ICCJ. Decizia nr. 3300/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3300/2011
Dosar nr. 1789/1259/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Reclamantul E.C., prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, a chemat în judecată pe pârâta SC M. C.F. SA. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea nulităţii Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009. hotărâre ce s-a luat în cadrul A.G.E.A. SC M. C.F. SA în data de 09 octombrie 2009, publicată în M. Of. nr. 566 din 02 noiembrie 2009.
Prin sentinţa nr. 203/CC din 28 octombrie 2010, Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâtei SC M. C.F. SA. A respins capătul principal de cerere privind anularea integrală a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A. SC M. C.F. SA Piteşti. A admis în parte capătul subsidiar de cerere privind anularea în parte a aceleiaşi hotărâri, dispunându-se anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A. SC M. C.F. SA Piteşti. în ceea ce priveşte majorarea capitalului social, dispoziţii cuprinse la pct. 7-12 din hotărâre. S-a dispus că hotărârea se va înscrie la registrul comerţului şi se va publica în M. Of. după rămânerea ei irevocabilă.
Cu ocazia dezbaterilor a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii, în raport de prevederile alin. (2) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de fond, cu privire la excepţia inadmisibilităţii, a constatat că aceasta este întemeiată numai în parte, referitor la motivele de nulitate relativă invocate, reţinându-se că în cauză, deşi reclamantul a fost prezent, din procesul verbal nu rezultă că a solicitat expres înserarea modului cum a votat. Totodată, nu a fost reţinută apărarea reclamantului în sensul că a solicitat înserarea votului şi că aceasta rezultă din indicarea numărului de acţiuni pentru care a votat. întrucât dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt clare sub aspectul întrunirii cumulative a celor două condiţii.
În ceea ce priveşte condiţiile de nulitate absolută invocate de reclamant. instanţa a apreciat că acţiunea este formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut următoarele:
Astfel, primul motiv de nulitate, referitor la nerespectarea formalităţilor de convocare prevăzute de actul constitutiv al societăţii pârâte, a fost înlăturat întrucât din interpretarea art. 18 alin. (1) din Statutul SC M. C.F. SA (fila 64) rezultă că acţionarii au recurs şi la posibilitatea oferită de art. 4 din Legea nr. 31/1990 ca alternativă de a realiza convocarea adunărilor generale numai prin scrisoare recomandată. Iară însă a fi abandonată convocarea prin dublă publicitate în condiţiile art. 117 alin. (3) din Legea S.C. Admiterea acestei modalităţi de convocare nu transformă opţiunea posibilă în .normă" exclusivă, câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o posibilitate, alături de convocarea prin dublă publicitate, iar potrivit înscrisurilor depuse la fila 78 - 83 rezultă că a fost publicată convocarea A.G.E.A. în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009 şi în ziarul,.Argeşul" din data de 22-23 august 2009. astfel că procedura instituită de lege şi de actul constitutiv al societăţii pârâte a fost respectată.
Nu a fost reţinut nici cel de al doilea motiv de nulitate totală, referitor la adoptarea hotărârii cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1)-(6) din Legea nr. 31/1990.
S-a reţinut că normele privind desfăşurarea adunării generale instituite de art. 129 din Lege, cu excepţia alin. (3) şi (5) sunt imperative, iar din verificarea conţinutului procesului-verbal al şedinţei A.G.E.A. din 09 octombrie 2009 (fila 69 şi urm.) rezultă că cerinţele legale reglementate în mod imperativ de lege. referitoare la deschiderea şedinţei, alegerea secretarului, prezentarea ordinii de zi modificată, întocmirea procesului-verbal, au fost respectate, cum respectată a fost şi cerinţa supunerii la vot a prezenţei notarului.
S-a mai reţinut că formularea cuprinsă în alin. (3) al art. 129 Legea S.C.. referitor la desemnarea unui notar public care să supravegheze operaţiunea prevăzută la alin. (2). Adunarea Generală va putea hotărî - denotă caracterul dispozitiv al acestei norme. Acest caracter dispozitiv tace ca motivul de nulitate invocat de reclamant cu privire la acest text să fie respins în condiţiile în care. cu privire la motivele de nulitate relativă, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii. Aceleaşi consideraţii au fost reţinute şi în cazul alin. (5) al art. 129, care a fost apreciat şi ca netemeinic.
