ICCJ. Decizia nr. 7429/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 7429 /20 12

Dosar nr. 8 15/117/2010

Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 februarie 2010 reclamanta P.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, să dispună: anularea dispoziţiei din 06 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a respins notificarea de restituire în natura sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, aflat în incinta Liceului nr. X; să constate preluarea abuziva a terenului mai sus identificat; să dispună, în principal, restituirea în natura a imobilului descris şi, în subsidiar, obligarea paratului Primarul municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziţii pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta a arătat că a atacat în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziţia motivată de respingere a notificării, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin sentinţa civilă nr. 540 din 11 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 815/117/2010 s-a admis în parte acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar, având ca obiect anulare dispoziţie emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, şi în consecinţă:

S-a anulat dispoziţia din 06 ianuarie 2010, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

S-a dispus acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005 - pentru imobilul teren în suprafaţă de 1.721 mp, situat în municipiul Cluj-Napoca, în incinta Liceului nr. X, înscris iniţial în CF Cluj.

S-au respins capetele de cerere având ca obiect: constatarea preluării abuzive a imobilului descris şi restituirea în natură.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia din 06 ianuarie 2010, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a dispus respingerea notificării din 16 august 2001 înregistrată sub nr. 48820/3 din 17 august 2001 formulată de d-na P.A. pentru terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, aflat în incinta Liceului nr. X, înscris în CF, motivat de faptul că revendicatoarea nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, după fostul proprietar tabular al terenului revendicat.

În cuprinsul Referatului privind propunerea de soluţionare a revendicării cu nr. 48820/3/45/2001 din 22 septembrie 2009 s-a reţinut că imobilul cu datele de identificare de mai sus a fost preluat în baza Decretului de expropriere nr. 250/1974, fostul proprietar tabular fiind P.I. fiul lui I.P..

Conform anexei la Decretul de expropriere nr. 250 din 12 decembrie 1974 de la numiţii P.G. şi P.I. a fost preluat în proprietatea statului imobilul, înscris în CF Cluj, categoria de folosinţă arător la Rotaţia II, având suprafaţa de 478 mp. Potrivit înscrierii din foaia de proprietate a cărţii funciare menţionate, imobilul a fost dezmembrat în două parcele astfel: cu suprafaţa de 200 mp, care a fost reînscrisă sub B+7 în favoarea vechiului proprietar şi parcela cu suprafaţa de 1.519 mp, care a fost transcrisă în CF Cluj în favoarea Statului român.

La data exproprierii, proprietar tabular al imobilului era P.I. fiul lui I.P., conform înscrierii în CF Cluj. În anexa decretului de expropriere a fost menţionat însă şi fiul proprietarului tabular, numitul P.G., iar în adresa imobilului s-a menţionat mun. Cluj-Napoca. În realitate, proprietarul tabular a decedat la data de 06 iunie 1948, aşa cum atestă certificatul eliberat după actul de deces din 07 iunie 1948, astfel încât, imobilul a fost preluat de la fiul acestuia G.P.. Prin sentinţa civilă nr. 7557/1960, pronunţată în Dosarul nr. 3219/1960 al Tribunalului Popular Cluj descendenţii lui P.I. au dezbătut succesiunea după acesta şi după defuncta P.M., iar instanţa a luat act de tranzacţia părţilor în sensul că aceştia şi-au recunoscut reciproc calitatea de moştenitori şi au partajat bunurile indicate în acţiune. Imobilul din prezenta cauză nu a format obiectul partajului.

În ceea ce priveşte suprafaţa imobilului expropriat, s-a evidenţiat că este de 2.500 mp, mai mare decât cea care rezultă din cartea funciară. Aşa cum rezultă din cele ce preced, în cartea funciară s-a operat dezmembrarea imobilului în două parcele, dar susţinerile reclamantei, care a formulat notificare pentru întregul topografic, nu au fost contestate de către pârât. Se poate aprecia faţă de neconcordanţele analizate, între anexa decretului şi înscrierile efectuate în CF, că măsura exproprierii a vizat întregul imobil înscris în CF Cluj, categoria de folosinţă arător la Rotaţia II, având suprafaţa de 478 mp.

