ICCJ. Decizia nr. 804/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 804/2010
Dosar nr. 1672/32/2006
Şedinţa de la 10 februarie 2010
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 10 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de contestatorul T.P.A., prin mandatar B.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Suceava, ca neîntemeiată.
S-a dispus respingerea cererilor de intervenţie în interes propriu şi în interes alăturat formulate de intervenienţii A.V. şi A.I.
Au fost respinse cererile pârâţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatorul A.T.P. a notificat Primăria municipiului Suceava, în calitate de entitate deţinătoare a imobilului situat în Suceava, format din casă şi teren în suprafaţă de 1.085 mp, pentru restituire în natură.
Prin dispoziţia din 6 septembrie 2002, Primăria a respins cererea de restituire, motivat de faptul că solicitantul nu face dovada calităţii de moştenitor după V.P.
Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul în cauză a aparţinut defunctei V.P. şi a fost preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 83 din 3 martie 1949.
Conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiile legii, implică o analiză a actelor doveditoare (acte de stare civilă, certificate de moştenitor) pentru stabilirea calităţii de moştenitor, care în toate cazurile se face conform legii civile române, starea civilă dovedindu-se conform art. 22 din Decretul nr. 31/1954 cu actele întocmite sau înscrise potrivit legii în registrele de stare civilă.
Regula este reiterată de art. 13 din Legea nr. 119/1996, potrivit cu care starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
În raport cu aceste norme imperative, instanţa nu a luat în considerare înscrisuri cum ar fi extrasul din Condica cununaţilor nr. 15/1990 ţinută de Biserica armeană-gregoriană (fila 11 dosar Tribunalul Suceava) pentru a stabili starea civilă a contestatorului sau declaraţii de martori.
Reclamantul face parte din familia A.T. (schimbat nume în anul 1945) şi V.T., născută P.V.T. nu este aceiaşi persoană cu V.P., prima este născută P. (certificat deces fila 10, autor V.P. ), în timp ce a doua este născută A.
Rezultă că reclamantul nu este moştenitorul ramurii A.P., ci al ramurii T.P.
Conform extrasului de C.F., parcela de clădire şi parcelele de grădină au fost transcrise în proprietatea statului în baza sentinţei civile nr. 2937 din 15 august 1955, adresei din 12 mai 1956 şi Decretului de expropriere nr. 83/1949.
Din certificatul de moştenitor emis de Tribunalul Suceava nr. 49/1942 rezultă că V.P. a solicitat deschiderea succesiunii după sora sa M.G.P.
Din aceleaşi acte rezultă că M.M. a lui G.P. mai avea două surori, F. şi V.P., cea din urmă fiind şi moştenitoare a defunctei.
Cum contestatorul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor, conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată şi în consecinţă şi cererile de intervenţie formulate în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 36 din 28 februarie 20067 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea apelului formulat de apelantul T.A.P., împotriva sentinţei civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău.
S-a dispus respingerea apelului formulat de A.V.I. şi R.I.N.
S-a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes alăturat formulată de B.I.T., pentru intimata - pârâtă Primăria Municipiului Suceava.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei împotriva Dispoziţiei din 6 septembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Suceava.
S-a dispus anularea dispoziţiei contestate şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului casă de locuit şi terenul aferent situat în Suceava.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A fost respinsă, ca nedovedită, cererea apelantului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară (fila 4 dosar fond), imobilul a cărui retrocedare a fost solicitată de intimatul-contestator a fost proprietatea defunctei Valeria Pruncul, calitatea de proprietar al imobilului fiind atestată şi de sentinţa civilă nr. 2937 din 15 august 1955 a Tribunalului Popular Raional Suceava, precum şi de certificatul de moştenitor din 1943 emis în urma decesului surorii sale M. (fila 5, fila 29 dosar fond).
Din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond de către contestator, respectiv certificatul de naştere, certificat de deces eliberat pe numele lui T.P.P.A.W., certificatul de naştere al apelantului, certificatul de moştenitor ce i s-a eliberat în urma defunctului anterior menţionat, certificatul de deces al V.P., extrasul din Condica cununaţilor privind pe acesta, rezultă că tatăl intimatului - contestator a fost P.P.A., cu părinţii T.A.P. şi V.T.A.P., proprietara imobilului în litigiu (filele 6 - 12, fila 123 dosar fond).
În acest sens sunt şi declaraţiile autentificate ale numiţilor S.D., B.M., G.G. (filele 105, 114 dosar fond, filele 117, 120 dosar Tribunalul Suceava, Judecătoria Suceava) referitoare la descendenţa familiei P. şi evoluţia numelui patronimic, precum şi declaraţia de renunţare la drepturile succesorale asupra imobilului în litigiu, dată de M.S. la 2 iulie 2002, în favoarea vărului său, în speţă intimatul - contestator.
