ICCJ. Decizia nr. 1236/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1236/2011
Dosar nr. 1167/91/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 28 aprilie 2009, reclamanţii G.D. si G.I., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai defunctei G.V. au formulat contestaţie, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziţiei nr. 1015 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta Primăria municipiului Focşani, în soluţionarea dosarelor conexate, în baza notificărilor nr. 436, 438 şi 439/2001, privind solicitarea de restituire în natură a terenului liber şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru casa şi terenul, ce nu pot fi restituite în natură, individualizate, ca fiind situat în Focşani, str. M.U. nr. 289-291 jud. Vrancea.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul a fost dobândit în proprietate de soţul defunctei G.V., tatăl lor, G.N., prin două acte succesive, de vânzare - cumpărare din 18 februarie 1954 pentru suprafaţa de 500 mp şi casă, iar al doilea act, de donaţie din 14 martie 1953, pentru încă o suprafaţă de 300 mp, situată în aceeaşi locaţie, suprafaţă totală fiind de aprox.800 mp.
După decesul tatălui şi partajul succesoral, reclamanţii au fost expropriaţi de terenul în suprafaţă de 549,90 mp prin Decretul de expropriere nr. 106 din 04 aprilie 1983.
Din evidenţele CUP RA Focşani a rezultat că Primăria a propus acordarea de despăgubiri, în temeiul dispoziţiei contestaţie de faţă, doar pentru suprafaţa de teren expropriată de 549,90 mp şi construcţii, omiţând a propune acordarea de despăgubiri şi pentru suprafaţa de 300 mp, ce a făcut obiectul donaţiei, aceasta fiind preluată abuziv de stat.
Reclamanţii au precizat că, urmare a decesului autoarei G.V., despăgubirile trebuiau împărţite în mod egal fiilor acesteia, în calitate de moştenitori.
Prin sentinţa civilă nr. 751 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestaţia, a modificat dispoziţia contestată, în sensul că despăgubirile acordate lui G.V., decedată la data de 7 iulie 2008, revin fiilor moştenitori, G.D. şi G.I., în cote egale de Vi.
S-au acordat despăgubiri şi pentru suprafaţa de 300 mp teren preluat fără titlu, ce revin în cote egale reclamanţilor G.D. şi G.I.
S-a dispus ca despăgubirile pentru teren să fie acordate, parţial în teren echivalent constând în suprafaţa de 765 mp, situată în intravilan Focşani, cu acces din str. Greva de la Griviţa şi cu vecinătăţile garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S şi V.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor referitoare la despăgubiri, pentru diferenţa de teren de 81 mp şi construcţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că notificările nr. 436, 438 şi 439, toate din aceeaşi dată, 26 septembrie 2001 conţin solicitarea contestatorilor şi a defunctei de a se stabili, potrivit Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit şi teren aferent, situat în Focşani, str. M.U. nr. 289-291 Vrancea, fiecare dintre aceştia făcând referire la acea suprafaţă de teren ce le-a fost atribuită în urma partajului, pronunţat prin sentinţa civilă nr. 667 din 21 februarie 1980 a Judecătoriei Focşani, ce însumează 549,90 mp.
Din adresa Prefecturii Vrancea (fila 24 dosar), a rezultat că reclamantul G.I. s-a adresat acestei instituţii cu o notificare nouă, la 27 septembrie 2001, care, ca urmare a stabilirii necompetenţei comisiei de pe lângă Prefectură, a fost înaintată Primăriei municipiului Focşani, prin adresa din 19 aprilie 2002, care însă nu este menţionată în cuprinsul dispoziţiei atacate.
Prin cererea adresată de reclamanţi şi mama acestora, Primăriei şi înregistrată din 09 octombrie 2007 s-a solicitat conexarea celor trei dosare, constituite în urma notificărilor individuale şi emiterii unei singure dispoziţii, cu privire la imobilul situat în Focşani, str. M.U. nr. 289-291 în suprafaţă totală de aprox. 800 mp.
Din actele de proprietate depuse de reclamanţi a rezultat că la nr. 291 se regăsea suprafaţa de 300 mp teren, donată tatălui lor prin actul din 14 martie 1953 (fila 18), pe când imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 500 mp (conform măsurătorilor 549,90 mp) se regăsea la nr. 319 pe aceeaşi stradă.
