ICCJ. Decizia nr. 7761/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7761/2010
Dosar nr.2010/118/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 18 martie 2008 reclamanţii F.G.I., D.M.R. şi A.M.M. au solicitat Tribunalului Constanţa ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, S.C. D. S.A., R.A.E.D.P.P. Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, restituirea instalaţiilor aferente imobilului astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de naţionalizare, iar în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, restituirea prin echivalent, iar până la intrarea în posesia efectivă a imobilului sau a despăgubirilor, pârâţii să fie obligaţi la daune pentru lipsa de folosinţă în cuantum de 10.000 RON/zi.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că, defunctul C.M. a cumpărat cu Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X la grefa Tribunalului Constanţa, sub nr. X/1914 un teren în suprafaţă de 242 m.p., pe care a construit o clădire cu trei camere şi o bucătărie, bunuri pe care le-a lăsat fiicelor sale F. (C.) M. şi C.A. (fostă C.) E., nuda proprietate, iar un an mai târziu a decedat.
Prin Legea nr. 119/1948 şi Decretul nr. 111/1951 imobilul a fost preluat abuziv de către stat.
Au mai arătat că, brutăria este deţinută de S.C. D. S.A. iar a doua parte din imobil este deţinută de R.A.E.D.P.P. Constanţa.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. D. S.A. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerul Finanţelor Publice au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.
Prin Sentinţa civilă nr. 901 din 12 mai 2010 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondate excepţiile de procedură ce vizau lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. D. S.A. şi a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi R.A.E.D.P.P. Constanţa, acţiunea fiind respinsă în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Pârâtul Municipiul Constanţa fiind obligat să restituie în natură reclamanţilor, imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 242 m.p., şi construcţiile situate pe terenul în suprafaţă de 123,09 m.p., identificat conform raportului de expertiză B.D..
S-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţiile reprezentând brutărie şi dependinţe, situat pe terenul în suprafaţă de 118,91 m.p., determinat cu culoare verde în planul anexă la raportul de expertiză tehnică imobiliară B.D. şi a obligat pârâtul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să facă reclamanţilor propuneri în acest sens, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii ale reclamanţilor ce vizau restituirea în natură sau în echivalent a instalaţiilor aferente brutăriei naţionalizate.
S-a respins ca nefondată acţiunea faţă de pârâta S.C. D. S.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 şi dreptul de proprietate asupra bunului-imobil din litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat legalitatea hotărârii întrucât în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, deoarece reclamanţii au notificat Primăria Constanţa, instituţie care nu a declinat-o către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că, nu poate fi implicată în procedura Legii nr. 10/2001.
A mai susţinut că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă deoarece nu a urmat procedura administrativă în raport cu această pârâtă.
La rândul lor pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa au susţinut că, în mod greşit acesta din urmă a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, cât timp a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive, iar pe de altă parte, greşit a fost obligat pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar să restituie în natură suprafaţa de 118,91 m.p., reclamanţilor, cât timp această suprafaţă este ocupată de brutărie şi este necesară exploatării normale a construcţiei, aflată în proprietatea unei societăţi comerciale integral privatizată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 300 C din 22 decembrie 2010 a respins apelul formulat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 901 din 12 mai 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
A admis apelul formulat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 118,91 m.p., aferent magazinului alimentar şi construcţiilor anexe proprietatea S.C. D. Grup S.A.
A obligat pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 118,91 m.p. ce nu poate fi restituit în natură.
A obligat reclamanţii la 100 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A obligat intimaţii-reclamanţi să plătească Municipiului Constanţa prin Primar şi Consiliului Local Constanţa suma de 372 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
În raport cu criticile formulate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanţa de apel a reţinut că, privatizarea S.C. D. G. S.A. s-a realizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 prin cumpărări de acţiuni la Fondul Proprietăţii de Stat, această din urmă instituţie fiind desfiinţată în baza OUG nr. 296/2000, luând fiinţă Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului.
La rândul său, această din urmă instituţie, a fost desfiinţată prin OUG nr. 23/2004, luând naştere Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, având calitate procesual pasivă în calitate de continuatoare, prin efectul legii celor două instituţii antecesoare F.P.S. şi A.P.A.P.P., implicate în privatizarea S.C. D. G. S.A.
