ICCJ. Decizia nr. 3006/2011. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3006/2011
Dosar nr. 3299/1/2011
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. 69/2007, prin Sentinţa arbitrală nr. 140 din 15 iunie 2007, a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamanta SC C.M.R. SRL, a constatat ilegalitatea rezilierii contractului de asociere în participaţiune din 08 iulie 2004 prin declaraţia unilaterală a asociatului S.G.C. din 19 decembrie 2006 şi, în consecinţă, lipsa ei de efecte juridice, s-au respins ca neîntemeiate capetele 1 şi 2 de cerere formulate de S.G.C. prin care a cerut respingerea sus-menţionatei acţiuni şi constatarea legalităţii rezilierii contractului de asociere în participaţiune prin declaraţia unilaterală a asociatului S.G.C. de la 19 decembrie 2006 şi a admis capătul 4 din această acţiune, declarându-se încetarea, pe data prezentei hotărâri, a contractului de asociere în participaţiune ca urmare a neînţelegerilor grave dintre cei doi asociaţi care împiedică buna funcţionare a asociaţiei, capătul 3 devenind, astfel, fără obiect, precum şi capătul 5 de cerere din această acţiune, fiind obligat SC C.M.R. SRL să elibereze de îndată spaţiul deţinut la S.G.C. în baza contractului de asociere în participaţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa comercială nr. 36 din 27 februarie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 6136/2/2007, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.M.R. SRL şi a anulat în parte sentinţa arbitrală anterior menţionată cu privire la declararea încetării contractului de asociere în participaţiune.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 16 aprilie 2008, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei comerciale nr. 36 din 27 februarie 2008 în sensul că, prin evocarea fondului, se are în vedere analiza tuturor motivelor de recurs invocate în cererea de arbitrare referitoare la clauzele şi efectele asocierii.
Fondul cauzei a fost soluţionat prin Sentinţa comercială nr. 11 din 28 ianuarie 2009, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.G.C. şi declarat încetat contractul de asociere în participaţiune din 08 iulie 2004 ca urmare a neînţelegerilor grave dintre asociaţi care împiedică buna funcţionare a asocierii, cererea pârâtei SC C.M.R. SRL de întoarcere a executării silite a Sentinţei arbitrale nr. 140 din 15 iunie 2007 fiind respinsă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 1247 din 15 aprilie 2010, a admis recursurile ambelor părţi, casând Sentinţa comercială nr. 11 de la 28 ianuarie 2009, încheierea de la 16 aprilie 2008 şi Sentinţa comercială nr. 36 din 27 februarie 2008 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a trimis cauza spre rejudecarea acţiunii în anulare.
În fond după casare, prin Sentinţa comercială nr. 125 de la 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea în anulare, a anulat Sentinţa arbitrală nr. 140 din 15 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a stabilit termen pentru evocarea fondului, reţinând, în esenţă, că limitele învestirii tribunalului arbitral au fost fixate prin cererea iniţială, conform art. 355 C. proc. civ. şi nu puteau fi extinse în absenţa unor dezbateri contradictorii pe acest aspect, fiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. i) şi f) C. proc. civ.
Acţiunea promovată de S.C.C., astfel cum s-a reţinut prin hotărârea anterior menţionată ce a avut în vedere considerentele deciziei instanţei de control judiciar, respectiv Decizia nr. 1247 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul declarat în primul ciclu procesual, are ca obiect constatarea rezilierii contractului de asociere în participaţiune prin declaraţia sa unilaterală din data de 19 decembrie 2006, cu consecinţa evacuării pentru lipsa titlului valabil, cererea conexă a SC C.M.R. SRL urmărind să demonstreze nevalabilitatea acestei denunţări şi valabilitatea în continuare a contractului.
La data de 9 februarie 2011, aceeaşi instanţă, prin Sentinţa nr. 24/2011, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.G.C., a admis acţiunea formulată de SC C.M.R. SRL, a constatat ilegalitatea rezilierii contractului de asociere şi valabilitatea acestuia, a admis cererea reclamantei de întoarcere a executării şi a dispus reintegrarea acesteia în spaţiul ce a format obiectul contractului.
