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. În sensul acestor dispoziţii, in cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi din teren sau construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totala, instanţa va aprecia in raport de situaţia reala daca exproprierea in parte este posibila. În caz contrar va dispune exproprierea totala.
În speţa, instanţa a făcut o corecta aplicare a acestor dispoziţii, avându-se in vedere întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 1.700 mp., din care s-a expropriat prin hotărârea atacata doar 1.692 mp. Văzând posibilitatea legala conferita instanţei de a dispune exproprierea totala şi având in vedere ca a menţine in proprietatea reclamantului o suprafaţa de 8 mp., ar echivala practic cu lipsirea de proprietate fără plata unei despăgubiri, anularea parţiala a Hotărârii nr. 28/2008 apare ca legala.
Dispoziţiile speciale cuprinse în Legea nr. 198/2004, respectiv art. 9 alin. (3), fac trimitere la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, care sunt aplicabile în acţiunile promovate de expropriatorul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor.
Într-adevăr, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator, insa in condiţiile speţei, nulitatea relativă, parţială este data de constatarea ca imobilul expropriat are suprafaţa de 1.700 mp.
Întinderea despăgubirii a fost motivată prin sentinţa si are la baza expertiza de evaluare întocmită cu respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Valoarea despăgubirii pentru teren a fost stabilita, luându-se in considerare opinia majoritara a experţilor membri ai comisiei. Experţii au stabilit aceasta valoare in concordantă cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, făcând trimitere la valorile de tranzacţionare furnizate de notariate publice şi agenţii imobiliare (f, 94-96, dosar tribunal). Chiar daca unul dintre experţi şi-a întemeiat opţiunea pentru o valoare mai mare si a făcut trimitere doar la ofertele de vânzare, instanţa nu a luat in considerare opinia acestuia,
Despăgubirile in suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea cabanei si a gardului ce exista pe terenul expropriat au fost dovedite cu depoziţiile martorilor, iar acordarea acestora are ca temei legal dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudicial cauzat proprietarului.
Instanţa poate tine sama in cazul daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, de preţul la care se vând imobilele similare stabilite prin expertize, luând in considerare si dovezile prezentate de acestea.
Cum, reclamantul a prezentat dovezi cu privire la întinderea despăgubirilor, cuantumul stabilit de instanţa este pe deplin probat.
Criticile aduse sentinţei nefiind întemeiate, in baza dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de parata a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor formulate, se susţine că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată, prin aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., art. 9 şi 10 din Legea nr. 128/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., ce reglementează rolul activ, susţine că prin hotărârea pronunţată s-a comis o gravă greşeală de fapt şi de drept prin aprecierea eronată a probelor administrate în cauză (proba cu martori şi expertiză tehnică).
Susţine că raportul de expertiză tehnică întocmit din dispoziţia instanţei, care constituie fundamentul soluţiei pronunţate, este vădit netemeinic şi nelegal, fiind încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, metodele de expertizare utilizate fiind eronate, deoarece metoda comparaţiei prin bonitate este improprie categoriei terenului expropriat, iar metoda comparaţiei de piaţă este nedovedită, experţii raportându-se strict la ofertele de vânzare postate pe internet şi nu la contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv.
Mai arată recurentul că s-a stabilit o suprafaţă neconformă cu cea expropriată, respectiv mai mare cu 8 m., că greşit s-au acordat despăgubiri pentru întreaga suprafaţă, deşi în realitate aceasta era mai mică cu 8 m.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 9 şi 10 din Legea nr. 198/2004, menţionează aceleaşi aspecte referitoare la acordarea greşită a unor despăgubiri mai mari faţă de suprafaţa de teren expropriată în fapt, mai mică cu 8 m. decât cea reţinută.
De asemenea, se susţine că în mod eronat instanţa a considerat ca făcând obiectul exproprierii şi suprafaţa de 8 mp., în raport de cea reţinută prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 emisă de recurent.
O altă critică se referă la modul eronat în care instanţa de apel ca şi cea de fond au intervenit în sensul anulării hotărârii pe care recurentul a emis-o, în condiţiile în care, fiind investită cu stabilirea cuantumului despăgubirii şi a suprafeţei de teren expropriate, poate interveni în sensul obligării Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA la plata despăgubirilor stabilite şi nicidecum nu poate dispune anularea actului juridic unilateral.
