ICCJ. Decizia nr. 3208/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3208/2011
Dosar nr. 6434/62/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 147 din 21 mai 2009, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor Municipiul Braşov şi Primarul Municipiului Braşov, a respins contestaţia formulată de reclamanţii U.V. şi U.E. împotriva deciziei nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL în contradictoriu cu această intimată ca nefondată, iar în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Braşov şi Primarul Municipiului Braşov, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestora.
Prima instanţă a reţinut că faţă de obiectul cererii deduse judecaţii, contestaţie împotriva unei decizii emise in baza Legii 10/2001 - această persoană nu poate fi decât emitentul deciziei contestate respectiv SC R. SRL.
In ceea ce priveşte fondul cererii deduse judecăţii a reţinut că notificarea a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, raportându-se la notificarea formulată de contestatori prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30 august 2006, aceasta fiind singura notificare depusă de contestatori la dosarul administrativ ( fila 67 din dosar).
Reclamanţii au susţinut că au formulat prin poştă o notificare, la data de 21 februarie 2001, adresată Primăriei Municipiului Braşov, prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului in litigiu, notificare la care nu au primit nici un răspuns.
Aceştia nu au furnizat nici un fel de dovadă emanând de la unitatea poştală care să ateste faptul trimiterii, iar dovada datei expedierii prin poştă a unui înscris nu poate fi făcută prin declaraţii extrajudiciare date de terţe persoane.
Instanţa a mai avut in vedere faptul că în notificarea expediată prin executor judecătoresc la data de 30 august 2006 ( fila 67 ), contestatorii nu fac referire la nici o notificare anterioară, aceasta nefiind o revenire ci o notificare de sine stătătoare.
Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii susţinând că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, nu a analizat calitatea de persoane îndreptăţite, caracterul abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; nu s-a analizat nici expedierea notificării, singura probă pe care o puteau face, proba cu declaraţia extrajudiciară a d-nei I.H. nu a fost primită, situaţie în care instanţa trebuia să „ordone" administrarea probei cu audierea martorei; sentinţa cuprinde motive contradictorii în considerente; în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov şi a Primăriei Braşov deoarece, într-un ciclu procesual anterior (Decizia civilă 173 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov) această chestiune s-a dezlegat motivându-se că unitatea deţinătoare notificată are calitate procesuală pasivă, calitate pe care o are şi primarul.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 a respins apelul.
In considerentele deciziei s-a reţinut că în mod corect, instanţa de fond a analizat mai întâi dispoziţia contestată nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL, prin care s-a respins notificarea formulată în anul 2006 ca tardivă, sub aspectul corectei aplicări a dispoziţiei art. 22 alin. (1) şi (5) din legea 10/2001, întrucât această chestiune de drept precede controlului asupra dreptului contestatorilor la restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond s-a orientat cu precădere să cerceteze existenţa formulării unei notificări în termenul legal din partea contestatorilor.
Este adevărat că prin Decizia 173 din 29 noiembrie 2007 Curtea de Apel Braşov a reţinut potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 că Primăria Municipiului Braşov şi respectiv Primarul Municipiului Braşov au calitate procesuală pasivă, însă în acel dosar, instanţele au fost investite cu o altă cauză.
In mod corect prima instanţă a cercetat dacă, în afara notificării expediate prin executor judecătoresc în 2006, contestatorii au mai formulat o notificare în termen legal, adică, în 2001 - 2002, sens în care la termenul din 2 aprilie 2009, fila 143 dosar fond, le-a pus în vedere reclamanţilor să prezinte notificarea despre care susţin că au expediat-o prin poştă din Germania Primăriei Municipiului Braşov în 27 februarie 2001, deci în termen legal.
S-a depus, în acest sens, o copie legalizată la notar public (fără dată) a unei notificări datată de contestatori 27 februarie 2001.
Acest înscris a fost corect înlăturat de instanţa de fond, având în vedere că nu s-a făcut şi dovada înregistrării lui la Primăria Municipiului Braşov şi nici dovada expedierii prin poştă.