Tribunalul a reţinut de asemenea că reclamanta P.A. este soţia supravieţuitoare a defunctului G.P. (identic cu P.G.), persoană indicată în decretul de expropriere, decedat la data de 25 octombrie 1981, cu ultimul domiciliu în municipiul Cluj-Napoca. În calitate de soţie supravieţuitoare a persoanei de la care s-a expropriat imobilul, conform menţiunilor din anexa decretului, reclamanta P.A. a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 Notificarea înregistrată la B.E.J. P.N.. Din înscrisurile comunicate de către pârât nu rezultă că ar fi fost înregistrate notificări şi de către alte persoane.

În cuprinsul notificării se arată că terenul se află în întregime în incinta Liceului nr. X din municipiul Cluj-Napoca, iar în cuprinsul precizării de acţiune şi ulterior a scriptului înregistrat la data de 03 iunie 2010, reclamanta a arătat că terenul este ocupat în întregime şi nu poate fi restituit în natură.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Tribunalul a apreciat că acţiunea precizată a reclamantei este întemeiată în parte, în privinţa primului capăt de cerere, reclamanta având calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Pentru considerentele expuse a fost respins capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului descris. În realitate, prin indicarea faptului că imobilului este ocupat în întregime, se poate aprecia că această cerere nu a mai fost susţinută. În condiţiile în care Legea nr. 10/2001 declară ab initio abuzive preluările de imobile din perioada de referinţă a legii, instanţa a respins şi capătul de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, precum şi pârâtul Municipiului Cluj-Napoca.

În motivarea apelurilor apelanţii au invocat acelaşi argumente, respectiv, lipsa calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, dat fiind că potrivit art. 3 şi art. 4 Legea nr. 10/2001, aceasta nu poate face dovada calităţii de moştenitoare a fostului proprietar tabular al imobilului.

În aprecierea apelanţilor instanţa a dispus în mod greşit anularea dispoziţiei atacate, având în vedere că reclamanta nu a dovedit că este persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, deşi, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 i-a solicitat reclamantei să-şi completeze dosarul cu copii legalizate ale actelor de stare civilă.

S-a mai susţinut de către apelanţi că în mod eronat instanţa a dispus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 1.721 mp, câtă vreme reclamanta nu face dovada proprietăţii asupra suprafeţei de 2.500 mp, pentru diferenţa de suprafaţă de 200 mp reclamanta nu face dovada preluării abuzive de către Statul Român, printr-un alt Decret de expropriere, ulterior celui prin care a fost preluată suprafaţa de 1.519 mp.

Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamanta intimată a solicitat respingerea ambelor apeluri ca neîntemeiate şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, cu motivarea că este moştenitoarea, în calitate de soţie supravieţuitoare, a persoanei de la care a fost făcută exproprierea, G.P., a formulat notificare în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, şi nici un alt moştenitor nu a mai formulat notificare.

Prin decizia civilă nr. 312/A din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel în Dosar nr. 815/117/2010 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, precum şi apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 540 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. 815/117/2010, pe care a menţinut-o.

Prin decizia civilă nr. 7471 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei nr. 312/A din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

A fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Ambele instanţe de fond au constatat că imobilul ce formează obiectul notificării a fost înscris în CF Cluj, pe numele P.I. (al lui I.P.) şi a fost preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr. 250 din 12 decembrie 1974, potrivit menţiunilor din cartea funciară, corespunzând, în prezent, terenului din incinta Liceului nr. X Cluj-Napoca. De asemenea, au apreciat că proprietar al imobilului în litigiu, la data exproprierii, era numitul P.G., soţul reclamantei, deoarece proprietarul tabular era decedat la acel moment, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 24 Legea nr. 10/2001.

