ICCJ. Decizia nr. 2193/2011. Civil. Legea nr..10/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2193
Dosar nr. 2011/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 1 februarie 2002, reclamanta L.G. a contestat Decizia 184 din 3 ianuarie 2002 a Spitalului de Urgenţă „Sfântul Spiridon" din Brăila, prin care i s-a respins cererea de revendicare a cotei indivize din imobilul trecut fără titlu în proprietatea statului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că ocupă în imobilul din Brăila, un apartament care nu reprezintă ½ din imobilul în litigiu. A solicitat restul din etajul imobilului şi terenul aferent până la concurenţa cotei de ½ conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 27 noiembrie 1942.
Tribunalul Brăila prin sentinţa civilă nr. 387 din 18 octombrie 2002 a admis contestaţia şi a desfiinţat Decizia 184 din 3 ianuarie 2002 a Spitalului de Urgenţă „Sfântul Spiridon", a dispus restituirea în natură în deplină proprietate şi posesie a cotei de ½ din imobil şi terenul aferent şi anume:
- 223,76 mp din etaj (partea dreaptă) conform expertizei C.;
- 175 mp din mansarda de 350 mp;
- 61,13 mp din beci (conform aceleiaşi sentinţe);
- 6,85 mp din împrejmuire;
- cotă indiviză din acoperişul clădirii (acestea patru din urmă conform sentinţei civile 4802/2000 a Judecătoriei Brăila), precum şi
- cota indiviză de ½ din holurile pentru acces la grupurile sanitare, beci, centrală termică, instalaţii de la subsol, holul şi casa scării principale de acces la etajul clădirii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 34568 din 27 noiembrie 1942 D.C. şi M.S. au devenit coproprietari în cote egale asupra imobilului până în 1950 când imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului iar proprietarii evacuaţi.
D.C. a revenit în imobil în 1979 dar a ocupat numai o parte din cota de ½ ce-i aparţinea. Prin sentinţa civilă 3 din 19 ianuarie 1972 a Tribunalului Brăila D.C. a obţinut ieşirea din indiviziune, fiindu-i atribuit în exclusivă proprietate un apartament la etaj 137,36 mp şi teren aferent 535,24 mp.
Restul imobilului a rămas în proprietatea statului, fiind administrat de Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon" din Brăila. În sentinţa de partaj s-a arătat că partajarea nu s-a făcut în părţi egale pentru că imobilul fusese cumpărat de 2 coproprietari.
Reclamanta, al cărei autor este D.C., a dobândit partea aflată în proprietatea exclusivă a autorului său, prin contract de vânzare 2438 din 25 mai 1984 şi apoi prin certificatul de moştenitor la 27 mai 1988.
Prin sentinţa civilă 4802 din 23 august 2002 a Judecătoriei Brăila proprietatea în cotă de ½ din imobil şi terenul aferent ce a aparţinut celuilalt coproprietar, M.S., este atribuită moştenitoarei acestuia, M.M.L.T. Restul ce revenea fostului coproprietar, D.C., a rămas în stare de indiviziune între reclamantă şi Spitalul „Sfântul Spiridon".
Instanţa a considerat nejustificat refuzul de restituire, reţinând din raportul de expertiză că în spaţiul solicitat în unele încăperi nu funcţionează unităţi bugetare de sănătate ci cabinete particulare, cu contract de comodat, iar alte încăperi sunt neutilizate.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia 517 din 14 ianuarie 2003 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon" din Brăila. Instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul-apelant cu referire la sentinţa civilă 4802/2000 a Judecătoriei Brăila pentru lipsa triplei identităţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon" Brăila.
În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 10, art. 3041 şi art. 305 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul revendicat nu a fost şi nu este în proprietatea acestui pârât, situaţie invocată şi la fond şi în apel, când s-a solicitat să se identifice proprietarul imobilului, aspect cu privire la care instanţele nu s-au pronunţat.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează.