Prin urmare, contestatorii erau cei care trebuiau să probeze faptul expedierii prin poştă a notificării din Germania.
Expedierea prin poştă nu este o stare de fapt, ci un fapt juridic ce poate fi probat doar cu înscrisuri.
Data expedierii prin poştă a notificării ar fi reprezentat dovada formulării în termen a cererii de restituire, însă acest moment nu a fost dovedit de contestatori.
Instanţa de fond a înlăturat corect declaraţia extrajudiciară a numitei I.H. Aceasta, chiar şi interpretată ca „ înscris" şi nu ca declaraţie extrajudiciară de martor nu este verosimilă şi nici concludentă, dat fiind şi caracterul „preconstituit" şi subiectiv al acesteia.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond putea să ordone administrarea probei cu declaraţia martorei, s-a constatat că în cauză reclamanţii nu au solicitat administrarea acestei probe, iar instanţa nu putea să ordone o anumită probă din oficiu doar dacă socotea că ea este concludentă în cauză.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că nu s-a cercetat fondul cauzei, că în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov şi Primarului Municipiului Braşov, greşit s-a reţinut că nu s-a dovedit expedierea notificării din 2001 şi că această expediere ar constitui un fapt juridic şi, tot greşit, a fost înlăturată declaraţia martorei I.H. care era hotărâtoare pentru dovedirea expedierii notificării.
Recursul nu este fondat.
Procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat se declanşează doar la solicitarea persoanei îndreptăţite, sau a moştenitorilor acesteia, care, pentru a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, avea obligaţia să notifice, prin executorul judecătoresc unitatea deţinătoare până la data de 14 februarie 2002.
In speţă, reclamanţii susţin că au depus două cereri pentru restituirea imobilului. Una în cursul anului 2001, expediată prin poştă din Germania, iar cea de-a doua, prin executorul judecătoresc, în anul 2006.
Întrucât Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancţiune pentru neexpedierea notificării prin executorul judecătoresc, poate fi calificată drept notificare şi o simplă cerere transmisă prin poştă, cu condiţia ca în cuprinsul acesteia să existe elementele de identificare ale persoanei îndreptăţite şi ale imobilului solicitat.
Cererea de restituire expediată prin poştă, fiind o manifestare de voinţă a persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului de natură a începe procedura instituită de legea specială, se poate dovedi numai cu recipisa de expediere sau confirmarea de primire, probe care cad în sarcina reclamantului, or, în speţă, reclamanţii nu au fost în măsură să producă aceste dovezi. Mai mult, nici Primăria Municipiului Braşov nu a putut confirma înregistrarea cererii din anul 2001 în baza sa de date, ci doar pe cea din 2006, transmisă peste termenul legal.
Critica referitoare la înlăturarea declaraţiei extrajudiciare a martorei I.H. nu se poate încadra în nici unul din punctele 7, 8 sau 9 ale art. 304 pe care s-a întemeiat recursul, ci, eventual în punctul 10 al aceluiaşi articol, care a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Calitate procesuală pasivă are numai emitentul dispoziţiei contestate, astfel cum rezultă din conţinutul art. 26 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 care prevede expres că în situaţia atacării în justiţie a dispoziţiei entitatea care a emis această dispoziţie va adopta o poziţie procesuală raportată la probele de la dosar. Cum, în speţă, dispoziţia a fost emisă de SC R. SRL, potrivit textului legal menţionat, numai această parte poate sta în justiţie. Ca atare, în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov şi Primarului Municipiului Braşov.
Fondul pricinii, respectiv întinderea dreptului şi modalitatea de reconstituire a acestuia, în natură sau echivalent, poate fi analizat numai la solicitarea persoanei îndreptăţite exprimată printr-o cerere depusă în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 termenul pentru formularea notificării este un termen de decădere a cărui nerespectare atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
In cazul de faţă notificarea s-a depus în anul 2006, peste termenul legal, astfel încât reclamanţii nu mai sunt în măsură să-şi valorifice dreptul în justiţie.
Faţă de aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii U.V. şi U.E. împotriva deciziei nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 284/2011. Civil → |
|---|
