ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 3909 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Timiș, secția civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2003 - august 2003, a respins excepția prescripției pentru perioada ulterioară și a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei SC C. SA și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu aceasta.
S-a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC C. SA în contradictoriu cu intervenientul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara la 8 septembrie 2006, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Timișoara solicitând obligarea acesteia la plata unei despăgubiri lunare începând cu anul 2003 pentru folosirea unei suprafețe de 719,34 mp din imobilul proprietatea sa, situat în Timișoara, Str. D. valoarea despăgubirii urmând a se determina în baza unui raport de expertiză contabilă.
S-a reținut că societatea pârâtă deține pe terenul menționat rețele termice primare de termoficare pentru alimentarea cu energie termică, încălzire și apă, a populației Municipiului Timișoara.
Prin cererea de arătare a titularului dreptului, pârâta a solicitat introducerea în cauză a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, ca proprietar al rețelelor de termoficare, cu care a încheiat un contract de concesiune pentru care achită o redevență anuală.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la 12 octombrie 2006, reclamanta a cuantificat valoarea despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la plata unei taxe lunare de 17.983,50 euro și la plata despăgubirilor pentru perioada ultimilor 3 ani, în cuantum de 647.406 euro.
Prin Sentința civilă nr. 9229 din 12 octombrie 2006, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 10/PI din 9 ianuarie 2007, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la secția civilă a aceluiași tribunal.
Prin încheierea nr. 371/PI din 19 februarie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare Secției comerciale și de contencios administrativ a aceleiași instanțe.
Prin încheierea nr. 1026/PI din 5 iunie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș, invocată, de pârâtul consiliul Local al Municipiului Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Prin Sentința civilă nr. 20/PI/CC din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, apreciind că litigiul este de natură civilă.
La termenul din 22 noiembrie 2007, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 11667 din 2 noiembrie 2007, Judecătoria Timișoara a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
La termenul din 12 martie 2008, pârâta SC C. SA a precizat că proprietarul rețelelor termice, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, are calitatea de chemat în garanție, invocând totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât la plata chiriei solicitate de reclamantă nu poate fi obligat decât proprietarul rețelelor termice, în temeiul contractului de concesiune.
Tribunalul, prin sentința menționată a constatat că rețelele termice sunt proprietatea Municipiului Timișoara, în domeniul public, conform anexei la Legea nr. 213/1998, p. III și contractului de concesiune, calitatea de reprezentant, ca și concedent, aparținând Consiliului Local al Municipiului Timișoara conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 219/1998.
în ceea ce privește prescripția s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, art. 3 alin. (1), din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, născându-se la data ocupării terenului astfel că reclamanta poate solicita despăgubiri retroactiv doar până în luna septembrie 2003.
S-a considerat că SC C. SA nu are calitate procesuală pasivă deoarece dreptul de creanță privind plata despăgubirilor rezultând din lipsa de folosință are ca debitoare doar persoana proprietară a bunurilor ce ocupă terenul reclamantei.
Cererea de arătare a titularului dreptului a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că, Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu este proprietarul rețelelor de termoficare, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 64 C. proc. civ. și nici dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.
împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta SC C. SA Timișoara, susținând că în motivarea hotărârii se rețin două aspecte contradictorii, respectiv faptul că pârâta SC C. SA, exploatează și obține venituri din activitatea pentru rețele termice, proprietatea Municipiului Timișoara, iar pe de altă parte se constată că cererea de arătare a titularului dreptului nu poate fi admisă cu motivarea că, Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu este proprietarul rețelelor de termoficare.
De asemenea, apelanta a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei nu a fost pusă în discuția părților.
Prin Decizia civilă nr. 85 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul și a desființat Sentința civilă nr. 3909 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, deși pârâta SC C. SA a uzat de dispozițiile art. 64 C. proc. civ., prima instanță, cu ignorarea art. 66 C. proc. civ., a menținut în proces pe pârâta SC C. SA, deși potrivit alin. (1) al art. 66 C. proc. civ., aceasta trebuia scoasă din judecată.
S-a constatat că reținerea concomitentă a celor două excepții este greșită, primând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, s-a reținut că din verificările încheierii din data de 3 decembrie 2008, rezultă că prima instanță nu a pus în discuția părților excepțiile analizate în considerentele hotărârii, încălcând astfel principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termen legal, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs s-a susținut că nici cererea de chemare în judecată și nici cererea de arătare a titularului dreptului nu pot fi admise, întrucât Consiliul local al Municipiului Timișoara nu este proprietarul rețelelor de termoficare.
S-au invocat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, potrivit cărora proprietarii terenurilor afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare sunt obligați să acorde un drept de servitute gratuit operatorilor acestui serviciu pe toată durata existenței acestuia.
De asemenea, s-a susținut că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta este proprietară asupra terenului situat în Timișoara, Str. D. județul Timiș, potrivit certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 29 septembrie 1994 de Consiliul Județean Timiș, imobil înscris în CF Timișoara.
S-a învederat că, din conținutul art. 64 C. proc. civ., rezultă că arătarea titularului dreptului poate avea loc doar dacă pârâta a fost chemată în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului. în speță, reclamanta nu a solicitat recunoașterea unui drept de proprietate sau de altă natură asupra rețelelor deținute de pârâtă, ci un drept de creanță constând în contravaloarea lipsei de folosință.
Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata SC Compania Locală de Termoficare "C." SA a solicitat prin întâmpinare admiterea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, având în vedere că nu este proprietara rețelelor de termoficare, ci doar le folosește în schimbul unei redevențe anuale plătite proprietarului.
Examinând criticile formulate de recurentă, raportat la dispozițiile invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata nulitatea recursului pentru considerentele ce succed:
Toate criticile formulate prin motivele de recurs se referă la fondul litigiului dedus judecății, respectiv la lipsa calității de proprietar a Consiliului Local al Municipiului Timișoara asupra rețelelor de termoficare, pe cale de consecință, invocându-se inadmisibilitatea cererii de arătare a titularului dreptului și cererii reclamantei de obligare la despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului situat în Str. D. Timișoara.
în condițiile în care considerentele pentru care s-a admis apelul reclamantei SC C. SA le-au constituit greșita reținere concomitentă a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. și prescripției dreptului la acțiune, excepții pe care prima instanță nu le-a pus în dezbaterea contradictorie a părților, recurentul nu putea formula prin calea de atac extraordinară a recursului decât critici care să se subsumeze acestor considerente.
Toate motivele de recurs invocate de recurent vizează fondul cauzei și nu se circumscriu soluției pronunțate asupra apelului, în temeiul art. 297 C. proc. civ., de desființare a hotărârii atacate și trimitere spre rejudecare primei instanțe, soluție ce presupune rezolvarea procesului în mod greșit (de către prima instanță) fără a se fi intrat în cercetarea fondului.
în aceste condiții, se va reține că nu pot fi examinate criticile vizând fondul litigiului, respectiv admisibilitatea și temeinicia acțiunii și a cererii de arătare a titularului dreptului.
în consecință, se va constata că nu poate fi cenzurată decizia recurată, din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7761/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5296/2011. Civil → |
|---|