Din conţinutul adresei nr. 60639/2009 a Primăriei Focşani a rezultat că imobilele proprietatea lui G.N. de la nr. 291 şi 319 au constituit corp comun de proprietate cu adresa din Str. M.U. nr. 289 şi 291, astfel cum rezultă din vecinătăţile înscrise în actele de proprietate şi din schiţele, anexă la aceste acte.
Deşi prin dispoziţia din 3 aprilie 2009 a Primăriei Focşani se reţine, la pct. 2, că terenul în suprafaţă de 300 mp situat în str. Focşani, str. M.U. nr. 289 a fost dobândit în proprietate de G.N. prin donaţie, nu se dispune nimic în legătură cu acest teren.
Reclamanţii au formulat cereri separate, referitoare la cotele lor din imobilul partajat, conexate la solicitarea lor, dar s-au adresat cu o nouă notificare, în mod eronat Prefecturii Vrancea pentru celălalt teren, cerere care, deşi a fost înaintată Primăriei, nu a fost soluţionată.
In cererile prin care au solicitat Primăriei soluţionarea notificărilor, reclamanţii au precizat că este vorba de un teren cu o suprafaţă totală de 800 mp, reprezentând un corp funciar comun, astfel că trebuia soluţionată şi notificarea având ca obiect suprafaţa de 300 mp teren, preluat de stat, fără titlu valabil potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a reţinut din concluziile raportului de expertiză că, ulterior exproprierii construcţiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv str. L.B. şi blocurile nr. 4 situate pe aceeaşi stradă şi nr. 7 individualizate în str. A., cu alei de acces, spaţiu verde amenajat şi reţele tehnico-edilitare.
Ca atare, apreciindu-se că din terenul liber în suprafaţă de 765 mp, o parte a acestuia, reprezentând 453 mp reprezintă loc de joacă inventariat în domeniul public al municipiului Focşani, instanţa de fond a dispus acordarea de despăgubiri parţial în natură, constând în suprafaţa de 765 mp intravilan care nu este ocupată decât cu amenajări provizorii, ce ar putea fi rapid şi uşor menţinute într-un spaţiu similar, pentru restul terenului şi construcţiile demolate, urmând a fi menţinute dispoziţiile de acordare a despăgubirilor băneşti.
Faţă de cererea reclamanţilor, constatând că aceştia sunt moştenitorii autoarei G.V., conform certificatului nr. 131 din 08 septembrie 2008 emis de Biroul Notarului Public I.C. şi I.B.C., toate drepturile cuvenite acesteia, s-au transmis moştenitorilor, în calitate de descendenţi, în cote egale de V2.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta Primăria municipiului Focșani,susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală/ netemeinică, sub aspectele referitoare la împrejurarea că reclamanţii au solicitat acordarea măsurilor reparatorii şi pentru suprafaţa de 300 mp, care nu se regăseşte în notificări ; acordarea în compensare a terenului în suprafaţă de 765 mp, din care 453 mp reprezintă loc de joacă inventariat în domeniul public al municipiului Focşani; terenul propus spre compensare, reprezintă cale de acces pentru punctul termic, fiind afectat de reţele de canalizare şi canale termice.
Prin decima nr. 93/ A din 29 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 19 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a înlăturat din cuprinsul acesteia, dispoziţia referitoare la acordarea de despăgubiri, parţial în teren echivalent, constând în suprafaţa de 765 mp, situat în intravilan Focşani, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, deşi cererea reclamanţilor viza suprafaţa de 800 mp, tribunalul a acordat măsuri reparatorii, peste suprafaţa de teren ce a făcut obiectul notificărilor, astfel că suprafeţele pentru care au primit măsuri reparatorii totalizează 848,9 mp, pronunţând, contrar legii, un plus petita.
Împotriva deciziei civile nr. 93/ A pronunţată la 29 martie 2010 de Curtea de Apel Galaţi au declarat recurs reclamanţii G.D. si G.l., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor circumscrise art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.
Astfel, sub aspectul criticilor încadrabile în art. 304 pct. 5 din acelaşi cod, referitoare la încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii recursului, reclamanţii susţin că instanţa de control judiciar a depăşit cadrul criticilor cuprinse în motivele din apel ale pârâtei, fără a pune în discuţia părţilor, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare, această chestiune.