Prin motivele de recurs formulate, nu este contestată identitatea dintre imobilul din CF Cluj, şi cel situat în incinta Liceului nr. X Cluj-Napoca, însă este criticată aprecierea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, în raport de persoana proprietarului deposedat abuziv de către stat.

În acest context, s-a verificat modul de interpretare şi aplicare, de către instanţa de apel, a prevederilor art. 24 Legea nr. 10/2001, precum şi ale art. 17 şi art. 26 Decretul-lege nr. 115/1938.

S-a reţinut că instanţa de apel a făcut aplicarea prezumţiei relative consacrate de dispoziţiile art. 24 Legea nr. 10/2001, privind existenţa şi întinderea dreptului de proprietate - la momentul preluării - asupra unui imobil preluat abuziv de către stat în patrimoniul persoanei individualizate în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Astfel, instanţa de apel a valorificat menţiunile din decretul de expropriere al terenului în litigiu, confirmând considerentele primei instanţe în sensul că soţul reclamantei, G.P., ce a figurat în acel act juridic alături de numitul P.I., a fost unicul proprietar al terenului în suprafaţă de 1.720,8 mp.

Aplicarea acestei prezumţii legale este, însă, condiţionată de absenţa unor probe contrare, după cum se menţionează explicit în art. 24 Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă că atare mijloc de probă nu este viabil dacă se înfăţişează însuşi actul translativ, declarativ sau constitutiv al dreptului de proprietate.

Or, o asemenea dovadă s-a înfăţişat în cauză, constând într-un extras de carte funciară, indicat în art. 23.1 lit. a) H.G. nr. 250/2007, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca făcând parte din categoria înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate - dat fiind efectul constitutiv al intabulării, recunoscut prin art. 17 Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare -, precum şi sentinţa nr. 7457 din 26 septembrie 1960, înscrisuri la care instanţa de apel a făcut referire.

Din menţiunile cărţii funciare, rezultă că proprietarul imobilului în litigiu este P.I., fiul lui I.P., fără ca, în urma decesului proprietarului, survenit la data de 06 iunie 1948, să fie înscrişi şi moştenitorii acestuia, până la data exproprierii din anul 1974.

Este adevărat că, potrivit art. 26 Decretul-lege nr. 115/1938, în caz de succesiune, drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, însă această prevedere profită tuturor moştenitorilor proprietarului tabular, în absenţa oricărei menţiuni contrare în cartea funciară.

În acest sens, în ipoteza în care proprietarul tabular era decedat la data preluării imobilului de către stat prin expropriere, succesiunea s-a deschis "prin moarte", în termenii art. 651 C. civ., iar dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis pe cale succesorală în patrimoniul tuturor moştenitorilor, nu numai al unuia dintre aceştia, chiar dacă este cel care figurează în decretul de expropriere.

Instanţa de apel a făcut referire la sentinţa nr. 7457 din 26 septembrie 1960 a fostului Tribunal popular al oraşului Cluj, rămasă irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, însă doar pentru a stabili calitatea de moştenitor a soţului reclamantei, G.P., de pe urma proprietarului tabular.

Or, din cuprinsul respectivei hotărâri judecătoreşti rezultă că proprietarul tabular a avut mai mulţi descendenţi, cota succesorală a lui G.P. fiind de 1/7 din dreptul de proprietate asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului.

Este lipsită de relevanţă împrejurarea că bunul în litigiu nu a fost inclus în masa succesorală, cât timp nu s-a dovedit că ar fi ieşit în vreun mod din patrimoniul lui P.I. până la deces.

Faţă de cele expuse, s-a constatat că, în mod greşit, instanţa de apel a valorificat excepţia din art. 24 al Legii nr. 10/2001 de la regula în materia probaţiunii dreptului de proprietate imobiliară, regăsită în art. 23 din lege, înlăturând menţiunile din cartea funciară şi nefacând aplicarea prevederilor art. 26 Decretul-lege nr. 115/1938.

