ICCJ. Decizia nr. 3390/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3390/2011
Dosar nr. 9963/1/2010
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată că reclamanta SC A.C. SA în contradictoriu cu pârâţii P.C.A. şi SC S.B. SRL. a solicitat obligarea acestora la plata sumei totale de 591.574,91 lei, echivalentul sumei de 157.254,29 euro, inclusiv T.V.A. după cum urmează: cei doi pârâţi să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 497.121.80 lei (132.146.47 euro) reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în perioada iunie-iulie 2005 în baza contractului de execuţie lucrări din 1 iunie 2004: pârâta SC S.B. SRL. să fie obligată la plata sumei de 94.453,14 Iei (25.107.83 euro) reprezentând c/val. T.V.A. aferent sumei sus menţionate.
Prin sentinţa comercială nr. 13115 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor. ca nefondate: a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA în contradictoriu cu pârâţii P.C.A. şi SC S.B. SRL.şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul P.C.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor s-a reţinut, în esenţă, că prin art. 6 din contractul de novaţie încheiat de către părţile din cauză şi M.T.S. Leasing, s-a prevăzut ca pentru plăţile efectuate de pârâtul P.A. în contul M.T.S. către reclamantă, pârâtul să aibă un drept de retenţie asupra construcţiei până la data recuperării integrale.
De asemenea s-a reţinut că faţă de prevederile art. 2.3 din contractul de execuţie potrivit cărora obligaţia asumată de cele două pârâte au caracter de solidaritate în ceea ce priveşte plata preţului lucrărilor executate, precum şi faţă de prevederile art. 3 din contractul de novaţiune, pârâţii justifică legitimarea procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, potrivit art. 18 din contractul de execuţie, pârâta SC S.B. SRL avea obligaţia de a efectua plata către executant în termen de 7 zile de la data primirii facturii emise de reclamantă. însoţită de situaţii de lucrări confirmate de reprezentanţii pârâtei SC S.B. SRL, situaţii ce trebuiau defalcate pe categorii de cheltuieli.
Potrivit art. 18.4 plăţile parţiale se făceau la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului în cel mai scurt timp posibil, lucrările executate trebuind a fi dovedite ca atare, printr-o situaţie de lucrări provizorii, decontarea lacându-sc lunar pe baza situaţiilor de plată şi a ataşamentelor confirmate de către utilizator cu cantităţile real executate cu preţurile din ofertă.
În opinia tribunalului, inginerii de şantier desemnaţi de către pârâta SC S.B. SRL în temeiul art. 14 pct. 3 din contract, nu aveau competenţa de a confirma situaţiile de plată, aceştia nefiind reprezentanţii legali ai pârâţilor, având atribuţii de ordin tehnic, astfel încât semnarea de către aceştia a situaţiilor de plată nu echivalează cu recunoaşterea creanţei, această însuşire nefiind opozabilă pârâtei SC S. SRL pentru că a fost realizată cu încălcarea competenţelor stabilite în sarcina lor.
Se mai reţine că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a executat toate lucrările pretins a fi realizate în perioada iunie - iulie 2005 şi nici nu a dovedit valoarea acestor lucrări: De asemenea, situaţiile de plată depuse la dosar nu au fost însuşite de către reprezentanţii pârâtei SC S. SRL.
Tribunalul a înlăturat expertiza efectuată în cauză tocmai pentru faptul că expertul şi-a întemeiat concluziile pe actele însuşite de inginerii de şantier nominalizaţi de pârâta Sarmis. fapt ce nu poate atesta executarea de către reclamantă a înscrisurilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâţilor la plata sumei totale de 591.574.91 lei (157.254,29 euro) astfel cum a fost arătată în cererea de chemare în judecată.
Prin Decizia comercială nr. 359 din 1 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia aVI a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimaţii P.C.A. şi SC S.B. SRL şi a obligat apelanta la plata sumei de 5.000 lei către intimata SC S.B. SRL şi a sumei de 12.000 lei către intimartul P.C.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta-reclamantă a solicitat obligarea în solidar a intimaţilor pârâţi la plata sumei totale de 591.574,91 lei (echivalentul sumei de 157.254,29 euro) reprezentând c/val. lucrărilor efectuate de către aceasta în perioada iunie - iulie 2005 în baza contractului de execuţie nr. 348/1 iunie 2004; distinct s-a solicitat obligarea doar a pârâtei SC S. SA Bucureşti SRL la plata c/val. T.V.A.
