ICCJ. Decizia nr. 744/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 744/2010
Dosar nr. 7755/2/2007
Şedinţa publică de la 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 30 august 2005, Primăria Municipiului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Giurgiu şi Ministerul Lucrărilor Publice, obligarea pârâţilor să plătească reclamantei suma de 5.682.779.748 lei cu titlu de dezdăunare.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 16 februarie 2006 instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâţii la plata sumei de 5.682.779.748 lei plus dobânda legală aferentă de la 5 septembrie 2005 până la achitarea integrală şi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele C.N.A.D.N. din România SA şi Consiliul Judeţean Giurgiu.
Prin Decizia civilă nr. 52 din 29 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă, s-au admis apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei civile nr. 21 din 16 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut de către instanţa de apel că există neconcordanţă între considerente, dispozitiv şi minuta pronunţată în cauză, iar instanţa de fond nu a soluţionat prin minută şi, implicit, prin dispozitivul sentinţei toate excepţiile cu care a fost investită, încălcând dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., conform căruia excepţiile de procedură se soluţionează prin dispozitiv, dacă acestea au fost unite cu fondul.
Tribunalul Giurgiu a omis să se pronunţe asupra excepţiei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Giurgiu, iar respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune nu a fost motivată.
C.N.A.D.N. nu i s-a comunicat şi cererea de chemare în judecată şi nu a avut cunoştinţă despre obiectul cererii prin care fusese investită instanţa şi în care avea calitatea de pârâtă, nu şi-a putut formula apărările şi nu şi-a putut exprima poziţia faţă de excepţiile invocate, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 156 şi art. 114 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 13 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Giurgiu, invocată de acest pârât; s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.T.C.T., invocată de acest pârât; s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N. din România SA, invocată de aceasta; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei Primăria Municipiului Giurgiu invocată de pârâtul M.T.C.T. şi pârâta C.N.A.D.N. din România SA; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu astfel cum a fost completată, ca fiind prescrisă; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului M.T.C.T. suma de 123,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, luându-se act că celelalte pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, prin sentinţa comercială nr. 38 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu, Primăria Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de 5.682.779.748 lei, din care 959.861.700 lei rest de plată şi 4.722.918.048 lei penalităţi de întârziere.
Prin prezenta acţiune, formulată la data de 30 august 2005, reclamanta Primăria Giurgiu a solicitat obligarea pârâtelor la plata acestei sume, plus dobânda legală.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâţilor Consiliul Judeţean Giurgiu, M.T.C.T. şi C.N.A.D.N. din România SA, s-a reţinut că excepţiile invocate în acest sens de către fiecare dintre pârâte, sunt neîntemeiate.
Din prevederile Legii nr. 118/1996 şi, de asemenea, din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, rezultă că în gestionarea fondului special pentru drumurile publice, atribuţii au toate cele trei pârâte, prin Normele Metodologice nr. 21137/2001 prevăzându-se expres că programele consiliilor locale se transmit C.N.A.D.N.R., prin grija consiliilor judeţene, situaţia repartizării sumelor pe consilii judeţene se aprobă de Ministerul Transporturilor, iar A.N.D. are obligaţia alimentării conturilor deschise de consiliile judeţene şi locale.
Din Programul cu lucrările şi obiectivele finanţate din fondul special al drumurilor publice în anul 2001, rezultă în mod clar că acest program a fost aprobat de Consiliul Judeţean la data de 12 aprilie 2001, purtând semnătura şi ştampila acestui for, pentru suma de 954.747.000 lei.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, se reţine că aceasta este întemeiată, iar pretenţiile formulate de reclamantă către pârâte îşi au izvorul în obligaţia acestora de finanţare prin programe anuale potrivit Legii nr. 118/1996 a realizării lucrărilor de amenajare a drumurilor publice.
Dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut aşadar în momentul încălcării de către pârâte a dreptului subiectiv de a obţine sumele de bani solicitate.
Întrucât, aşa cum reclamanta a precizat expres în cererea completatoare aflată la fila 52, dată de la care a început să curgă datoria privind plata de către pârâte a sumei necesară executării lucrărilor, este ianuarie 2001, termenul de prescripţie de 3 ani, era deja împlinit la data de 30 august 2005, data introducerii prezentei acţiuni.