S-a reţinut, totodată, că prin referatul Comisiei tehnice din cadrul Biroului Evidenţă şi Administrarea Imobilelor de Locuit din cadrul Primăriei Municipiului Suceava (fila 34 dosar fond - Tribunalul Bacău), se menţionează în temeiul actelor ataşate notificării apelantului şi verificărilor efectuate, faptul că imobilul în litigiu, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 83 din 3 martie 1949, a fost proprietatea V.P., bunica solicitantului, care a avut două căsătorii, prima cu A.P., cea de a doua cu A.T., că din prima căsătorie nu au rezultat moştenitori, iar din cea de a doua au rezultat P.A.T.P. (tatăl contestatorului) şi C.T., căsătorită S. (în speţă mama renunţătorului M.S., renunţare menţionată anterior).
A rezultat astfel, din înscrisurile depuse de apelant, că imobilul în litigiu a fost proprietatea V.T.P., apelantul făcând dovada că este singurul succesor al acesteia, urmare a renunţării vărului său M.S. la drepturile sale asupra imobilului, care a urmat, în termen legal, procedurile instituite de Legea nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilelor preluate abuziv de stat.
Pe cale de consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, dispoziţiile art. 1 şi 9 din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate,în sensul admiterii contestaţiei,dispunându-se restituirea în natură a imobilului.
Pentru aceleaşi considerente, s-a respins apelul interveniţilor chiriaşi ai imobilului în litigiu, precum şi cererea de intervenţie în interes alăturat intimatei Primăria Municipiului Suceava, formulată de intervenientul B.I.T.
Mai mult, deşi în speţă, intervenienţii au invocat faptul că autoarea reclamantului ar fi o altă persoană, cu acelaşi nume decât fosta proprietară a imobilului în litigiu, depunând la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, prin acestea nu au făcut dovada, în susţinerile lor, în sensul art. 1169 C. civ.
De asemenea, s-a reţinut că apelantul - contestator a fost singurul care a formulat cerere de retrocedare a imobilului, în temeiul Legii nr. 10/2001, intervenientul B.I.T. învederând, prin însăşi cererea de intervenţie, că a formulat o astfel de cerere abia la 29 noiembrie 2005, în baza Legii nr. 247/2005, cu argumentaţia că nu a obţinut în timp util documentele necesare susţinerii solicitării sale.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de apelant a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienţii A.I. şi R.I.N., pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, intervenientul B.I.T.
Recursul intervenienţilor A.I. şi R.N. vizează în esenţă următoarele aspecte:
Instanţa de apel, în rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii recursului prin Decizia civilă nr. 2756 din 16 martie 2006, a ocolit în mod voit aspectul esenţial ce trebuia lămurit cu ocazia rejudecării, respectiv să se pronunţe fără niciun echivoc asupra faptului „dacă autorul contestaţiei este una şi aceeaşi persoană cu fosta proprietară a imobilului în litigiu, existând un dubiu major sub acest aspect”.
În aceste limite era necesar ca la judecata apelului să fi fost avute în vedere toate probele prezentate de părţi, iar în lipsa unui expert în genealogie era necesară o comparare minimală a actelor de stare civilă prezentate de părţi pentru a se stabili, fără dubiu, dacă se poate trece peste diferenţele evidente cu privire la numele celor două persoane diferite: data naşterii, a decesului, locul decesului, părinţi diferiţi înscrişi în actele de naştere, aspecte peste care instanţa a trecut cu uşurinţă, preluând declaraţii extrajudiciare, respectiv acte din evidenţa altor instituţii decât cele de stare civilă, cu toate că actele de stare civilă prezentate de contestator nu pot înlătura diferenţele dintre cele două persoane.
Instanţa a dat o hotărâre prin încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a normelor legale privind stabilirea gradelor de rudenie, deoarece conform art. 13 din Legea nr. 119/1996, „starea civilă se dovedeşte cu acte întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de state civilă eliberate pe baza acestora”. În considerentele deciziei de admitere a apelului promovat de T.A.P., rezultă că instanţa a avut în vedere la momentul când a pus semnul egal între V.T. (născută P.) fiica lui V. şi O.P. şi soră cu A.P. (căsătorită I.) şi M.P. (căsătorită G.) căsătorită cu P.A.T.,decedată la Bucureşti, care este bunica contestatorului şi V.P., fiica lui G. şi R., soră cu M. şi F., căsătorită cu I.P., care a decedat la Câmpulung (Argeş) care este proprietara imobilului în litigiu: un referat al Comisiei Tehnice din cadrul Primăriei Municipiului Suceava; un extras din Condica cununaţilor; trei declaraţii extrajudiciare a unor persoane care nici nu puteau, datorită vârstei, să confirme identitatea părţilor şi patrimoniul lor, în condiţiile în care sunt suficiente acte de stare civilă care să demonstreze gradul de rudenie.