În ce priveşte cererea de anulare în parte a Hotărârii A.G.E.A., instanţa a reţinut referitor la decizia adoptată la pct. 6 din Hotărârea atacată, referitoare la respingerea prevederii în actul constitutiv a prezenţei unui notar care să asigure secretariatul tehnic al şedinţelor A.G.A. acest motiv a fost analizat la motivele de nulitate totală. instanţa apreciind că normele înscrise în art. 126 alin. (3) şi (5) au caracter dispozitiv. nefiind vorba de un motiv de nulitate absolută.
Cât priveşte motivele invocate pentru anularea dispoziţiilor cuprinse la pct. 3-5 şi 10-20 din Hotărârea atacată s-a reţinut că sunt aceleaşi pentru fiecare dintre aceste dispoziţii, astfel că se impune analizarea lor în mod grupat.
Astfel, instanţa a apreciat că, criticile aduse de reclamant acestor decizii reclamă încălcarea obligaţiei impuse de art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990. privind înserarea în actul constitutiv a clauzelor văzând conducerea, administrarea. funcţionarea, controlul gestiunii de către organele statutare.". După abrogarea expresă a art. 135 din Legea S.C. prin art. 1 pct. 78 din Legea nr. 441/2006. art. 136. în actuala reglementare, stabileşte dreptul acţionarilor semnificativi la informare. în legătură cu gestiunea societăţii şi chiar de control asupra unor operaţiuni. Câtă vreme modificările actului constitutiv conform pct. 3-5 din hotărâre corespund dispoziţiilor art. 135 din Legea S.C., abrogate, nu se poate susţine că neaprobarea acestora în adunarea generală atrage nulitatea hotărârii, întrucât prin aceasta nu a fost încălcată o dispoziţie imperativă a legii.
Reclamantul a susţinut că prin respingerea propunerilor au fost încălcate dispoziţiile art. 1641 din Legea nr. 31/1990, dar şi prevederile art. 92 şi următoarele din Legea S.C. şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Instanţa a reţinut că textul art. 1641 din Legea S.C. care reglementează controlul acţionarilor minoritari asupra administraţiei societăţii, stabileşte dreptul acţionarilor de a reclama cenzorilor/auditorilor interni fapte despre care cred că trebuie cenzurate/verificate fără a se stabili în mod imperativ obligaţia înserării în actul constitutiv a obligativităţii Consiliului de Administraţie de a pune la dispoziţia acţionarilor actele şi rapoartele menţionate în ordinea de zi a şedinţelor - în cazul de faţă, înserarea în actul constitutiv a unor astfel de clauze ţinând de voinţa socială Iară a putea fi cenzurată de instanţă oportunitatea unor astfel de decizii.
Referitor la motivele invocate pentru constatarea nulităţii dispoziţiilor privitoare la majorarea capitalului social, cuprinse la pct. 7-12 din Hotărârea nr. 3 din 09 octombrie 2010, instanţa le-a constatai întemeiate.
Astfel, s-a reţinut că Legea nr. 31/1990 reglementează modificarea capitalului social prin majorare sau reducere în titlul IV - „Modificarea actului constitutiv" iar art. 1 17 alin. (7) din LEGEA S.C. prevede în mod imperativ că atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv (cum este în cazul majorării capitalului social), convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerii, adică ordinea de zi să cuprindă ca puncte distincte modificarea capitalului social, dar şi modificarea corespunzătoare a actului constitutiv, ambele trebuind să fie reflectate în convocator.