În motivare, instanţa de fond a reţinut că invocarea dispoziţiilor art. 1529 C. civ. este irelevantă în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat în condiţii de contradictorialitate, iar, ca efect al desfiinţării titlurilor executorii, se recunoaşte dreptul SC C.M.R. SRL de a relua folosinţa spaţiului ce a format obiectul asocierii.
Împotriva acestor sentinţe, S.C.C. Bucureşti a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea sentinţelor recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii în anulare formulate de către SC C.M.R. SRL ca neîntemeiată şi menţinerea dispoziţiilor Sentinţei arbitrale nr. 140 din 15 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României pronunţate în Dosarul nr. 69/2007.
În argumentarea motivelor de recurs, S.C.C. a arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că Tribunalul Arbitral nu a fost învestit cu un capăt de cerere distinct privind rezilierea contractului de asociere în participaţiune, fiind invocat principiul contradictorialităţii şi al dreptului de apărare.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat împotriva Sentinţei comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, deoarece instanţa de fond a avut în vedere, la momentul rejudecării, îndrumările date în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual; faţă de acestea, în raport de prevederile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ., limitele învestirii tribunalului arbitral au fost fixate prin cererea iniţială, conform art. 355 C. proc. civ., neputând fi extinse ulterior.
Recursul declarat împotriva Sentinţei comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011, este, de asemenea, nefondat, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., obiectul pricinii asupra căruia trebuie să se pronunţe instanţa este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză sau prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. În pronunţarea soluţiei, instanţa este ţinută de limitele învestirii sale determinate prin acţiunea introductivă sau în condiţiile art. 132 C. proc. civ., ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii; cum, în speţă, s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă, că raportul juridic născut între părţi, consfinţit prin contractul de asociere de la 08 mai 2004, este guvernat de dispoziţiile art. 251 - 256 C. com. care se completează cu prevederile Codului civil privind contractul de societate, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a statuat că nu a fost învestită în mod legal să verifice îndeplinirea condiţiilor rezilierii judiciare, cât timp obiectul cererii nu a fost modificat cu respectarea principiului disponibilităţii.
Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii; dreptul părţilor de a determina limitele cererii, sub aspectul obiectului şi al cauzei, este, în principiu, neîngrădit, depăşirea limitelor învestirii reprezentând o încălcare a prevederilor art. 129 C. proc. civ.
Prin acţiunea arbitrală formulată de S.G.C. s-a solicitat constatarea rezilierii contractului de asociere încheiat cu SC C.M.R. SRL prin denunţare unilaterală şi evacuarea acestuia din spaţiul adus ca aport în asociere de către S.G.C.
Art. 1527 C. civ. stabileşte în mod expres că desfacerea societăţii prin voinţa uneia dintre părţi este posibilă numai în cazul în care aceasta este încheiată pe perioadă nedeterminată, ceea ce nu este cazul în speţă, contractul fiind încheiat pe perioadă determinată.
Potrivit art. 10.1 lit. c) din contractul de asociere, încetarea contractului nu poate opera decât în situaţia în care asociatul nu îşi îndeplineşte sau execută defectuos obligaţiile contractuale în măsura în care, din această cauză, funcţionarea asocierii nu mai este posibilă, cu un preaviz de 60 de zile de la data apariţiei cauzei.
Dispoziţiile legale şi contractuale anterior menţionate stabilesc obligativitatea părţii care invocă rezilierea de a aduce la cunoştinţa celeilalte părţi care sunt aceste încălcări sau executări defectuoase ale obligaţiilor contractuale, fiind exclusă astfel posibilitatea juridică de a denunţa unilateral contractul de asociere.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta S.C.C. Bucureşti împotriva Sentinţei comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a Sentinţei comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C.C. Bucureşti împotriva Sentinţei comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a Sentinţei comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2011. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2786/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