Din probele administrate rezultă, fără dubiu, că sunt în municipiul Suceava două persoane care, deşi aparent ar fi una şi aceeaşi persoană deoarece poartă identitate de nume ( cu deosebire că bunica contestatorului se numea V., în realitate sunt persoane diferite, cu succesiuni şi succesori diferiţi, iar diferenţele mar existente între datele de naştere şi deces, părinţi, surori, soţi şi patrimoniu, determină înlăturarea oricăror dubii cu privire la faptul că între cele două persoane nu există identitate. Solicită a se verifica filele 35 şi 36 din Dosarul nr. 1672/2006 al Curţii de Apel Bacău; la fila 35 se află certificatul de deces al bunicii contestatorului, V.P., fiica lui V. şi O. şi certificatul de deces al V.P., fiica lui G. şi R., care este proprietara imobilului în litigiu.
Instanţa de apel nu a făcut nicio referire la apărările formulate de intervenienţii care au fost documentate cu acte de stare civilă care permit stabilirea arborelui genealogic al proprietarei de drept a imobilului situat în Suceava, V.P. (pag. 34 - 41 Dosar nr. 1672/32/2006 al Curţii de Apel Bacău), respectiv conţinutul considerentelor depuse la rejudecarea apelului prin avocat, în care s-au prezentat într-un tabel comparativ pe baza actelor de la dosar, diferenţele dintre cele două persoane care purtau la data decesului acelaşi nume dar care au autori diferiţi ( filele 35, 36 ) şi descendenţi diferiţi (fila 41 - certificatul de deces al numitei A.A., căsătorită T.S., fiica V. şi a lui I.P., de unde rezultă că proprietara imobilului nu a decedat fără posteritate, cum susţine contestatorul), astfel că nu se poate susţine că nu au făcut dovada în sensul art. 1169 C. civ. a susţinerilor făcute în faţa instanţei de judecată.
Instanţa a omis deliberat să se pronunţe cu privire la poziţia duplicitară a contestatorului care în cererea iniţială a susţinut că imobilul i se cuvine în calitate de descendent al V.P., care a fost bunica sa paternă, pentru ca ulterior, atât în motivarea apelului, cât şi din declaraţiile de presă (fila 64 dosar fond) să pretindă că ar fi aparţinut V.P., care nu îi mai este bunică ci mătuşă, decedată fără posteritate. Astfel, contestatorul pretinde, fie că a fost o singură V.P., pe care o moşteneşte, fie că au fost două persoane diferite, pe care oricum le moşteneşte.
Instanţa nu a analizat corect susţinerile contestatorului deoarece în măsura în care a reţinut că proprietara imobilului a fost bunica contestatorului, nu ar mai fi fost necesară referirea la o pretinsă renunţare la succesiune din partea lui M.S., deoarece descendentul direct, înlătură colateralul privilegiat.
Instanţa nu a explicat cum a înlăturat „dubiul major în legătură cu identitatea dintre autoarea contestatorului şi fosta proprietară a imobilului în litigiu”, deoarece s-a renunţat la părerea unui specialist care ar fi lămurit situaţia de fond.
Motivează în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul Municipiului Suceava, prin primar, a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile aduse deciziei recurate vizează următoarele:
În cauză, în mod cert, imobilul în litigiu a aparţinut defunctei V.P. şi a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere din 3 martie 1949, figurând şi în extrasul de carte funciară, parcela de clădire şi parcelele de grădină aparţin statului român în baza sentinţei civile nr. 2937/1955, adresa nr. 5663/1956 şi a Decretului de expropriere nr. 83/1949, unde figura ca proprietar V.P. în temeiul certificatului de moştenitor a Tribunalului Suceava nr. 49/1942, ca urmare a deschiderii succesiunii după defuncta sa soră M.G.P. Or, T.P.A. nu a completat documentaţia ataşată notificării cu o copie după certificatul său de naştere şi certificatul de moştenitor după V.P., fapt care nu a fost realizat.
În acelaşi timp, prin sentinţa civilă nr. 6917/1994 acţiunea în revendicare promovată de T.P.A., a fost respinsă pe motiv că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece imobilul a aparţinut unei alte ramuri, respectiv A. şi nu P.
Deşi în cauză s-a aflat un probatoriu complex, s-a făcut confuzie între V. şi V.P., care nu sunt una şi aceeaşi persoană, deoarece V.T. este P., iar V.P. este născută A.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe.
Motivează în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intervenientul B.I.T. a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. de către instanţa de casare, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, deşi prin Decizia civilă nr. 2756 din 16 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea Deciziei civile nr. 560 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău, şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, consecinţă a admiterii recursurilor formulate de Municipiul Suceava şi A.I., instanţa de judecare, prin soluţia pronunţată, nu a respectat indicaţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care priveau lămurirea situaţiei de fapt, prin verificarea în principal a împrejurării dacă bunica paternă a contestatorului A.T.P., a fost sau nu aceiaşi persoană cu fosta proprietară a imobilului situat în Suceava, trecut în proprietatea statului, putând solicita în acest sens şi punctul de vedere al unui specialist în domeniul genealogiei.