Apărarea reclamantei în sensul că dreptul său la acţiune s-a născut în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, prin care a fost obligată la plata sumei de 5.682.779.748 lei este neîntemeiată, prin această obligaţie de plată impusă de instanţă la data de 24 februarie 2005, creându-se raporturi juridice exclusiv între primărie în calitate de debitoare şi SC T.C. SRL în calitate de creditoare.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu prin primar, pentru motive de nelegalitate.
Prin Decizia civilă nr. 515 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă, s-a admis apelul, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Amenajarea drumului racord D.C.95 acces P.C.T.F. Giurgiu a fost aprobată spre finanţare din fondul special al drumurilor publice, astfel cum rezultă din lista obiectivelor şi lucrărilor finanţate de Ministerul Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de avizare.
Prin urmare, nu cădea în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu obligaţia de a achita această sumă din fondurile proprii, astfel încât răspunderea civilă stabilită prin sentinţa comercială nr. 38 din 24 februarie 2005, este o răspundere pentru altul în ceea ce priveşte plata contravalorii lucrării, ceea ce justifică recunoaşterea dreptului Primăriei Municipiului Giurgiu de regres împotriva persoanelor juridice care aveau obligaţia legală de asigurare a sumelor necesare construcţiei drumului public.
Fiind parte însă în contractul de execuţie lucrări din 4 decembrie 2000, în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu, ca parte contractuală, care a căzut în pretenţii, a fost stabilită obligaţia de a achita sumele care fac obiectul acestui contract, sume care trebuiau plătite din fondul special al drumurilor publice, iar nu din fondurile primăriei.
De la această dată s-a născut, în temeiul art. 1108 alin. (3) C. civ., dreptul de regres al Primăriei Municipiului Giurgiu împotriva pârâtelor din prezenta cauză, care au atribuţii în finanţarea şi alocarea sumelor aferente fondului special al drumurilor publice, conform art. 8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr. 118/1996.
În raport de data pronunţării sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, instanţa de apel a constatat că nu a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani, acţiunea fiind introdusă la data de 30 august 2005.
Susţinerea primei instanţe, în sensul că însăşi Primăria Municipiului Giurgiu a menţionat anul 2001, ca dată de la care a început să curgă datoria Ministerului Transporturilor derulată prin Consiliul Judeţean Giurgiu, se referă la raporturile juridice născute între părţile din prezenta cauză în temeiul legii, însă acţiunea de faţă se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanţare nu cădea în sarcina sa.
Pentru aceste motive, constatând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, soluţionând cauza numai pe aspectul prescripţiei dreptului la acţiune, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii M.T.I., Consiliul judeţean Giurgiu şi C.N.A.D.N. din România.
În recursul său, pârâta C.N.A.D.N. din România a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile sale vizând următoarele:
1. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.
Pârâta susţine că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie este ianuarie 2001, aşa cum a precizat reclamanta prin adresa din 08 decembrir 2005, astfel că termenul de prescripţie de 3 ani era împlinit la data introducerii acţiunii.
2. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.D.N. din România.
Pârâta arată că în procedura programelor anuale ce stau la baza fundamentării bugetului Fondului special al drumurilor publice avea rolul de a strânge documentaţia necesară şi de a transmite sumele de bani provenite din acest fond la unităţile administrativ teritoriale interesate, pe baza unei documentaţii transmise chiar de aceste unităţi.
A precizat că bugetul a fost alcătuit de către Ministerul Transporturilor, alocarea sumelor aferente făcându-se chiar pe baza documentelor emise de către cei interesaţi.
3. Pe fond, pârâta C.N.A.D.N. din România a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în raport de prevederile Legii nr. 118/1996, astfel cum a fost modificată, nu s-a făcut dovada vreunei culpe a sa cu privire la prezentul litigiu, neputând fi obligată la plata unor sume de bani ce, probabil, au fost virate şi poate cheltuite în scopurile în care au fost atribuite.
Recurentul Consiliul Judeţean Giurgiu a criticat hotărârea instanţei de apel sub următoarele aspecte:
1. Lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că, potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, nu are nicio obligaţie în ceea ce priveşte programele anuale ale Municipiului Giurgiu, toate lucrările fiind finanţate de Ministerul Transporturilor dintr-un fond special, Consiliul judeţean neavând calitate procesuală.
2. Respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, instanţa de apel apreciind în mod eronat asupra naşterii dreptului la acţiune al Primăriei municipiului Giurgiu, respectiv data pronunţării sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, fără să ţină cont că aceasta nu este opozabilă niciuneia dintre pârâtele din cauza de faţă.