Această din urmă normă fiind incidenţă în cauză, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că, la momentul exproprierii, proprietari erau moştenitorii lui P.I. (fiul lui I.P.) şi, ca atare, toţi moştenitorii menţionaţi în sentinţa nr. 7457 din 26 septembrie 1960 ar fi putut avea calitatea de persoane îndreptăţire la măsuri reparatorii (evident, în măsura în care ar fi formulat notificare), în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001, nu numai autorul reclamantei, G.P..

În aplicarea art. 4 alin. (1) Legea nr. 10/2001, reclamantei, ca succesoare a lui G.P., nu i se poate recunoaşte decât cota - parte ce a aparţinut autorului său.

Este posibil ca reclamanta să beneficieze de cotele celorlalţi moştenitori ai lui P.I., în măsura în care aceştia nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din lege, însă aceste împrejurări nu au fost cercetate de către instanţa de apel, care a pornit de la premisa eronată că reclamanta este îndreptăţită la masuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de teren înscrisă în cartea funciară, în considerarea calităţii de unic proprietar a autorului său, G.P..

Drept urmare, se impune stabilirea certă a situaţiei de fapt în ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin raportare atât la sentinţa nr. 7457 din 26 septembrie 1960, cât şi la acte de stare civilă sau alte înscrisuri doveditoare ale calităţii de moştenitor, cât şi la prevederile art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001.

Nu este, însă, fondat, cel de-al doilea motiv de recurs, vizând suprafaţa totală ce a fost preluată abuziv de către stat din patrimoniul moştenitorilor proprietarului tabular, P.I..

Ambele instanţe de fond au constatat că, după exproprierea operată în baza Decretului nr. 250 din 12 decembrie 1974 cu privire la suprafaţa de 1.720,8 mp, o suprafaţă de 200 mp a fost reînscrisă în cartea funciară pe numele vechiului proprietar, care, însă, a rămas în posesia statului, caz în care se cuvin măsuri reparatorii şi pentru această suprafaţă de teren, expropriată în fapt.

În condiţiile în care recurentul - pârât nu a contestat situaţia de fapt stabilită, în sensul că suprafaţa de 200 mp se regăseşte în incinta Liceului nr. X, alături de restul de 1.520 mp, se constată că instanţele de - fond au făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 2 lit. i) Legea nr. 10/2001, potrivit cărora reprezintă preluări abuzive şi cele "fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării", aşadar inclusiv preluările operate în fapt, în absenţa vreunui act de dispoziţie al organelor locale ale puterii sau al administraţiei de stat.

O asemenea constatare nu contravine efectului constitutiv al intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, consacrat de prevederile art. 17 Decretul - lege nr. 115/1938, deoarece operează excepţia de la această regulă, prevăzută de art. 26 din acelaşi act normativ, în sensul că preluarea de către stat, prin expropriere, reprezintă o modalitate extratabulară de dobândire a dreptului de proprietate.

În aceste condiţii, chiar daca dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 200 mp a rămas înscris în cartea funciară pe numele vechilor proprietari, împrejurarea că a fost expropriată în fapt îndreptăţeşte pe moştenitorii proprietarilor la măsuri reparatorii şi pentru acest teren.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte a admis recursul şi, în baza art. 314 C. proc. civ., a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru lămurirea întinderii dreptului de proprietate ce a aparţinut autorului reclamantei, G.P., pentru care acesteia i se cuvin măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel sub nr. 815/117/2010 la data de 16 ianuarie 2012.

În acest dosar s-a formulat întâmpinare de către reclamanta P.A. prin care aceasta a solicitat respingerea apelurilor declarate de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 540/2010 a Tribunalului Cluj.