Or, instanţa de apel a valorificat aceleaşi probe, pe care le-a interpretat contrar adevărului.
În realitate, singurul moştenitor al V.P. este intervenientul, deoarece vine la succesiunea lui A.T.S., în calitate de nepot de soră, soţul lui A.A., fiica V.P. şi a lui I.P., proprietara imobilului a cărui restituire se solicită, dobândit în urma decesului surorii sale M. Or, contestatorul A.T.P., este în gradul 9 de rudenie cu proprietara imobilului în litigiu, deoarece este nepotul de fiu al V.P., fiica lui W.P. şi O.M., căsătorită întâi cu A.P. şi ulterior cu A.T., neavând deci vocaţie la succesiunea V.P.
Intimatul a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
La dosarul cauzei, părţile au depus acte de stare civilă, documente atestând proprietatea imobilului în litigiu, notă genealogică dintre V.P. şi V.P.
Astfel, au fost depuse la dosarul cauzei extras C.F. al imobilului; certificatul de moştenitor din 1943 emis de Tribunalul Judeţului Suceava; certificatul de deces al V.P. Cîmpulung Muscel) şi al soţului I.P.; certificat de anştere şi deces al lui A.A.T.S., născută P., fiica lui I. şi V.P., căsătorită cu A.T.S.; certificatul de deces al V.P., fostă T., decedată la 15 august 1960 la Bucureşti; acte de stare civilă ale lui T.P.A.; lista proprietăţilor care au aparţinut familiei O. şi V.P., părinţii lui V. (căsătorită T.), bunica reală a petentului; declaraţii notariale ale unor persoane care au cunoscut cele două familii; sentinţa judecătorească care atestă moştenitorii reali ai familiei P.; certificatul de naştere şi deces al lui V.P.; certificatul de deces al numitului P.P.A.; certificatul de moştenitor din 20 decembrie 1993: nota genealogică întocmită de Institutul Român de Genealogie şi Heraldică.
Examinând recursurile declarate de părţi, instanţa reţine următoarele:
Este fără îndoială, consecinţă a examinării materialului probator administrat în cauză, că nu este identitate între V.P., proprietara imobilului din Suceava, şi V.T.P., bunica petentului.
Astfel, imobilul în litigiu a aparţinut V.P., alături de celelalte două surori, M.M. şi F. Din căsătoria sa cu J.V.P. a avut o fiică A.A.C.V.P. căsătorită cu A.T.S.
Raportarea petentului la succesiunea acestora s-a făcut eronat, deoarece antecesoarea sa (bunica sa ), este o altă persoană decât cea faţă de care invocă vocaţia la restituire.
Astfel, V.P., persoană străină de imobilul supus măsurilor de restituire, fiica lui W. şi al O.M., împreună cu M. căsătorită cu C.G. şi A. căsătorită J. Aceasta a fost căsătorită prima dată cu A.V.P. şi a doua oară la 15 iulie 1977 cu A.T.
În aceste condiţii, este limpede că persoană îndreptăţită la măsurile de restituire nu este contestatorul, din moment ce imobilul în discuţie a fost expropriat în baza sentinţei civile nr. 2837/1995 şi a Decretului de expropriere nr. 83/1949 din patrimoniul V.P., succesoarea surorii sale M.P. (certificat de moştenitor Tribunalul Suceava din 1942) adică din patrimoniul persoanei la care nu are vocaţie la restituire, nefiind moştenitorul acesteia.
Faţă de cele reţinute, instanţa apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ambele recursuri ale Municipiului Suceava, prin Primar şi ale intervenientului B.I.T. urmând a fi admise, cu consecinţa casării în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantului T.P.A. împotriva sentinţei civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău care urmează a fi menţinută.
În acelaşi timp, instanţa urmează a respinge, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de intervenienţii A.I. şi R.I.N., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta vreme cât sunt străini de procedura specială a măsurilor reparatorii, în sensul imposibilităţii juridice de a se constitui în beneficiarii acestora, deoarece nu au nicio vocaţie succesorală pentru a se putea legitima drept persoane îndreptăţite şi în consecinţă niciun drept succesoral legat de imobilul supus măsurilor reparatorii fiind, prin urmare, străini de cadrul procesual circumscris de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Suceava prin primar şi intervenientul B.I.T. împotriva Deciziei nr. 36 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pe care o casează în parte în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul T.P.A. împotriva sentinţei civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, pe care o menţine.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienţii A.I. şi R.I.N. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 891/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 791/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
