ICCJ. Decizia nr. 3499/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 11 noiembrie 2009, reclamanta B.S.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestuia la despăgubiri în valoare de 200.000 RON reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamantă și părinții săi ca urmare a strămutării și stabilirii domiciliului forțat. în motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că în anul 1951 împreună cu familia sa, au fost deportați în Bărăgan, îmbarcați în vagoane de marfă și duși în satul nou R., ulterior O. și deposedați de toate bunurile, situație menținută până în anul 1955.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-D.G.F.P. Mehedinți a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în baza dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 lit. a), se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral în urma luării unei măsuri cu caracter politic. Dreptul persoanelor persecutate politic în perioada comunistă sunt stabilite prin O.U.G. nr. 214/1999 și Decretului-Lege nr. 118/1990 alături de alte norme speciale de reparație și în consecință în urma recunoașterii calității de luptător anticomunist persoanele cu această calitate beneficiază de restituirea în natură sau echivalent a bunurilor confiscate, acordarea de ordine și medalii, atribuirea numelui unor străzi, parcuri, dreptul la o indemnizație pentru fiecare an de deportare, detenție, strămutare, deoparte, etc. facilități de transport, servicii, locuințe, asistență medicală, scutire de plata taxelor și impozitelor. Arată că reclamanta a fost despăgubită pecuniar prin acordarea unei indemnizații lunare conform Decretului-Lege nr. 118/1990, care au avut drept scop repararea prejudiciilor de ordin material cât și moral.
Prin sentința civilă nr. 35 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar, s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotârî astfel, prima instanță a reținut că, în anul 1951, prin decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 200/1951 reclamanta și familia sa au fost strămutați din localitatea de domiciliu, în comuna R., unde li s-a stabilit domiciliu forțat, ulterior prin decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 6200/1955 fiindu-i ridicate restricțiile domiciliare.
A mai constatat că prin hotărârea nr. 887/1990, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990 a dispus acordarea unei indemnizații lunare de 830 RON reclamantei și a drepturilor prevăzute de art. 3 alin. (2) și art. 4 din lege pentru perioada de deportare.
Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral, întemeiată pe dispoz. art. 5 din Legea nr. 221/2009 instanța a reținut că aceste dispoziții nu-i sunt aplicabile reclamantei pentru că legea conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral doar persoanelor care au suferit condamnare nu și celor față de care s-a luat o măsură administrativă cum este cazul reclamantei.
Prin decizia nr. 157 din 12 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.S.M. s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că a fost strămutată cu familia într-o altă localitate și a dovedit că această măsură administrativă cu caracter politic s-a dispus în baza deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr. 200/1951 - act normativ enumerat la lit. e) a art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Față de dispozițiile acestui art., în mod greșit s-a reținut inaplicabilitatea art. 5 din Legea nr. 221/2009 în cauză, deoarece reclamanta a dovedit că împotriva sa a fost luată o măsură administrativă al cărei caracter politic este prevăzut de lege și trebuia să se treacă la soluționarea pe fond a cererii.
Din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor legii rezultă că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic, cât și cele față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, în perioada de referință beneficiază de despăgubiri morale și materiale în temeiul art. 5 din lege - întrucât atât condamnările penale cât și măsurile administrativ cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo diferențiere sub caracterul abuziv al acestora.
Asimilarea măsurilor administrative abuzive condamnărilor politice nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ, un argument în acest sens fiind consecvența legislativă și reglementările anterioare față de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat că excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind aprioric de la premisa că cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate aceste prejudicii ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o la redactarea art. 5 lit. b) din lege.
Cum prima instanță a soluționat cauza fără o cercetare pe fond, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mehedinți prin care a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul reținerii apelului pentru rejudecare și pe fond menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
în motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat că prin sentința apelată nu s-a cercetat fondul cauzei deoarece acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și că instanța avea obligația să rețină cauza spre rejudecare în raport de caracterul devolutiv al apelului.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul pârât invocă ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. acesta a fost indicat pur formal, în realitate neformulând critici care să permită încadrarea în dispozițiile textului legal menționat.
Cu privire la criticile care pot fi încadrate în motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că acestea nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură, administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe unul din actele normative enumerate la lit. a)-f).
Conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții până la gradul al-II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Familia reclamantei a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, ce a constat în dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora, măsură întemeiată pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, reclamanta beneficiază de dreptul de a obține despăgubiri morale de la stat, în condițiile Legii nr. 221/2009, astfel că, în mod corect instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 5 din lege îi sunt aplicabile.
Cum prima instanță a soluționat cauza fără o cercetare pe fond, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în mod corect s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru ca în raport de dispozițiile legale s-au aplicat criteriile pentru evaluarea daunelor și administrarea de probe în aceste sens.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Civil → |
|---|
