ICCJ. Decizia nr. 788/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 788/2010
Dosar nr. 3365/108/2008
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la 29 octombrie 2007, reclamantul N.H. a chemat în judecată pârâtul Primarul oraşului Sântana solicitînd obligarea acestuia la emiterea deciziei de restituire în natură sau compensare cu alte terenuri în vederea soluţionării notificărilor din 13 februarie 2002, depuse de acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtului la achitarea daunelor moratorii pentru întârziere până la emiterea dispoziţiei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamatul a arătat că, după 5 ani de la data notificării, pârâta a emis dispoziţia de restituire parţială, pentru un bun cuprins în aceste notificări, nepronunţându-se asupra celorlalte.
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 19 februarie 2008, Tribunalul Arad a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins, ca atare acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care dispoziţiile art. 23 sunt aplicabile în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. în această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine".
Astfel, tribunalul a stabilit că pentru imobilul ce face obiectul notificării din 13 februarie 2002, evidenţiat în C.F. Sântana reclamantul este proprietar, conform sentinţei civile nr. 750/2002 asupra terenului în suprafaţă de 1.152 mp, iar pentru cel înscris în C.F. Sântana s-a emis dispoziţia din 9 iulie 2007 pentru restituirea în natură a cotei de 1/z.
Referitor la notificarea din 2002, ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului din C.F. în suprafaţă de 1.049 mp s-a emis dispoziţia din 18 decembrie 2002, prin care întreaga documentaţie privind restituirea imobilului s-a înaintat Cooperativei de Consum Sântana, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând soluţia primei instanţe, cu privire la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Sântana, întrucât aceasta deţine imobilele ce au format obiectul notificărilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a susţinut că din analiza înscrierilor cuprinse în C.F. Sântana, proprietar tabular al terenului este statul, iar asupra construcţiilor de la B4. este notată ca proprietară, Cooperativa de Cosnum Sântana, cu titlul de construire şi că, în temeiul art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, diferenţa de teren trebuie restituită de stat.
Prin Decizia nr. 164 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul reclamatului, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a decide ca atare, a reţinut în esenţă, că deşi reclamantul a solicitat soluţionarea cererii sale în contradictoriu cu Primarul oraşului Sântana, instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Sântana, raportat la dispoziţia din 18 decembrie 2002 emisă de Primăria Sântana, înainată Cooperativei de Consum Sântana, apelantul criticând că instanţa de fond a judecat cauza, pronunţându-se asupra excepţiei, cu încălcarea principiului disponibilităţii procesului civil.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 779 pronunţată la 9 octombrie 2008,Tribunalul Arad a respins acţiunea reclamantului N.H. în contradictoriu cu Primăria oraşului Sântana prin primar.
A stabilit că cererea reclamantului ce vizează imobilul descris în notificarea nr. 1868/2008 este lipsită de obiect, întrucât notificarea a fost soluţionată prin Decizia nr. 2151 din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă, conform căreia i s-a restituit în natură reclamantului cota de Vz din imobilul înscris în C.F. Sântana, în suprafaţă de 1.152 mp.
Cât priveşte notificarea din 2002, instanţa a reţinut că s-a emis dispoziţia din 18 decembrie 2002 şi că, întreaga documentaţie privind imobilul înscris în C.F. Sântana, a fost trimisă Cooperativei de Cosnum Sântana, aceasta având calitatea de unitate deţinătoare.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamantul, criticînd-o petnru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, referindu-se la imobilul înscris în C.F. Sântana, reclamantul a arătat că, în mod greşit a fost trimisă documentaţia Cooperativei de Consum Sântana, întrucât imobilul este proprietatea tabulară a statului şi acesta are obligaţia de a răspunde notificării, care are ca obiect terenul, iar nu şi construcţia ce a fost edificată de Cooperativa de Consum, obiectul criticilor constituindu-l doar notificarea înregistrată în 2002.
Reclamatnul a solicitat în principal, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arad, iar în subsidiar, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 4 din 15 ianuarie 2009,Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamantul N.H. împotriva sentinţei civile nr. 779 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Arad, apreciind că, raportul juridic a fost corect desluşit de prima instanţă, care a respins acţiunea reclamantului privind obligarea pârâtului Primarul oraşului Sântana de a răspunde notificării emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca atare, s-a reţinut că prin dispoziţia din 18 decembrie 2002 emisă de Primăria Sântana prin primar, dispoziţie care nu a a fost atacată cu contestaţie de către reclamant, întregul dosar administrativ privind notificarea din 2002 de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. Sânatana, a fost înaintat Cooperativei de Consum Sântana, aceasta fiind deţintătoare imobilului solicitat a fi restituit.