Din convocarea publicată în M. Of. nr. 4463 din 21 august 2009. în ziarul „A." (fila 78-83) şi din cuprinsul Hotărârii nr. 3 din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M. C.F. SA (fila 50), s-a constatat că s-a avut în vedere exclusiv majorarea capitalului social, nu şi modificarea actului constitutiv, cu indicarea textului care se modifică şi noua formulare ca urmare a majorării de capital. Capitalul social, privit din punct de vedere juridic, constituie limita gajului general al creditorilor societăţii. în sensul că în patrimoniul societăţii trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social, motiv pentru care el poate fi modificat numai în condiţiile prevăzute de lege, prin modificarea actului constitutiv. Având rol de limită a gajului general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real, ceea ce presupune intrarea efectivă în patrimoniul societăţii a bunurilor care constituie aporturile asociaţilor.
S-a reţinut că în speţă, pragul de la care se face majorarea, de 11.771.969,30 lei nu este cel real. deoarece a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 prin care a fost aprobată majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei. de la valoarea de 7.775.806,20 Ici la valoarea de 13.470.092 lei, prin emisiunea a 256.346 Iei acţiuni noi. cu valoare nominală de 22,3 lei, precum şi Actul adiţional nr. 44 din 29 mai 2007, act prin care se modifică Actul constitutiv în sensul majorării capitalului social la valoarea de 11.771.969.30 lei, prin sentinţa comercială nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeş, definitivă şi irevocabilă (fila 47 şi urm. dosar). Prin urmare, valoarea de 1 1.771.969.30 lei, de la care se porneşte la majorarea capitalului social nu corespunde realităţii. întrucât hotărârea judecătorească invocată anterior are autoritate în această privinţă iar neoperarea menţiunilor corespunzătoare în baza de date a O.R.C. nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce hotărârea judecătorească produce efecte între părţi de la data pronunţării ei, iar nu de la data înregistrării în registrul comerţului a menţiunii respective.
Referitor la motivele invocate pentru anularea dispoziţiilor cuprinse la pct. 13-14 din hotărârea atacată, cu privire la aprobarea cumpărării unui teren şi la împuternicirea consiliului de administraţie să încheie actele necesare, s-a reţinut în primul rând că analiza oportunităţii încheierii unor astfel de acte nu este atributul instanţei de judecată care, în cadrul judecăţii, verifică exclusiv legalitatea adoptării unor astfel de decizii. însă, decizia privind dobândirea .unui teren de 10 ha*", tară ca acest imobil să fie individualizat, prezintă un pronunţat caracter de generalitate, o intenţie a acţionarilor ce urmează a fi ulterior detaliată şi aprobată, la momentul actual nefiind identificat terenul, astfel încât să fie posibilă transmiterea proprietăţii în funcţie de care să fie analizate condiţiile prevăzute de art. 150 din Legea S.C.
A fost respinsă cererea formulată de reclamant, privind nelegalitatea respingerii propunerii de modificare a art. 18 din Actul Constitutiv, în sensul stabilirii unor condiţii de cvorum şi majoritate; în concordanţă cu art. 115 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, deoarece art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabileşte că .în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi majoritate mai mari", raportat la condiţiile stabilite în mod imperativ de alin. (1) şi (2) din acelaşi articol. Or. în forma actuală a Actului Constitutiv al SC M. C.F. SA cerinţele de cvorum şi majoritate impuse de lege pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, au fost stabilite în condiţiile alin. (3) al art. 1 15 din Legea nr. 31/1990. respingerea propunerii de modificare neputând constitui motiv de nulitate absolută deoarece nu s-a invocat încălcarea unei norme de ordine publică şi nici despre nulitate relativă nu poate fi vorba câtă vreme reclamantul nu a dovedit că a fost vătămat prin respingerea propunerii respective.
Apelul declarat de pârâta SC M. C.F. SA împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 12/A/C din 4 martie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
În primul rând s-a constatat că prin hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9 octombrie 2009 la pct. 7-12 s-a decis majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei la 18.172.069.3 lei. prin emisiunea unui număr de 287.000 acţiuni noi, cu valoare nominală de 22,3 lei ce vor fi acordate acţionarilor în schimbul aporturilor în numerar.
S-a reţinut că. criticile formulate se limitează la aceste aspecte, astfel că numai acestea constituie obiectul analizei în faţa instanţei de apel.
