ICCJ. Decizia nr. 741/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 741/2010
Dosar nr. 1070/117/2007
Şedinţa publică de la 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Cluj a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul B.M. împotriva dispoziţiei din 16 februarie 2004, emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca, dispoziţie prin care s-a respins notificarea privind imobilul din Cluj Napoca, pe considerentul că nu s-a făcut dovada calităţii de proprietar a autorului reclamantului.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 138 din 18 aprilie 2006, prin respingerea apelului declarat de reclamantul B.M.
Prin Decizia civilă nr. 9672 din 24 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a casat decizia instanţei de apel, precum şi sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza Tribunalului Cluj pentru rejudecarea fondului cererii.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că nu s-a aplicat corect legea în privinţa legitimării procesuale active a reclamantului ca persoană îndreptăţită, în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că, în categoria actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, se înţelege, în cazul în care construcţia a fost demolată, orice act juridic care descrie construcţia demolată, dar şi orice alte înscrisuri folosite în dovedirea cererii, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 actualizată, dar şi din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, anume art. 22 lit. e) şi g) şi, prin urmare, reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de acest act normativ.
În urma rejudecării, Tribunalul Cluj a pronunţat sentinţa civilă nr. 638 din 5 octombrie 2007 prin care a admis acţiunea reclamantului, a dispus anularea dispoziţiei din 16 februarie 2004, emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a terenului situat în Cluj Napoca, şi de propunere a acordării de despăgubiri pentru construcţia în suprafaţă de 76,15 mp care a existat pe terenul menţionat, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 -, despăgubiri care urmează să fie diminuate cu suma reprezentând valoarea actualizată a despăgubirii încasate, de 27.580 lei.
Apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 59 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, cu motivarea că apărarea formulată de pârât este neîntemeiată, soluţia conformându-se îndrumările date de instanţa de trimitere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs se susţine că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, întrucât acesta nu a deţinut niciodată un astfel de drept asupra vreunei cote din imobilul în litigiu, astfel încât notificarea prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 este nefondată.
Se mai susţine că, împrejurarea că antecesorul reclamantului a beneficiat de despăgubiri la momentul exproprierii imobilului, nu îl îndreptăţeşte la restituirea acestuia în natură, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada cu acte a dreptului de proprietate a autorului său, astfel că nu-şi justifică calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Art. 315 alin. (1) C. proc. civ. dispune că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În urma unui prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 9672 din 24 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant şi a trimis cauza Tribunalului Cluj pentru rejudecarea fondului cererii, reţinând că nu s-a aplicat corect legea în privinţa legitimării procesuale active a reclamantului ca persoană îndreptăţită, în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi stabilind, cu autoritate de lucru judecat, calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit actului normativ menţionat.
Prin urmare, instanţa supremă a dat o dezlegare problemei de drept vizând calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în accepţiunea Legii nr. 10/2001, situaţie în care sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Invocând decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi analizând actele dosarului, curtea de apel a reţinut în mod corect că reclamantul a făcut dovada titlului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind stabilită prin Decizia nr. 9672 din 24 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mod irevocabil, critica recurentului - pârât cu privire la nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este nefondată.
În consecinţă, rezultă că soluţia pronunţată în apel este în acord cu dezlegarea în drept dată problemei menţionate prin decizia de casare a instanţei supreme.
În raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei civile nr. 59/ A din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