Astfel, s-a considerat de instanţa de control judiciar ordinar că, deşi statul este proprietar tabular al terenului, cea care este proprietara construcţiei şi deţinătoarea acesteia, în sensul Legii nr. 10/2001 este Cooperativa de Consum Sântana, aceasta având calitatea de persoană îndreptăţită.
Decizia pronunţată de curtea de apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamant, sub aspectul criticilor de nelegalitate, încadrate de acesta, în motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În recursul său, reclamantul a dezvoltat critici potrivit cărora Cooperativa de Consum Sântana nu este deţinătoarea bunului solicitat a fi restituit, proprietar asupra acestuia fiind Statul Român, astfel că decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală, fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii, întrucât în considerarea dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, statul este acela care trebuie să emită dispoziţia de restituire.
Altfel spus, interpretarea raportului juridic dedus judecăţii, conform căruia, unitatea deţinătoare a imobilului este Cooperativa de Consum Sântana este nelegală.
S-a susţinut în motivarea criticilor formulate de reclamant că, în mod greşit s-a apreciat de instanţe, lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Sântana, în sensul că aceasta nu poate fi obligată, în temeiul Legii nr. 10/2001 la emiterea unei dispoziţii de restituire, deoarece nu este competentă a soluţiona notificarea.
Prin prisma motivelor invocate, recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Cum corect au reţinut instanţele, în raport de notificarea din 13 februarie 2002, prin care reclamantul s-a adresat Primăriei oraşului Sântana, cu cererea de restituire în natură a imobilului evidenţiat în C.F.Sântana, acesta este proprietar asupra terenului identificat ca fiind în suprafaţă de 1.152 mp, conform sentinţei civle nr. 750 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş, irevocabilă, hotărâre depusă la filele 21 - 24, Dosarul nr. 4033/108/2007 al Tribunalului Arad.
Asupra acestui imobil, reclamantul era coproprietar în cotă de 1/4 cu H.Ş.P.
Prin dispoziţia emisă la 9 iulie 2007 de Primăria oraşului Sântana prin primar s-a dispus restituirea în natură, în cotă de Vz a imobilului situat în Sântana, înscris în C.F. Sântana.
Faţă de cererea ce formează obiectul notificării din aceeaşi dată, privind restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. în suprafaţă de 2.049 mp, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 s-a emis dispoziţia nr. 2357 din 18 decembrie 2002, prin care, întreaga documentaţie privind restituirea imobilului mai sus individualizat, a fost înaintată Cooperativei de Consum Sântana, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului (fila 18 dosar fond).
Dispoziţia mai sus menţionată nu a fost atacată cu contestaţie de către reclamant.
Nu se poate reţine ca incident, motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost invocat de recurentul - reclamant, deoarece unitatea deţinătoare în sensul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este Cooperativa de Consum Sântana.
Astfel, este de observat că are calitate de unitate deţinătoare, în sensul Legii nr. 10/2001 şi, corelativ obligaţia de a răspunde notificării formulată de persoanele îndreptăţite, acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu sau, care exercită un drept de administrare sau de folosinţă asupra imobilului ce face obiectul notificării.
În speţă, unitate deţinătoare este Cooperativa de Cosum Sântana, care exercită un drept de administrare asupra imobilului şi, în numele statului, proprietar tabular, atribuţii ce-i revin ca unitate deţinătoare.
În raport de cele reţinute nu pot fi primite ca fondate criticile din recurs .instanţele realizând sub aspectul legalităţii, o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În sensul actului normativ reparatoriu, unitate deţinătoare este, fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce formează obiectul notificării, fie entitatea cu personalitate juridică, care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care îl deţine, bunul ce face obiectul notificării (regii autonome, societăţi, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Aşadar, în sfera sa de cuprindere, noţiunea de unitate deţinătoare are un caracter complex şi include, nu numai entităţile care au un drept de proprietate asupra bunurilor, ci şi cele asupra cărora se exercită, alte drepturi cu valoare economică, cum sunt, dreptul de administrare ori de folosinţă.
Condiţia impusă de legea specială, entităţii ce are obligaţia de a primi şi soluţiona notificarea, nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, ci este necesar ca aceasta să deţină bunul solicitat şi să aibă obligaţia de a stabili măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a ll- a C. proc. civ. şi va respinge recursul reclamantului, ca nefondat, reţinând că, în speţă, Coopertiva de Consum Sântana are calitatea de persoană deţinătoare, în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.H. împotriva Deciziei nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 787/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