Cât priveşte motivul de nelegalitate, invocat de reclamanţi ca fiind incident celui reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., s-a arătat de către aceştia, că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, pârâta Primăria municipiului Focşani nu şi-a motivat apelul, pe susţinerea reţinută de instanţa de apel, în sensul că instanţa de fond ar fi dispus acordarea de despăgubiri şi pentru suprafaţa de 300 mp, dar şi pentru încă o suprafaţă de teren de 765 mp, susţinere eronată.
O altă critică a recurenţilor-reclamanţi, vizează faptul că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii, astfel că, deşi se reţine în mod corect de instanţa de fond că se impune acordarea de despăgubiri pentru 300 mp teren, pe de altă parte se apreciază că, prin cumularea suprafeţei expropriate, cu cea preluată tară titlu, s-ar totaliza 849.90 mp, care excede obiectului contestaţiei, concluzia instanţei de apel este în sensul înlăturării dispoziţiei din sentinţă, privitoare la terenul în echivalent de 765 mp.
În cadrul motivului prev. de art. 304 pct. 8 din acelaşi cod, în sensul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece suprafaţa totală solicitată este de 800 mp, cuprinsă din însumarea celor 300 şi 500 mp, recurenţii-reclamanţi susţin că acesta critică este întemeiată, iar sentinţa instanţei de fond ar trebui modificată, doar cu privire la acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren dintre 800 mp şi cei 765 mp, acordaţi în echivalent, respectiv 35 mp, în loc de 81 mp.
Potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se invocă critica privind interpretarea greşită realizată de instanţa de apel a dispoziţiilor art. 105 din acelaşi cod, prin raportare la nesocotirea principiilor dreptului la apărare, contradictorialităţi şi dreptului la un proces echitabil, art. 294 C. proc. civ., prin schimbarea obiectului acţiunii, art. 295 din acelaşi cod, care stipulează că instanţa de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, art. 1 din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Recursul, sub toate motivele invocate este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea nr. 436 emisă la 26 septembrie 2001 de Primăria municipiului Focşani, G.V. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit şi teren aferent, în suprafaţă de 383,30 mp, situat în Focşani str. M.U., reclamanţii G.D. şi G., în cuprinsul notificărilor 438 şi 439 din aceeaşi dată, solicitând acordarea aceloraşi măsuri, pentru suprafaţa de 83,30 mp.
Ca atare, suprafaţa de 300 mp teren se regăseşte în cuprinsul notificării nr. 436/2001-fila 26 dosar fond, aşa încât, soluţia acordării de despăgubiri şi pentru această suprafaţă de teren preluată fără titlu este legală, prin sentinţa civilă nr. 751 din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, stabilindu-se îndreptăţirea reclamanţilor, în cote egale, de uz la acordarea acestora, conform precizării acţiunii, (fila 54 dosar fond), prin care reclamanţii G.D. şi G.I. au soliciat modificarea dispoziţiei contestate, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent şi pentru suprafaţă de 300 mp, preluată fără titlu.
Încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare al reclamanţilor nu constituie o critică întemeiată, deoarece,în cazul concret dedus judecăţii, reclamanţii au solicitat acordarea suprafeței totale de aprox. 800 mp, expertiza încuviinţată şi dispusă în cauză, la cererea acestora, (prin încheierea din 2 iunie 2009), având ca obiective: stabilirea în echivalent a terenului pentru suprafaţa de 849.90 mp; identificarea şi măsurarea suprafeţelor aflate în proprietatea Primăriei municipiului Focşani, care pot fi acordate în echivalent; identificarea dacă pe aceste terenuri există suprafeţe afectate de construcţii tern şi subterane, iar dacă suprafeţele sunt mai mici sau mai mari de 849,90 mp să se delimiteze o suprafaţă echivalentă, prin raportare la valoarea de piaţă, stabilită conform Legii nr. 10/2001.
Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., referitor la faptul că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, este de observat că această critică nu a fost invocată în apel, astfel că, formularea acesteia în conţinutul recursului este inadmisibilă, deoarece aceasta nu a făcut obiectul analizei instanţei de apel.
În speţa dedusă judecăţii, acest motiv este exercitat omisso medio şi, în respectarea principiilor legalităţii şi ierarhiei căilor de atac, critica nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs.
În ceea ce priveşte considerentele contradictorii ale deciziei din apel, este de observat că, potrivit măsurătorilor terenului, la momentul exproprierii, acesta era în suprafaţă de 549,90 mp, peste suprafaţa de 500 mp, solicitată prin notificări şi stabilită prin actul de vânzare - cumpărare, încheiat la data de 18 februarie 1954, prin care autorul reclamanţilor a cumpărat imobilul de la nr. 319 din str. M.U., astfel cum este individualizat acesta, în actul de la fila 17 dosar fond.