Acţiunea introductivă de instanţă îndreptată împotriva pârâtei Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon" pentru anularea deciziei 184 din 3 ianuarie 2002 emisă de acesta, are drept finalitate acţiunea în revendicare, pornită de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, a unei cote indivize dintr-un imobil. Chiar din petitul acţiunii reclamanta se referă la imobilul care a trecut abuziv în proprietatea statului şi este deţinut de pârâtul Spitalul de Urgenţă.
Hotărârea instanţei de fond, menţinută în apel, este nelegală sub mai multe aspecte.
În primul rând este de remarcat că obiectul acţiunii: „restituirea în natură a cotei indivize din imobil şi a terenului aferent" este neprecizat iar instanţele nu s-au preocupat de acest aspect pe parcursul judecăţii.
Reclamanta a motivat cererea arătând că este succesoarea unuia din cei doi proprietari ai imobilului, D.C., care a deţinut în coproprietate cu M.S. o cotă de ½ din imobil şi că ea deja deţine în prezent o parte din imobil (un spaţiu din etajul 1), solicitând restul cotei până la ½ din imobil. Este evident că specificul indiviziunii este imposibilitatea individualizării, în materialitatea ei, a cotei, ea regăsindu-se în fiecare parte a întregului. Ca urmare, atribuirea unei cote, în acţiunea în revendicare nu se poate face decât urmare ieşirii din indiviziune.
Ieşirea din indiviziune a avut loc separat, faţă de fiecare coproprietar în parte.
În anul 1972 se face o primă ieşire din indiviziune a lui D.C. faţă de stat.
În anul 2000 succesoarea celuilalt coproprietar M.S., printr-o acţiune în revendicare pornită împotriva statului proprietar şi Spitalului administrator, primeşte în proprietate cota de ½ din imobil, rămânând în indiviziune şi în folosinţă comună asupra unei părţi din imobil, indicate în dispozitivul sentinţei civile 4802 din 25 august 2000 a Judecătoriei Brăila.
În prezenta acţiune reclamantei care a succedat autorului său, D.C., care ieşise din indiviziune cu statul în 1972, i se atribuie prin restituirea în natură prin sentinţa civilă 387 din 18 octombrie 2002 cota de ½ din imobilul şi terenul aferent situat în Brăila. Acelaşi imobil cu alte cuvinte este obiectul a trei acţiuni succesive şi de fiecare dată este atribuit în principal în cotă de ½.
În al doilea rând este de remarcat că sentinţa de fond, în prezenta cauză, rezolvând o acţiune pornită de reclamanta L.G. împrumută dispoziţii dintr-o sentinţă civilă (nr. 4802/2002 a Judecătoriei Brăila) pronunţată într-o acţiune în revendicare de reclamanta S.C. şi continuată după decesul acesteia, intervenit pe parcursul procesului, de fiica sa, T.M.M.L.
Este aşadar necesar să se stabilească obiectul revendicării şi calitatea procesuală a părţilor din prezenta cauză, în raport de împrejurarea că aparent asupra imobilului revendicat situat în Brăila, există trei deţinători cu titlu de proprietari: statul, T.M.M.L. şi reclamanta din prezenta cauză, fără a se fi făcut o individualizare între aceştia raportat la întreg imobilul în ansamblu. Există de asemenea un deţinător al imobilului care pretinde că este administrator, Spitalul de Urgenţă Brăila şi referitor la care instanţa nu se pronunţă cu privire la apărările formulate de această din urmă parte.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele arătate se va admite recursul şi faţă de împrejurarea că situaţia de fapt nu este pe deplin elucidată, se va casa Decizia 5 A/2003 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa 387/2002 a Tribunalului Brăila şi se va trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Pentru ca instanţa să soluţioneze acţiunea reclamanţilor este necesar a se completa probele administrate cu elemente din care să se poată stabili dacă cotele asupra imobilului au fost determinate în persoana proprietarilor ce-l ocupă, cu evidenţierea titlurilor ce reflectă această situaţie. Se vor determina totodată raporturile juridice între părţi în raport de cererile deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul de Urgenţă Sfântul Spiridon împotriva deciziei civile nr. 5/A din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi şi a sentinţei civile nr. 387 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care le casează.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 440/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3151/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