Şi celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea acţiunii reclamanţilor şi inaplicabilitatea Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost respinse, întrucât potrivit art. 27 (fost art. 25) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana juridică notificată nu deţine bunurile solicitate, aceasta va proceda la redirecţionarea notificării entităţii competente să o soluţioneze.
Criticile pârâţilor Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, au fost reţinute ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În speţă, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanţa ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Întrucât pârâtul Consiliul Local Constanţa a câştigat în procesul promovat de reclamanţi, instanţa a apreciat că este îndreptăţit să i se restituie în parte cheltuielile de judecată efectuate în proces, în speţă onorariul de 100 RON, în raport cu munca depusă, complexitatea cauzei şi de faptul că acelaşi avocat a apărat şi Municipiul Constanţa prin Primar.
Dat fiind că terenul în suprafaţă de 118,91 m.p., este necesar exploatării normale a construcţiei, fostă brutărie şi că titlul de proprietate al pârâtei S.C. D. G. S.A. nu a fost contestat de reclamanţi, instanţa a apreciat că nu se impunea restituirea acestei suprafeţe reclamanţilor, urmând ca aceştia să beneficieze de măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii F.G.I., D.M.R. şi A.M.M. şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că la baza acordării cheltuielilor de judecată, stă culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
În speţa de faţă, cel căzut în pretenţii este Municipiul Constanţa prin Primar, ori cel căruia i s-au acordat cheltuielile de judecată este Consiliul Local Constanţa.
Cu privire la suprafaţa de teren în litigiu de 118,9 m.p., instanţa avea obligaţia să verifice dacă privatizarea s-a produs cu respectarea dispoziţiilor legale, existând un Dosar nr. 3/36/1998 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, având ca obiect revendicarea imobilului, dosar suspendat.
Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că instanţa de apel ar fi trebuit să verifice dacă se putea compensa acest teren "neretrocedabil" cu un alt teren.
Pârâta-recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, întrucât obligaţia legală de a restitui în natură imobilele revine unităţii deţinătoare a imobilului şi nu Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recurenta-pârâtă, printr-un al doilea motiv de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut că, în mod greşit a fost obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert din moment ce nu s-a reţinut nicio obligaţie legală în sarcina sa.
În considerarea celor expuse, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, exonerării de la plata cheltuielilor de judecată şi pe fond respingerea acţiunii faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţii F.G.I., D.M.R., A.M.M. şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară B.D., imobilul din litigiu a fost identificat la adresa din Constanţa, acesta fiind afectat pe o suprafaţă de 118,91 m.p., de construcţia fostei brutării şi anexele acesteia, în prezent magazin alimentar deţinut de S.C. D. G. S.A. Constanţa.
Restul suprafeţei de 113,09 m.p., este ocupat de spaţii de locuit şi anexe gospodăreşti, aflate în proprietatea Municipiului Constanţa şi administrate de R.A.E.D.P.P. Constanţa.
Critica recurenţilor-reclamanţi că privatizarea S.C. D. S.A. nu s-ar fi făcut cu respectarea dispoziţiilor legale este nefondată atâta vreme cât aceştia nu au atacat în justiţie titlul de proprietate al acestei pârâte.
Nefondată este şi critica privind lipsa de rol activ a instanţei de apel de a depune minime diligenţe pentru a se stabili dacă existau sau nu alte imobile care puteau fi restituite în natură, deoarece o astfel de cerere a fost formulată pentru prima dată în recurs.
Şi critica vizând obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâţii intimaţi Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa este nefondată dat fiind culpa procesuală a acestora.
Referitor la criticile formulate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se constată că şi acestea sunt nefondate, aceasta având calitate procesual pasivă în cauză, în calitate de continuatoare, prin efectul legii a celor două entităţi antecesoare FPS şi APAPS, implicate în privatizarea SC D. G. S.A.
Critica privind obligarea sa greşită la data cheltuielilor de judecată este formulată pentru prima dată în recurs, astfel încât nu mai poate fi analizată.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate de reclamanţii F.G.I., D.M.R. şi A.M.M. şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii F.G.I., D.M.R., A.M.M. şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 300 C din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2925/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