Sunt evidente însă concluziile raportului de expertiză, care a stabilit că din cei 765 mp, care ar putea face obiectul retrocedării, au fost inventariaţi 453 mp, ca spaţiu de joacă, conform anexei nr. 2 la raport.
Instanţa de fond a apreciat eronat că cei 765 mp teren, se adaugă în plus, suprafeţelor pentru care s-au acordat măsurile reparatorii, astfel că este corectă înlăturarea din dispoziţia referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a unui teren de 765 mp, cum în mod legal a dispus instanţa de apel, prin admiterea căii de atac declarate de pârâta Primăria municipiului Focşani.
Este de observat că, terenul în litigiu, în suprafaţă de 850 mp situat în intravilanul municipiului Focşani este învecinat de garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S şi V şi are în prezent, destinaţia de loc de joacă pentru suprafaţa de 711 mp şi cale de acces pentru suprafaţa de 139 mp.
Acesta este afectat de o reţea termică secundară, în colţul de N-V de o reţea de canalizare, pe calea de acces, de o reţea electrică subterană, precum şi de o reţea de canalizare.
Aşa fiind, în raport de considerentele mai sus expuse, în mod legal instanţa de apel a făcut o corectă aprecierea a raportului juridic dedus judecăţii, considerând cu temei, că este legală măsura înlăturării dispoziţiei din sentinţa de fond privitoare la acordarea de despăgubiri în echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 765 m.p.
Nici critica vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu subzistă sub aspectul nelegalităţii, deoarece suprafaţa expropriată este de 549,90 m.p., în loc de 500 mp, cât au format obiectul notificării, iar pentru diferenţa de teren dintre 800 m.p. şi cei 765 m.p., acordaţi în echivalent, cei 35 de m.p., constituie într-adevăr o suprafaţă acordată în plus peste cea solicitată prin notificări.
Cât priveşte însă acordarea acestei suprafeţe în plus, de 35 m.p., în raport cu cea solicitată de reclamanţi, pentru care pârâta nu a fost notificată, susţinerea din recurs este reală, dar hotărârea nu poate fi modificată sub acest aspect, şi chiar dacă aparent s-a acordat un plus petita, astfel cum susţin recurenţii-reclamanţi, nu se poate admite această critică, deoarece s-ar încălca principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Nici motivele de recurs privind încălcarea art. 1 din Legea nr. 10/2001, a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a dispoziţiilor art. 105, art. 294, 295 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Principiul prevalentei restituirii în natură, de esenţa legii speciale de reparaţie se aplică în sensul că, dacă prin notificarea, persoanele îndreptăţite în accepţiunea legii, solicită restituirea în natură a imobilului, sau măsuri reparatorii prin echivalent, entitatea învestită cu soluţionarea acesteia este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului şi, numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii în echivalent.
Or, în speţă terenul nu este liber, ci ocupat, astfel că, în mod corect instanţa a acordat despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 300 mp preluat fără titlu şi a menţinut soluţia din apel, privind înlăturarea dispoziţiei privitoare la acordarea de despăgubiri în teren echivalent pentru suprafaţa de 765 mp, cu substituirea motivării.
În ceea ce priveşte nerespectarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nici această susţinere din recursul reclamanţilor nu este fondată, acordarea de măsuri reparatorii constituind o garanţie a recunoaşterii dreptului persoanelor îndreptăţite la echivalentul bunurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Potrivit art. 294 C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri."
În cazul concret dedus judecăţii, instanţele au respectat obiectul învestirii, în raport de notificările emise în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că diferenţele suprafeţelor pentru care s-au acordat despăgubiri sunt determinate de măsurători conform expertizei, şi în cazul acordării unor suprafeţe în plus, peste obiectul cererii, această chestiune a fost desluşită prin considerentele anterioare, când s-a avut în vedere principiul neagravării situaţiei părţii, în propria-i cale de atac.
Ca atare, înalta Curte apreciază că instanţa de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, fiind legală soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, astfel că Decizia pronunţată de această instanţă nu este susceptibilă de nulitate, în sensul art. 105 C. proc. civ., așa încât, va fi respins ca nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod.
Aşa fiind, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii G.D. şi G.I. împotriva deciziei nr. 93/ A din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1530/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7375/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