Curtea a reţinut că prin sentinţa nr. 19/CC din 25 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş. în Dosarul nr. 1252/1259/2008. a fost admisă acţiunea formulată de E.C., în contradictoriu cu apelanta, constatându-se nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 a societăţii, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 5.714.285 lei, prin emisiunea a 256.246 acţiuni noi.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 100 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti) şi irevocabilă prin respingerea recursului (Decizia nr. 1319 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). În dosarul menţionat, instanţa a reţinut încălcarea prevederilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Deoarece în convocarea publicată în M. Of. nu se regăseşte decât menţiunea de majorare a capitalului social, nu şi modificarea actului constitutiv, aspect imperativ, care nu a figurat pe ordinea de zi a adunării din 16 martie 2007. S-a reţinut ca atare, că prin modificarea actului constitutiv, fără existenţa unei hotărâri a A.G.E.A., deoarece modificarea actului constitutiv nu s-a aliat pe ordinea de zi, majorarea capitalului social (modificarea actului constitutiv), s-a operat printr-un procedeu nelegal, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.
Faţă de această situaţie, susţinerile apelantei,in sensul că prin hotărârea menţionată nu a fost dispusă şi anularea acţiunilor emise în temeiul Hotărârii nr. 1 din 16 martie 2007. cu consecinţa că la momentul actual capitalul social este de 1 1.771.969,3 Ici. nu pot fi reţinute. De vreme ce o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a statuat asupra nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, este cert că aceasta nu putea produce nici un efect, astfel că acţiunile, chiar parţial subscrise (majorarea operând numai până la valoarea de 11.771.969.3 lei, iar nu la valoarea de 13.470.092 lei), nu pot întemeia, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, un vot valabil.
Într-adevăr, potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă. Insă, posesia acţiunilor, la care se referă textul, trebuie să fie exercitată în condiţii de legalitate, legea netacând referire la o posesie de facto a acţiunilor, rezultate în urma unei subscripţii întemeiată pe o hotărâre A.G.E.A. constatată nulă absolut de către o instanţă judecătorească.
Deşi în motivele de apel s-a susţinut că nici una din cele două valori ale capitalului social (subscrisă sau vărsată), nu s-au modificat, hotărârea de majorare fiind una de principiu, s-a reţinut că în hotărârea A.G.E.A. atacată în prezenta cauză, s-a dispus majorarea capitalului social de la valoarea de 11.771.969.3 lei, distinctă de valoarea capitalului social existentă anterior adoptării hotărârii din 16 martie 2007 constatată nulă prin sentinţa nr. 19/CC din 25 mai 2009, anume 7.755.806.2 lei (fila 48 verso dosar fond).
Prin urmare, nu au fost reţinute susţinerile apelantei în ce priveşte valoarea reală a capitalului social rezultat prin subscrierea acţiunilor în temeiul hotărârii A.G.E.A. constatată nulă absolut, situaţia relevând o diferenţă între starea de drept. menţionată în hotărârea judecătorească din 25 mai 2009 şi cea de fapt. rezultată din subscrierea efectivă, parţială, operată de acţionari.
Faptul că valoarea subscrisă a capitalului social se va cunoaşte şi va face obiectul unei hotărâri A.G.E.A. de modificare a actului constitutiv, după efectuarea subscrierilor, nu are relevanţă în condiţiile în care în hotărârea A.G.E.A., atacată în prezenta cauză, s-a dat eficienţă majorării efective operate prin subscrierile făcute în temeiul hotărârii din 16 martie 2007. la pct. 7 din Hotărârea nr. 3 din 9 octombrie 2009 arătându-sc expres că majorarea capitalului social se aprobă de la valoarea de 11.771.969.3 lei.
În ce priveşte susţinerea cu privire la faptul că eventualele repartizări viitoare ale capitalului social nu ar fi influenţat votul, deoarece acţionarul SC A.T. SA ar fi deţinut peste 70% din capitalul social (mai mult de 2/3 din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi). Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi primită. Astfel, cenzura primei instanţe a avut ca obiect valoarea de la care se operează majorarea capitalului social, iar nu votul exprimat de către acţionari. Şi în ipoteza în care, fără a lua în considerare majorarea operată potrivit hotărârii A.G.E.A. din 16 martie 2007, s-ar fi votat cu majoritate adoptarea Hotărârii nr. 3 din 9 octombrie 2009. Curtea a reţinut că votul respectiv trebuia să se raporteze la o valoare a capitalului social, stabilită legal, cu respectarea hotărârii judecătoreşti, de la care să se procedeze la majorare. Or, de vreme ce hotărârea de majorare a capitalului social a fost constatată nulă. toate operaţiunile efectuate în temeiul acesteia nu pot primi efecte, astfel că votul nu putea să poarte asupra unor aspecte nelegal determinate.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC M. C.E. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului, se susţine că prin art. 7-12 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 9 octombrie 2010 nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, decizia recurată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, se arată că deşi, instanţa de apel a constatat faptul că majorarea de capital propusă prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 3 din 09 octombrie 2009 este una de principiu. nefiind modificată nici una dintre valorile capitalului social prevăzute de art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990 (subscrisă sau vărsată), nu a reţinut că prin Hotărâre nu s-a încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta, reluând textual criticile din apel. susţine că abia după subscrierile efectuate de acţionari, conform art. 216 şi 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se modifica valoarea subscrisă a capitalului social. Prin urmare. în convocare nu era necesară menţionarea integrală a textului articolului din actul constitutiv ce se modifica. întrucât nu se ştia care este numărul de acţiuni ce se vor subscrie.
În consecinţă, nu se putea modifica nici valoarea subscrisă şi nici cea vărsată a capitalului social, astfel că nu se modifica la acest moment prevederile actului constitutiv referitoare la capitalul social pentru a fi în situaţia încălcării art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Valoarea subscrisă a capitalului social se cunoaşte şi va lâce obiectul unei hotărârii A.G.E.A. sau Decizii C.A. de modificare a Actului Constitutiv după efectuarea subscrierilor (minim 30% din valoarea acţiunilor) de către acţionari. După aceasta data se poate vorbi despre menţionarea în convocarea A.G.E.A. a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv.
Aplicând corect dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa de apel trebuia să reţină faptul că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la valoarea reală a capitalului social, recurenta susţinând că la data ţinerii adunării generale a acţionarilor din 09 octombrie 2009, aceasta era de 1 1.771.969,3 lei, instanţa de apel interpretând astfel greşit actele în baza cărora s-a pronunţat decizia, precum şi dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că, instanţa de apel a respins apărările cu privire la valoarea efectivă (subscrisă şi vărsată) a capitalului social, motivat pe faptul că s-a anulat definitiv şi irevocabil Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007. însă fără să se ţină seama de faptul că la data de 09 octombrie 2009, sentinţa de anulare a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 16 martie 2007 nu era nici definitivă şi nici irevocabilă, precum şi faptul că acţiunile emise în baza acesteia nu au fost niciodată anulate.
Consideră că, în atare situaţie, nu se putea lua în considerare altă valoare a capitalului social decât cea existentă în evidenţele contabile ale societăţii. respectiv 11.771.969,3 lei, iar în cazul de faţă acţionarii au votat conform art. 120 din Legea nr. 31/1990, aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei şi din lista de prezenţă, neputând să voteze conform unei eventuale repartizării viitoare a capitalului social, întrucât până la anularea acţiunilor subscrise, capitalul social rămâne acelaşi.
Instanţa de apel a făcut o interpretare eronată a acestui text legal, arătând că de fapt acţionarii SC M. C.F. SA aveau în posesie un alt număr de acţiuni decât cel menţionat în registrele societăţii şi la Registrul Comerţului, dar tară a arăta probele sau motivele de fapt şi de drept al acestui raţionament.
Anularea hotărârii de majorare nu a atras de la sine şi modificarea capitalului social şi a actului constitutiv în condiţiile în care acţiunile emise nu au fost anulate.
Motivarea instanţei de apel este nelegală şi în contradicţie cu dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care din evidentele contabile ale societăţii reprezentând capitalul social nu s-au înregistrat ieşiri de bunuri sau de sume de bani care să determine modificarea numărului de acţiuni deţinute de acţionari.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că toate operaţiunile efectuate în temeiul Hotărârii de majorare de capital din 16 martie 2007 anulată nu pot produce efecte, ceea ce este în contradicţie cu principiile de drept conform cărora, un act juridic încheiat în temeiul unui alt act constatat nul este anulabil şi nu lovit de nulitate absolută.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate. înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prealabil examinării acestui recurs, Înalta Curte arată că recursul nu înseamnă rejudecarea procesului într-un al treilea grad de jurisdicţie, ci constituie controlul judiciar al respectării de către judecătorii fondului a legii, instanţa verificând. în recurs, dacă faptelor declarate ca fiind stabilite de hotărârea atacată li s-a făcut o aplicare corectă a legii.
Critica recurentei vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi analizată în această cale de atac. întrucât nu a tăcut obiectul analizei în faţa instanţei de apel, criticile formulate de pârâtă în susţinerea apelului limitându-se doar la valoarea reală a capitalului social.
Pe de altă parte, se observă că recurenta sub pretextul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. a reluat textual susţinerile invocate în motivele de apel, susţineri care de fapt conduc la valoarea reală a capitalului social. respectiv valoarea subscrisă sau vărsată, ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia analizării celei de a doua critici.
Aşadar, criticile recurentei vizând valoarea reală a capitalului social, în raport de care s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de ail.304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin prisma cărora s-a invocat interpretarea greşită a actelor în baza cărora s-a pronunţat decizia recurată, precum şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990, nu vor fi reţinute.
Motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, nu a fost argumentat conform cerinţelor impuse de această cale extraordinară de atac, nefîind indicat actul pretins denaturat şi. în concret. în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanţei de recurs. în cazul în care se invocă acest motiv de nelegalitate nu poate interveni decât alunei când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înţeles al termenilor cuprinşi în act. astfel încât s-a ajuns la o calificare greşită din punct de vedere legal al actului dedus judecăţii, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Totodată, recurenta a invocat în mod greşit acest motiv de nelegalitate. din moment ce a pus în discuţie modul în care au fost interpretate înscrisurile de la dosar. depuse în susţinerea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu schimbarea naturii sau înţelesului actului juridic dedus judecăţii, instanţa pronunţându-se asupra cererii de anulare a Hotărârii din 09 octombrie 2009 a A.G.E.A., SC M. C.F. SA Piteşti.
Cat priveşte critica vizând interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990 referitoare la exercitarea dreptului de vot a acţionarilor, se constată că nici aceasta nu poate 11 reţinută, întrucât instanţa de apel a interpretat în mod corect aceste dispoziţii legale, în sensul că votul nu poate fi valabil, atâta timp cât. în speţă, prin Hotărârea A.G.E.A. din 9 octombrie 2009 s-a dat eficienţă unei alte hotărârii A.G.E.A. anulată printr-o hotărâre judecătorească. (Hotărârea din 16 martie 2007 - prin care s-a majorat capitalul social de la 7.755.806,2 lei la 11.771.969,3 lei - a fost anulată prin sentinţa nr. 19/CC din 25 mai 2009 a Tribunalului Comercial Argeş).
Pentru aceleaşi considerente, se vor înlătura şi celelalte argumente ale recurentei vizând lipsa caracterului definitiv şi irevocabil al hotărârii judecătoreşti evocate mai sus. la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A. din 9 octombrie 2009. având în vedere, pe de o parte faptul că dispoziţiile art. 720 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendând de drept executarea, iar pe de altă parte faptul că o hotărârea A.G.E.A. anulată nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi nici încălcarea sau aplicarea greşită a legii, criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. vor fi respinse.
Pentru aceste considerente. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA Piteşti împotriva Deciziei nr. 12/A/C de la 4 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3368/2011. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