În motivare s-a arătat că prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea hotărârii atacate şi rejudecarea apelurilor pentru a se stabili cu certitudine situaţia de fapt în ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Au fost reiterate practic susţinerile din întâmpinarea formulată în Dosarul nr. 815/117/2010 al Curţii de Apel Cluj.

S-a precizat că reclamanta este singura care a formulat notificare pentru imobilul în litigiu, fiind aplicabile prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 34A/16 martie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 540 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 815/117/2010, pe care a menţinut-o.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:

Limitele rejudecării apelurilor declarate în cauză de către pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca sunt cele stabilite prin decizia nr. 7471/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aceste limite urmând a fi soluţionate raportat la prevederile art. 315 C. proc. civ..

Singurul aspect asupra căruia instanţa de apel trebuie să se pronunţe conform deciziei de casare menţionate mai sus este întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 raportat la prevederile art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001.

Conform acestui text de lege, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. 3 din lege profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.

Autorul reclamantei, G.P., are calitatea de moştenitor al proprietarului tabular al imobilului în litigiu, P.I., astfel cum s-a stabilit deja prin decizia de casare.

Din răspunsul comunicat instanţei de către Municipiul Cluj-Napoca rezultă că pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, imobil înscris în CF, s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 doar de către reclamanta P.A., moştenitoarea defunctului G.P..

Rezultă deci că în lipsa altor notificări formulate pentru imobilul în litigiu de către ceilalţi moştenitori ai proprietarului tabular P.I., în lumina prevederilor art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001 reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de această lege pentru întreg imobilul care a făcut obiectul notificării.

În aceste condiţii, sentinţa pronunţată de către Tribunalul Cluj prin care s-a dispus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condiţiile Titlului VII Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris iniţial în CF Cluj, în suprafaţă de 1.721 mp, este legală şi temeinică, referitor la suprafaţa imobilului în litigiu stabilindu-se irevocabil prin decizia nr. 7471/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este de 1.721 mp.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca prin Primar, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Cluj, motivat de următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) Legea nr. 10/2001 „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natura sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţie motivata a primarilor". Prin urmare în litigiile ce vizează imobilele care intra sub incidenţa Legii 10/2001, calitatea procesuală pasivă o are Primarul şi nu unitatea administrativ-teritorială - Municipiul Cluj-Napoca, respectiv autoritatea deliberativă - Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

În cazul special al litigiilor introduse în temeiul Legii nr. 10/2001, primarul unităţii administrativ-teritoriale nu figurează ca parte în calitatea sa de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, raportat la prevederile art. 23 alin. (2) Legea nr. 215/2001, ci în baza art. 21 alin. (4) coroborat cu art. 26 alin. (4) Legea nr. 10/2001 care îi conferă calitatea procesuală pasivă în litigiile privind imobilele deţinute de unităţile administrativ-teritoriale. Pe cale de consecinţă, numai Primarul Municipiului Cluj-Napoca este cel care are calitate procesuală pasivă în litigiile bazate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, raportat la hotărârea instanţei de apel, unde limitele rejudecării au vizat tocmai întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită în vederea acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri potrivit legii speciale - Legea nr. 247/2005, Titlul VII, hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal potrivit motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanţa de apel, în rejudecare, deşi recunoaşte că la data exproprierii preluarea s-a realizat de la moştenitorii fostului proprietar tabular decedat, şi anume de la G.P. şi ceilalţi fraţi ai săi, toţi în calitate de descendenţi ai lui P.I. al lui I.P., a dispus - prin raportare la art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001 acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condiţiile Titlului VII Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafaţă a imobilului indicat în notificare.