Apelanta a susţinut că în baza contractului de execuţie din 1 iunie 2004 încheiat între SC S. SA, în calitate de utilizator, M.T.S. Leasing GmbH, în calitate de beneficiar şi SC A.C. SA, în calitate de executant, a efectuat lucrări de construcţie în perioada iunie-iulie 2005 care nu au fost achitate.
S-a susţinut că aceste lucrări executate au fost confirmate de către reprezentanţii în şantier ai SC S. SA (inspectorii de şantier numiţi de către aceasta). în baza lor s-au întocmit situaţiile de plată (liste cuprinzând cantităţile de lucrări) care au fost confirmate, prin semnătură, de aceiaşi reprezentanţi ai pârâtei. Pe baza valorilor cuprinse în aceste situaţii de plată s-a întocmit .borderoul situaţiilor de plată" în valoare de 157.254,29 euro.
Potrivit art. 18.1 alin. (a) din contract utilizatorul/beneficiarul (SC S. SA, M.T.S. Leasing) avea obligaţia de a efectua plata către executant (SC A. SRL) în termen de 7 zile de la primirea facturii emisă de către acesta, însoţită de situaţiile de lucrări confirmate de reprezentantul utilizatorului, adică al SC S. SA. Situaţiile de lucrări preluate valoric în invoice -urile emise către beneficiar (M.T.S. Leasing) trebuie să se încadreze în devizul ofertă.
Potrivit art. 18.4 din contract, plăţile parţiale se fac la cererea executantului (SC A. RL), Ia valoarea lucrărilor executate conform contractului, trebuind a fi dovedite printr-o situaţie de lucrări provizorii, decontarea urmând a se face pe baza situaţiilor de plată şi a ataşamentelor confirmate de către SC S. SA cu cantităţile real executate; era obligatoriu ca situaţiile de plată lunare să fie confirmate de către SC S. SA, M.T.S. Leasing în termen de maxim 2 zile lucrătoare de la predarea lor spre însuşire de către SC A. SRL.
De asemenea, potrivit art. 18.7 plata facturii finale se va face după verificarea şi acceptarea situaţiei de plată definitive de către SC S. SA, M.T.S. Leasing.
Analizând aceste dispoziţii contractuale rezultă faptul că atât în cazul plăţilor parţiale cât şi în cel al plăţii finale, părţile au impus o procedură obligatorie de confirmare calitativă şi cantitativă a lucrărilor executate, procedura care trebuia parcursă pe toate etapele sale pentru a se ajunge la etapa finală de înlocuire a facturii pentru lucrări executate.
De asemenea, prin încheierea actului adiţional în luna mai 2005. părţile au stabilit ca facturile emise şi plătite de către SC S. SA. să fie anterior confirmate de către M.T.S. Leasing (art. 5 lit. b).
Apelanta reclamantă a solicitat plata unor lucrări fără însă a face dovada parcurgerii procedurii de confirmare cantitativă şi calitativă de cel care urmare a încheierii actului adiţional avea dreptul exclusiv de a face acest lucru, neexistând nici factură şi. cu atât mai puţin confirmarea M.T.S. Leasing.
Dovada lucrărilor efectuate este făcută de către apelantă cu borderoul situaţiilor de plată nr. l pentru lucrări executate în luna iunie 2005 şi 1-7 iulie 2005. înscris care însă nu este însuşit de către reprezentanţii SC S. SA şi nici de către cei ai M.T.S. Leasing, doar aceştia din urmă având dreptul contractual de a confirma orice factură.
Faptul că listele cuprinzând lucrările executate de către apelantă în perioada iunie - iulie 2005 au fost semnate de către inspectorii de şantier numiţi de către SC S. SA nu echivalează cii o însuşire a acestor situaţii de către reprezentanţii societăţii.
Inspectorii de şantier nu au făcut decât să confirme decât existenţa fizică a acestor lucrări în baza dreptului lor de a supraveghea desfăşurarea execuţiei lucrărilor. plata electivă a acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de confirmare calitativă şi cantitativă efectuată de către M.T.S. Leasing.
În absenţa oricărei confirmări din partea M.T.S. Leasing cu privire la lucrările efectuate, existenţa unei liste de lucrări semnate doar de către inspectorii de şantier nu este suficientă pentru a crea în sarcina SC S. SA vreo obligaţie de plată.
Apelanta nu a făcut dovada existenţei nici unei facturi întocmită în baza unei situaţii de lucrări însuşită şi confirmată de către M.T.S. Leasing, aceasta fiind singura modalitate prin care apelanta era îndreptăţită să primească c/val. lucrărilor efectuate.