Se susţine că, anularea parţială a hotărârii, în condiţiile în care s-a demonstrat faptul că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, conduce automat la concluzia că, din punct de vedere al instanţelor de fond şi apel, cauza de nulitate a existat din momentul emiterii actului unilateral, ceea ce lipseşte de orice efect actul nul.
Recurenta pretinde că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra motivelor de apel formulate cu privire la soluţia instanţei de fond, referitor la aplicarea greşită în speţă a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
O ultimă critică formulată de reclamantă, se referă la refuzul instanţei de apel de a încuviinţa proba cu contraexpertiză, solicitată în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare, fiind singura modalitate prin care să demonstreze toate aspectele semnalate anterior.
Examinând Decizia în limita motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru considerentele ce succed.
Aşa cum s-a stabilit prin hotărârea tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, cauza a fost legal soluţionată şi recursul declarat este nefondat.
În speţă, reclamantul ca proprietar al terenului expropriat, deţinut în baza titlului de proprietate nr. 8583 din 19 februarie 2008, a dovedit că suprafaţa acestui teren şi amplasamentul său identificat potrivit documentaţiei întocmite în vederea exproprierii este de 1700 mp.
Nu se poate reţine nelegalitatea hotărârii raportat la încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. şi anume că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că reclamantul într-adevăr nu a formulat în mod expres cerere pentru anularea parţială a Hotărârii nr. 28/2007, dar s-a dovedit susţinerea sa chiar din momentul emiterii actului,respectiv că terenul expropriat este de 1700 mp., şi nu numai de 1692 mp.
Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 se poate reţine că Hotărârea nr. 28/2007, prin care s-a stabilit întinderea suprafeţei expropriate şi despăgubirea aferentă, este lovită de nulitate relativă.
Astfel cum s-a arătat şi de către instanţa de apel, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai parţială a unui teren şi proprietarul solicită instanţei exproprierea totală, aceasta va putea aprecia raportat la situaţia reală, dacă este posibilă exproprierea parţială şi, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.
Având în vedere întinderea dreptului expropriatului asupra terenului în suprafaţă de 1700 mp., din care s-a expropriat numai suprafaţa de 1692 mp., corect s-a procedat la exproprierea totală de către instanţă, prin posibilitatea conferită în acest sens de lege.
Dacă s-ar fi menţinut în proprietatea reclamantului suprafaţa de 8 mp., s-ar fi ajuns practic la lipsirea de proprietate, fără plata unei despăgubiri, astfel că anularea parţială a hotărârii în discuţie este legală.
Chiar dacă art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 arată că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator, în cauză în raport de împrejurările speţei, nulitatea relativă parţială se impunea având în vedere că s-a constatat suprafaţa imobilului expropriat de 1700 mp.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, se reţine că acestea au fost stabilite prin expertiza de evaluare întocmită de experţi cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
A fost avută în vedere opinia majoritară a experţilor din comisie, care au respectat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind valoarea în raport de cele tranzacţionate de către notariatele publice şi agenţii imobiliari.
Nefondată este şi critica referitoare la refuzul instanţei de a încuviinţa efectuarea unei contraexpertize deoarece în cauză expertiza dispusă s-a efectuat conform cerinţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Experţii în majoritate au stabilit valoarea terenului şi întinderea acestuia, în raport de valorile de tranzacţionare comunicate de notariatele publice, deci valorile uzitate şi nu prin informaţii preluate de pe internet, astfel cum susţine recurentul.
Neexistând elemente care să conducă la concluzia că expertiza efectuată în cauză nu a respectata criteriile impuse de lege, corect s-a apreciat inutilitatea efectuării unei contraexpertize.
Instanţa, procedând în acest mod, nu a adus nici o atingere dreptului la apărare astfel cum susţine recurentul.
Instanţa de apel în raport de cele arătate anterior a analizat toate motivele invocate de apelant cu privire la criticile soluţia instanţei de fond, s-a pronunţat cu privire la toate cererile formulate prin acţiune şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale prin prisma cărora s-au formulat criticile din recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursul declarat de pârât să fie respins ca nefondat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 216/ A din 03 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6657/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