Prin deschiderea succesiunii (declanşată de faptul juridic al morţii unei persoane fizice) are loc transmiterea patrimoniului succesoral de la de cujus la succesorii acestuia. Pe cale de consecinţă, după data de 6 iunie anul 1948 - data decesului antecesorului fostului soţ al reclamantei, s-au transmis toate drepturile şi obligaţiile care alcătuiau patrimoniul defunctului tuturor descendenţilor săi, şi nu numai fiului G.P., fostul soţ al reclamantei. Astfel, la data preluării imobilului, proprietar asupra unei cotei părţi a imobilului din prezentul litigiu era fiecare dintre moştenitorii după P.I..

Deşi reclamanta este singura notifîcatoare care a solicitat întreaga suprafaţă a imobilului incident litigiului, în privinţa întinderii dreptului de proprietate, instanţa în mod greşit a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă a imobilului menţionat în notificare, întmcât revendicatoarea nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită în temeiul art. 3 şi 4 Legea nr. 10/2001, respectiv a calităţii de moştenitoare după ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate (la data preluării) - fraţii fostului sau soţ.

Prin urmare, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001 (de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire), deoarece ne aflăm în prezenţa legăturii de afinitate între revendicatoarea P.A. şi ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate la data exproprierii care îi sunt cumnaţi, fraţii defunctului soţ - G.P..

Potrivit reglementarilor legislaţiei noastre, dreptul succesoral român atribuie moştenirea ab intestat familiei defunctului, iar în caz de vacanţă succesorală, statului. Legea, însă cheamă la moştenire doar pe rudele defunctului, nu şi pe afinii acestuia.

Prin urmare, nu există o legătură de rudenie între reclamanta notifîcatoare P.A. şi fraţii defunctului G.P. titular al dreptului de proprietate alături de fraţii săi, la data preluării, aceştia neavând ascendenţi comuni, fapt care să confere vocaţie reclamantei de a culege cota parte cuvenită cumnaţilor săi.

În lipsa actelor doveditoare care să ateste îndreptăţirea pentru stabilirea masurilor reparatorii în favoarea reclamantei, accesul moştenitorilor (şi nu afinilor-potrivit dispoziţiilor arătate mai sus) persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o analiză calificată a tuturor actelor doveditoare depuse de către notifîcatoare, în vederea acordării masurilor reparatorii solicitate, respectiv cuvenite.

Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin primar este nefondată.

Competenţa de a soluţiona o notificare, adresată conform Legii nr. 10/2001 aparţine unităţii deţinătoare sau entităţii învestite cu soluţionarea notificării.

În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, soluţionarea se face prin dispoziţie motivată a primarilor, în calitate de reprezentanţi ai unităţii administrativ teritoriale, aceasta având calitate procesuală pasivă definită chiar prin lege-art. 21 alin. (4) Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 21 Legea nr. 215/2001, „unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean".

Legea nr. 10/2001, a stabilit în mod expres calitatea procesuală pasivă a unităţilor administrativ-teritorială, ca deţinătoare mbunurilor care fac obiect de reglementare a legii, acestea fiind reprezentate de către Primar.

Şi celelalte critici, privind greşita reţinere a calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru între imobilul sunt nefondate.

În prezenta cauză, s-a făcut dovada că imobilul care face obiectul notificării a aparţinut autorului comun, P.I., a cărui succesiune a fost transmisă moştenitorilor de gradul I, printre care şi G.P., autorul reclamantei (soţie supravieţuitoare).

Prin decizia de casare s-a statuat că reclamanta beneficiază de cotele celorlalţi moştenitori ai lui P.I., în măsura în care se va stabili că aceştia sau succesorii acestora nu au formulat notificări cu privire la acelaşi bun în baza Legii nr. 10/2001, statuare obligatorie conform art. 315 C. proc. civ..

În rejudecare s-a stabilit că pentru imobilul în litigiu a formulat notificare doar reclamanta P.A., moştenitoarea defunctului P.G., astfel că în mod legal şi cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel a statuat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul care a făcut obiectul notificării.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca prin Primar împotriva deciziei nr. 34A din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, sectia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Civil		ICCJ. Decizia nr. 7432/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 7432/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs