ICCJ. Decizia nr. 2786/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2786/2011
Dosar nr. 2296/118/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S. SA Constanţa, a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.U. SRL solicitând obligarea pârâtei să înlocuiască braţul macaralei ce a făcut obiectul vânzării sau autorizarea să aducă la îndeplinire obligaţia de a face asumată prin contractul de vânzare-cumpărare pe cheltuiala debitoarei-pârâte.
În motivarea cererii reclamanta susţine că prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 170 din 2 martie 2004, pârâta a vândut reclamantei o macara, care, în perioada de garanţie a suferit defecţiuni majore la braţul acesteia, rezultând astfel o calitate necorespunzătoare, recunoscută de vânzătoare prin Adresa nr. 925 din 17 februarie 2005.
Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa civilă nr. 6303 din 22 octombrie 2009 a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârâtă să înlocuiască braţul macaralei ce a făcut obiectul Contractului 170/2004 şi a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantei să aducă la îndeplinire această obligaţie şi a obligat pe pârâtă la 11.113 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că fisurile apărute la braţul macaralei s-au datorat proiectării defectuoase a acesteia, iar condiţia ca fisurile să apară de mai mult de 3 ori, pentru înlocuirea piesei, a fost îndeplinită. Astfel instanţa a considerat că pârâta răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut. Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită autorizarea ca pe cheltuiala pârâtei reclamanta să îndeplinească obligaţia de a face, instanţa a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1077 C. civ., pârâta asumându-şi obligaţia de ";a da"; şi nu s-a opus obligaţiei stabilită de instanţă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 179/COM din 20 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin voinţa lor, părţile au convenit detaliat asupra garanţiei pârâtei pentru viciile bunului vândut, stabilind obligaţii multiple şi complexe în sarcina pârâtei, situaţie în care regula rezoluţiunii sau a reducerii preţului cu eventuale daune interese stabilită în răspunderea pentru vicii ascunse, nu se aplică, creditorul a înţeles să aleagă o cale care se pliază pe interesele sale, de înlocuire a unei componente a utilajului, iar instanţa de fond a analizat probatoriul administrat concluzionând justificat asupra obligaţiei pârâtei de înlocuire a piesei defecte.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, infirmând examinarea motivelor de apel şi analiza expertizelor contradictorii, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv actul adiţional prin care părţile au convenit înlocuirea braţului macaralei în condiţiile în care vor apărea fisuri în urma a trei evenimente distincte.
Critica deciziei atacate, se referă şi la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1352 C. civ. privind răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse ale bunului înstrăinat, recurenta considerând că nu s-a făcut dovada viciului ascuns, verificarea completă a utilajului fiind efectuată de ISCIR, nu a existat viciul la momentul vânzării, iar acesta nu a avut un caracter grav.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
În temeiul Contractului 170/2004, reclamanta a cumpărat de la pârâtă macara cu braţ basculant, ale cărei caracteristici tehnice au format obiectul Anexei 1 la contract, cu perioadă de garanţie de 24 de luni de la punerea în funcţiune, dar nu mai mult de 36 de luni de la livrare, iar responsabilitatea pentru viciile ascunse antrenată şi după expirarea termenului de garanţie.
Instanţa de apel, în considerentele hotărârii pronunţate s-a limitat a analiza rapoartele de expertiză, iar acordul de voinţă al părţilor numai în privinţa termenului de garanţie, concluzionând asupra intenţiei de agravare a răspunderii pentru viciile bunului vândut, în alte condiţii decât aceea prevăzută de art. 1352 C. civ. şi apreciind interesele creditorului pentru executarea obligaţiilor de remediere a defecţiunilor.
Răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului vândut fie că îmbracă forma acţiunii redhibitorii, fie a celei quanti minoris reprezintă o extensie specială a unei acţiuni pentru cauza de eroare asupra calităţii lucrului.
În această măsură instanţele de fond erau îndreptăţite să interpreteze actele deduse judecăţii ce formează convingerea asupra condiţiilor răspunderii pentru vicii ascunse întemeiată pe dispoziţiile art. 1352 şi 1355 C. civ.
Pentru ca vânzătorul să răspundă, lucrul trebuie să nu fie bun de întrebuinţat după destinaţia sa. În aceste condiţii era necesară interpretarea tuturor actelor deduse judecăţii care să concluzioneze asupra condiţiilor răspunderii vânzătorului.
Instanţa de apel a analizat cu precădere art. V al contractului şi actele emise de ISCIR după producerea fisurilor braţului macaralei, dar nu a avut în vedere art. I al aceluiaşi contract prin care vânzătorul înstrăinează o macara rotitoare cu braţ basculant 160/200 KN, caracteristici pe care cumpărătorul le neagă în chiar procesul-verbal din 16 februarie 2007.
Buna-credinţă, trebuie să domine acordul dintre părţi, iar condiţiile de întrebuinţare a bunului, conform destinaţiei sale.
De aceea critica deciziei atacate, relativ la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1352 C. civ. este justificată, iar pentru analiza greşitei aplicări urmează a se face trimitere la dovezile administrate.
Astfel, fără a ignora rapoartele de expertiză întocmite, procesul-verbal de recepţie finală, autorizarea iniţială a ISCIR de funcţionare a macaralei sau funcţionarea acesteia cu limitatorul de sarcină defect, puterea de apreciere a judecătorului dincolo de limitele acţiunii pentru vicii ascunse, astfel cum a motivat instanţa de apel, era posibilă în condiţiile în care se putea evalua dacă înlocuirea braţului macaralei n-ar fi ocazionat cheltuieli disproporţionate cu valoarea bunului. Însă o asemenea probă nu a fost administrată pentru a justifica decizia pronunţată.
De aceea, apreciind asupra greşitei aplicări a prevederilor art. 969, 1352 şi 1355 C. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia 179/COM din 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Va schimba în tot Sentinţa 6303 din 22 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi pe fond va respinge acţiunea.
În consideraţia dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală, instanţa o va obliga la 10.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.P.U. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 179/COM din 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi în consecinţă:
Modifică decizia atacată în sensul că schimbă în tot Sentinţa nr. 6303 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa şi pe fond respinge acţiunea.
Obligă intimata-reclamantă la 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2011. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 1425/2011. Civil → |
|---|
