ICCJ. Decizia nr. 752/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 752/2010
Dosar nr. 9425/3/2008
Şedinţa publică de la 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primarul general al municipiului Bucureşti a emis dispoziţia din 7 februarie 2008, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 150 mp, situat în Bucureşti, sectorul 5, persoanei îndreptăţite, I.R., cu motivarea că terenul este afectat de un complex comercial.
Prin sentinţa nr. 1783 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de petenta I.R., a fost anulată dispoziţia emisă de primarul general, a fost dispusă restituirea, în natură, către petentă a terenului în suprafaţă de 150,4 mp, situat în Bucureşti, sectorul 5 şi a fost obligat pârâtul să-i plătească acesteia suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul este liber în proporţie de 75%, iar pe diferenţa de 25% este amplasată o construcţie demontabilă, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, iar apelantul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata-contestatoare, prin Decizia nr. 96/ A din 12 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că imobilul nu poate fi restituit în natură, ci pot fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent al căror cuantum urmează a fi stabilit de C.C.S.D.
Recursul este nefondat.
La instanţa de fond a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, de către expert V.R., prin care s-a concluzionat că terenul ce formează obiectul litigiului este situat între două magazine alimentare, că pe el se află o construcţie demontabilă, provizorie, reprezentând spaţiu de tranşare carne, ce poate fi redistribuit în spaţiul celor două magazine printr-o recompartimentare şi că această construcţie ocupă doar 25% din terenul revendicat.
În atare situaţie, instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora se restituie, în natură, terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva Deciziei nr. 96/ A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV- civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 750/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