În cererea de recurs formulată de Ministerul Transporturilor, au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că, în speţă, nu poate fi vorba despre o plată prin subrogaţie, având în vedere că Ministerul Transporturilor nu avea nicio obligaţie de plată faţă de SC T.C. SRL şi, mai mult decât atât, faptul că nu se poate spune, în raport de contractul de execuţie lucrări, că Primăriei Giurgiu nu îi incumba obligaţia de plată faţă de de SC T.C. SRL.
Un al doilea motiv de recurs invocat de acest recurent este cel referitor la prescrierea dreptului la acţiune al reclamantei, în opinia sa data de la care începe să curgă termenul de prescripţie fiind ianuarie 2001.
Recurentul apreciază că susţinerea instanţei de apel potrivit căreia „acţiunea de faţă se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanţare nu cădea în sarcina sa”, este contrazisă de normele legale incidente şi de probatoriul administrat în cauză.
Intimata - reclamantă Primăria municipiului Giurgiu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
O critică comună, invocată de toţi recurenţii în motivele de recurs, se referă la greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune de către instanţa de apel.
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 224 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu tocmai pentru că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, soluţionând cauza numai pe aspectul prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin urmare, celelalte critici formulate de pârâţi nu vor fi analizate, întrucât nu vizează soluţia recurată menţionată.
Soluţia instanţei de apel, în sensul constatării că acţiunea reclamantei a fost formulată înainte de împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, este legală, având în vedere următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 38 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Giurgiu, Primăria municipiului Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei SC T.C. SRL suma de 5.682.779.748 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de această societate constând în amenajarea drumului de racord D.C. 95, acces P.C.T.F. Giurgiu, lucrare aprobată spre finanţare din Fondul special al drumurilor publice, astfel cum rezultă din lista obiectivelor şi lucrărilor finanţate de Ministerul Transporturilor, care cuprinde toate semnăturile de avizare (fila 4 - dosar nr. 2358/2005 al Tribunalului Giurgiu).
Obligaţia de plată stabilită în sarcina reclamantei este o consecinţă a faptului că acesteia nu i-au fost alocate din acest fond special sumele de bani necesare pentru a asigura şi vira banii către societatea ce a amenajat drumul public amintit.
Prin urmare, în sarcina Primăriei Municipiului Giurgiu, ca parte în contractul de execuţie lucrări din 4 decembrie 2000, a fost stabilită obligaţia de a achita sumele care fac obiectul acestui contract, sume care trebuiau plătite din fondul special al drumurilor publice, iar nu din fondurile primăriei, pârâtele fiind cele care aveau atribuţii în finanţarea şi alocarea sumelor aferente acestui fond, conform art. 8 al Normelor metodologice nr. 4566/1999 pentru aplicarea Legii nr. 118/1996.
În aceste condiţii, reclamanta a dobândit un drept de regres împotriva pârâţilor, născut din obligarea sa prin hotărâre judecătorească la plata unei sume de bani ce trebuia să îi fie alocată dintr-un fond special al lucrărilor publice, în a cărui gestionare au atribuţii toţi pârâţii din cauză, potrivit Legii nr. 118/1996 şi Normelor metodologice de aplicare.
În acest context, termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune al reclamantei se calculează în raport de data pronunţării sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 şi nu raportat la anul 2001, ca dată de la care a început să curgă datoria Ministerului Transporturilor, derulată prin Consiliul Judeţean Giurgiu, întrucât aceasta se referă la raporturile juridice născute între părţile din prezenta cauză în temeiul legii, însă prezenta acţiune se întemeiază pe dreptul de regres al reclamantei, drept născut din obligarea sa pe cale judecătorească de a plăti o sumă a cărei finanţare nu cădea în sarcina sa.
Se constată, aşadar, că acţiunea reclamantei fiind introdusă la data de 30 august 2005, nu a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani, invocat în motivele de recurs de către toţi recurenţii.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra şi în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Prin urmare, în condiţiile art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., desfiinţarea sentinţei atacate se poate face doar în situaţia în care instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate şi considerentele expuse, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu, pentru a se intra în cercetarea fondului.
În consecinţă, constatând că în cauză nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii M.T.I., Consiliul judeţean Giurgiu şi C.N.A.D.N. din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii M.T.I., Consiliul judeţean Giurgiu şi C.N.A.D.N. din România împotriva Deciziei civile nr. 515 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 741/2010. Civil → |
|---|