Referitor la procesul-verbal încheiat în data de 14 iulie 2005 (fila 237 - dosar fond - vol. I) între SC S. SA, prin SC C. SRL şi SC A. SRL, din cuprinsul acestuia nu există nici o recunoaştere din partea lui P.C.A. cu privire la vreo sumă datorată, acesta cuprinzând doar o constatare a stadiului fizic al lucrărilor efectuate până la data de 7 iulie 2005, rezultând doar efectuarea parţială a unor lucrări, şi. nerezultând că în categoria lucrărilor executate sunt incluse şi lucrările solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
De asemenea nici din cuprinsul protocolului încheiat la data de 21 iulie 2005 nu rezultă faptul că SC S. SA recunoaşte executarea lucrărilor pretinse de către apelantă şi nici valoarea acestora astfel cum se susţine de către apelantă.
Atât listele cuprinzând cantităţile de lucrări pretins a fi executate de către apelantă, cât şi borderoul situaţiilor de plată întocmit în baza acestor liste nu sunt opozabile nici unuia dintre intimaţii pârâţi, neexistând nici o dovadă că aceştia au recunoscut, sau au recepţionat vreo lucrare efectuată de către SC E. SRL şi cu atât mai puţin confirmată de către M.T.S. Leasing.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 c.pr.civ, solicitând modificarea deciziei atacate, iar pe fond. admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă că instanţa de apel a schimbat intelesul lămurit si vădit neindoielnic al dispoziţiilor art. 18.1.alin. (a) din contractul din 2004. fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8, a încălcat dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ, pronunţând o decizie motivată contradictoriu.
Înalta Curte, analizând decizia atactă prin prisma criticilor formulate de către reclamantă, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, interpretând greşit dispoziţiile vădit neîndoielnice ale contractului de execuţie lucrări din 2004. Instanţa de apel, depărtându-se de cercetarea efectivă a motivelor de apel, reţine faptul că în cauză, neexistând confirmarea lucrărilor executate de reclamantă de către M.T.S. Leasing, singura îndrituită să facă acest lucru, nu este suficientă semnarea de către inspectorii de şantier ai SC S.L. SA cuprinzând cantităţile de lucrări şi, drept consecinţă, acestea nu sunt opozabile niciunuia dintre intimaţii pârâţi.
Este eronat şi în contradicţie cu Ordinul nr. 488/2002 privind aprobarea procedurii de autorizare a inspectorilor de şantier, considerentul instanţei de apel potrivit căruia " Inspectorii de şantier nu au Iacul decât să confirme existenţa fizică a acestor lucrări în baza dreptului lor de a supraveghea desfăşurarea execuţiei lucrărilor, plata efectivă a acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de confirmare calitativă şi cantitativă efectuată de către M.T.S. Leasing."
Instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al dispoziţiilor art. 18.1. alin. (a) din contractul din 2004 care sunt în sensul că situaţiile de lucrări trebuiau confirmate de reprezentantul utilizatorului şi nu de M.T.S. Leasing.
Aşadar, nu M.T.S. Leasing era cea care trebuia să confirme lucrările, ci reprezentantul Utilizatorului, iar acesta a confirmat cantitativ, calitativ şi valoric lucrările executate de reclamantă. în consecinţă, Listele cuprinzând cantităţile de lucrări aferente lunilor iunie-iulie 2005 semnate de inspectorii de şantier pot proba atât execuţia lucrărilor cât şi valoarea acestora, cu toate consecinţele ce decurg de aici în temeiul art. 969 - 970 C. civil.
În ce priveşte realitatea execuţiei lucrărilor de către reclamantă în perioada iunie-iulie 2005, instanţa de apel pendulează, în considerentele deciziei pronunţate, de la recunoaşterea existenţei acestor lucrări până la negarea execuţiei acestora.
Instanţa de apel apreciază pe de o parte, că „inspectorii de şantier nu au făcut decât să confirme existenţa fizică a acestor lucrări" (deci, lucrările au fost executate) iar, pe de alta parte, reţine că,.(...) listele cuprinzând cantităţile de lucrări pretins a fi executate de către apelanta." (adică lucrările nu ar fi fost executate).
Cu asemenea motive, evident contradictorii, rezultă, o dată în plus. că hotărârea instanţei de apel este nelegală, impunându-se casarea ei şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va trebui să administreze întreg probatoriul necesar şi util cauzei, inclusiv proba cu expertiză pentru a stabili pe deplin împrejurările de fapt ale pricinii.
Având în vedere că. potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ. atunci când casează. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate hotărî asupra fondului decât dacă împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3368/2011. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3534/2011. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
